Cu pancarta dupa usa

Salut, domnule presedinte!

Nu-ti cunosc inca numele. Dar nici nu trebuie, pentru ce am de zis aici… E momentul sa-ti fac si eu o promisiune. Prima mea promisiune electorala:

Ma angajez, ca din momentul in care pun stampila, sa tin pancarta dupa usa. Cu numele tau pe-o fata, cu cel al adversarului tau pe cealalta. De fapt, simt eu, generatia cu cheia de gat si cea a celor care muncesc, traiesc onest si au simtul civic nealterat de comunism, va face aceasta promisiune: vom scrie, vom fi in strada, vom bate cu pet-urile de-asfalt, vom protesta pe retelele sociale si vom face cozi la toate ambasadele din lumea asta, pentru a  ne cerem dreptul de a fim respectati. Vom refuza, si veti vedea asta, sa mai fi calcati in picioare. Neam schimbat! (sic!)

Cei 25 de ani de indulgenta sunt pe cale sa expire. Este momentul sa fim exigenti cu cei pe care ii alegem, pentru ca altfel nu ne mai permitem. O sa va urmarim pasii si gesturile cu o vigilenta pe care ar fi bine s-o luati de pe-acum in calcul. Fiecare actiune pe care o intreprindeti nu trebuie sa fie altfel decat in interesul nostru. Sunteti in slujba noastra! Va angajam, va platim si, daca e cazul, va sanctionam. Altfel, nu se mai poate!

Domnule presedinte, azi e ziua cand eu decid. Pentru cariera ta politica, dar si pentru destinul a milioane de oameni. Parcursul tau si-al tarii depinde in mod esential de locul in care pun eu stampila. Apoi, mandatul tau va depinde exclusiv de faptele tale. Asa este normal. Dezamagesti, platesti!

Nu exista moment mai bun si om mai inalt in functie cu care sa incepem acest raport, firesc de altfel, intre noi, alegatorii, si voi, reprezentantii nostri in functii publice.

Contractul il stampilam azi, la urne! Sper sa-l respectati!