Autor: Bogdan Ciuclaru

Nu toți oamenii care merg la teatru văd spectacole bune. Ba unii văd unele extrem de slabe. Am zis să plecăm de aici și tot de-aici să ne oprim în a mai discuta despre calitatea filmului Teambuilding. Mai bine să vorbim, și-o să vedeți că e important, despre dinamica din jurul acestei producții. Că e o producție, și, ca și concertele sau alte evenimente din zona asta a artei spectacolelor, o afacere. S-au consumat deci resurse, s-au plătit actori, s-au băgat scule în priză și ce s-a întâmplat în cele din urmă? Mulți oameni au mers la cinema. Într-o zi … Citește mai departe >>>

Deși întrebarea poate fi pusă și altfel: iși mai poate permite SUA costul – financiar și politic – de a susține aspirațiile altor țăril din est, de a adopta modelul liberal-occidental? Extinderea NATO spre est rămâne un uriaș succes al americanilor, pe plan extern. Al lor și-al aliaților din Europa occidentală. Anii 90 și 2000 au adus bătrânului continent transformări pe care unele popoare le așteptau – cu naivitate, ai zice azi – încă de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Scăpate de comunism, mai multe țări s-au arătat dornice de a migra spre axa binelui, spre un tipar … Citește mai departe >>>

N-aș fi pariat niciodată că lumea stă într-un cuvânt. Că întreaga planetă va exersa suferința fără să fie în stare să prevadă finișul. Ieri a fost un virus, astăzi un război. Ambele produc isterie, consternare, durere. Și ambele se dovedesc a fi năucitoare pentru omul obișnuit, pentru că din toate planurile și rezolvările a lipsit un element, un cuvânt. Unul. N-am știu cum și când se termină pandemia și doi ani am orbecăit, iar acum nu știm nici când, nici unde se oprește Rusia din cauza unui singur cuvânt, căzut parcă din servieta unui funcționar de Bruxelles. Predictibilitate! Vai, cât … Citește mai departe >>>

V-a scandalizat gestul lui Simion, care l-a luat de după umăr pe ministrul Energiei? Sau v-a produs un soi de satisfacție? Nu vă speriați, nu dăm testul ipocriziei aici și-acum. Să plecăm de la pariul meu, acela că, undeva, cu voce sfioasă, ascunși sub pătură sau chiar cu vehemență, într-o piață publică, ați cerut divinității „să ne scape de ăștia, care au dus țara de râpă.” Oare ce răspunsuri ar primi o astfel de întrebare, într-un sondaj: v-ar plăcea un politician care să-i salte, să-i scuture și să-i pună la punct pe dușmanii poporului? Din punctul meu de vedere iluzia … Citește mai departe >>>

Sponsori, bani, prestigiu. Sponsori, bani, prestigiu. Acestea sunt fix ca zalele unui lanț de bicicletă. Elementele sunt bine unse, sunt strâns legate între ele și fac în așa fel încât lumea sportului televizat să se învârtă. Iar ca sportiv – în ascensiune sau deja ajuns legendă – trebuie să pedalezi cu băgare de seamă pentru a nu deranja zalele, pentru a nu rupe lanțul. Încercând să desfac, precum foile de ceapă, povestea descălecatului lui Djokovic în Australia, am ajuns la concluzia că recentul episod, ceva mai controversat, nu e altceva decât o poveste despre branduri. Brandul sportivului, brandurile celor care … Citește mai departe >>>

Simţiţi şi voi? A revenit cenuşiul acela clasic-românesc. A revenit mâzga, ternul, sumbrul… La Constanţa, un maidanez a atacat recent un copil şi l-a omorât, la Ploieşti se cercetează cazul unor educatoare care luau din mâncarea copiilor, o crimă dublă s-a petrecut la Iaşi – o victimă fiind student străin, iar la Bucureşti o senatoare ar fi sechestrat o echipă de jurnalişti de la televiziunea Rai. De fapt, de la Bucureşti pare că vine moda acestui peisaj absurd-murdar. Bucureştiul, kilometrul 0 al României normale, simbolul dezvoltării, al ţării promise, al lucrului bine-făcut în oferte electorale, nu reuşeşte să iasă din … Citește mai departe >>>