Partidul are sclavi

Dacă obligi pe cineva să te iubească e infracțiune, nu? Pe măsură ce se-apropie campania electorală – oricare ar fi “obectul” alegerilor – apar și controversele. Una dintre fazele pe care nu le-ai putea crede posibile în 2019, dacă nu ai sta în România, ar fi adusul oamenilor, cu forța, la mitinguri, pe post de aplaudaci. Și asta chiar se întâmplă, iar călcarea demnității oamenilor în picioare pur și simplu nu e sancționată de autoritățile din România. Mixul acesta toxic de manipulare și abuz asupra persoanelor defavorizate nu este pedepsit, ba chiar este văzut ca o curiozitate, de care stânga … Citește mai departe >>>

Vă susțin #Șîeu

Și mai mult decât atât aplaud orice demers d-ăsta în care se “protestează” pentru ceva și nu neapărat împotriva unora. Aș putea spune că s-a schimbat ceva în bine în România. Simt că, timid, începem să descoperim forța comunității. Iar dacă o comunitate își dorește ceva – stradă, școală sau spital – nu trebuie decât să strige și să zdruncine administrația și politicul. Așa se face, așa se obțin lucrurile de care o comunitate știe că are nevoie. Moldova a fost uitată și pe nedrept pedepsită. Regiunea asta merită o autostradă, la fel cum toți merităm o țară mai bună. … Citește mai departe >>>

Nu unde, ci cum e Târgoviştea!

Am şi eu o durere. E legată de, scuzaţi clişeul meleagurile natale… Şi din durerea asta a izvorât postarea de mai jos: Hai să vă zic una cu năduf. Se pare că fiecare oraş are metroul lui din Drumul Taberei, adică o investiţie promisă, care se transformă treptat în bătaie de joc la adresa cetăţeanului. În Dâmboviţa, sunt minimum 3 păcăleli legendare:– Drum pe 4 benzi spre Bucureşti (care va continua tot astfel spre munte), iar de discuţia asta eu ştiu de prin 2001 😀– Stadion nou în oraş şi…– Ceva staţiune şmecheră în zona Padina (Super Schi în Carpaţi era placa … Citește mai departe >>>

La finalul zilei – 22 feb 2019

Știți ce se întâmpla în urmă cu fix un an de zile la București? Exact. Pe-aici erau proteste. Tema? Exact. Tot Justiția. Tudorel Toader executa, din câte îmi amintesc eu, o conferință de presă interminabilă, ridicând IEVALUAREA la rang de artă. Deci într-un an România a bătut pasul pe loc și oamenii încă iși mai consumă energiile și timpul lor liber pentru a sta în calea celor care vor să răpună independența justiției și, de ce nu, chiar democrația. 2. Ce alte lucru se mai discută în spațiul public? Ei bine, nu s-au stins poveștile cu impostori, cu oameni care … Citește mai departe >>>

Care e faza cu glumele de pe net

Faza e că mie mi se pare de bun simț să dai/menționezi sursa, dacă ai vreo jenă în a da direct share. Dar înainte de a dezvolta subiectul să vă mărturisesc ceva… Până să lovească criza economică din 2008, la matinalul de la Radio Guerrilla erau 3 producători. Eu, Matei și Mitoș. Fiecare cu roluri destul de diferite în a produce/edita conținut pentru cei doi animatori, de la aceea vreme, Dobrovolschi și Craioveanu.  Tot pe-atunci, la un alt radio, era modă “împrumutul” de glume/expresii/punchline-uri de prin revistele cu profil umoristic. Când criza economică a lovit și România, stația la care … Citește mai departe >>>

De ce ne faci asta, Liviu?

Nu mai e un secret pentru nimeni că Viorica Dăncilă se descurcă cu oaresce stângăcie în rolul de premier al României. N-ar fi nici prima nici ultima persoană din lume care trebuie “să lupte” cu o pălărie prea mare. De fapt, ca să fiu onest, nu putem să disecăm niciodată abilitatea doamnei de a fi un bun premier, pentru că ne împiedicăm imediat în gafele ce țin de vorbire și protocol. N-avem deci șansa de a analiza în profunzime performanța actualului premier pentru că el are probleme, suficient de mari, la un nivel pe care nimeni n-a îndrăznit să-l prevadă. … Citește mai departe >>>