Category: idei din cap

Maci. Și semințe.

Eram la volan zilele astea și, văzând câmpurile patriei cum se cer pe rețelele sociale, cu pâlcuri de maci, m-a luat grav cu poezie și melancolie la cap. Și-mi ziceam că ăsta e farmecul unui lucru bun, al unui lucru frumos: reușește să facă din orice tarla părăsită o zonă aparent frecventabilă. Macii sunt adesea răzleți și fragili. La fel e și binele care se întâmplă pe lângă noi. D-aia tresărim când apare. D-aia ne plac oamenii buni, care izbutesc într-un domeniu sau altul. Pentru că ne oferă nouă confortul de a crede că poza e totuși frumoasă. Macii ne abat deci atenția de … Citește mai departe >>>

Scrisoare către analiști bătrâni

Sunteți cam alarmiști! Nu ne mai speriați atât de mult cu estul. Noi ăștia din urmă, sub 35 de ani, nu ne-am consumat încă setea de occident. Iubim încă Parisul, concertele la Londra, evenimentele din Berlin, spiritul din Amsterdam. Și-n acest moment, eu personal, nu am proiecția vreunui eveniment major care să ne facă să le întoarcem brusc sau lent spatele. Și să vă mai spun ceva, și asta chiar doare: au fost prea puțini dintre voi, cei din generații mai mature, care ne-ați purtat realimente spre vest. Mai degrabă vestul ne-a recuperat. Stiți foarte bine ce s-a votat și … Citește mai departe >>>

Marțea asta e vinerea neagră. Și săptămâna viitoare toată

Black Friday e…când e Black Friday. Și-atât. (Nu vă speriați! Nu vorbesc la mine pe blog, pe singură voce, Băsescu și Hagi.) Culmea, Black Friday e într-o zi de vineri, în intervalul 23-29 noiembrie. Repet. O singură zi, imediat după joia cu Ziua Recunoștinței. Eu sunt un pic contrariat de forma mioritică a acestui concept/event și vă atrag atenția asupra unui paradox. Sunt pe piață mulți care trag de denumirea asta, asemenea unui elastic. Și e clar pentru toată lumea că nu e etic să furi, nici măcar startul, dar asta e, balonul e rotund, aproape toată lumea trișează. Viclenia, … Citește mai departe >>>

Asta e Realitatea! Cam jenantă.

Unii n-au simțul ridicolului. Și te întrebi, oare mai merită trași de mânecă? Nu merită, dar trebuie.  E cazul celor de la realitatea.net care au scris un articol despre cum au trăit ei ceva scris cu litere mari. Adică ȘTIREA. Și în cazul de față știrea se referea la nefericitul eveniment de la clubul Colectiv. Și-au scris oamenii o dramoletă, că de se face anu’, și ai n-ai treabă comemorezi. Comemorezi decent dacă știi cum s-o faci. Altfel discuți că la ora evenimentului reporterii erau în pijamale și-au fost nevoiți să vină la job, citez, din liber. Serios? Ce triiiiiist!!! Săraaacii. … Citește mai departe >>>

Zgomot. Brum și distors.

Cel mai probabil fiecare țară are un zgomot al ei. A noastră știu sigur că are și mai știu că noi abia îl mai percepem. Nu vorbesc aici de poluare fonică. Vorbesc de un anume fenomen complex, dens și păcătos ca o ceață. Zgomotul de fond mioritic nu-ți altereaza doar auzul, ci și restul percepțiilor senzoriale. Să vă exemplific: Litoralul românesc – A mai remarcat cineva? E acolo un zumzet permanent! Un mix foarte nefericit de țipete de părinți și copii cu muzici înfundate. Nici valurile nu răzbesc în a-i acoperi. Și monotonia lor, în alte circumstanțe relaxantă, amplifică agitația. … Citește mai departe >>>

Merităm tot ce n-avem.

Clar, n-avem reflexul de a pune mâna pe coasă. Și-ar fi fost nevoie! Indulgența asta, delăsarea, nesimțirea, complicitatea…ne omoară. Uneori, la propriu. E mai greu, dar necesar, să-ți cristalizezi o părere după ce trece iureșul. La câteva ceasuri bune distanță de rușinea meciului cu Albania, vezi povestea cu fotbalul altfel. Întâmplarea e și ea pe-o listă lungă de frământări și neîmpliniri care ne jenează, dar nu ne schimbă. Bagi mâna-n fund, scoți chiloții, dar nici mort nu încerci altă pereche. Un sfert de veac petrecut așa, cu mâna-n cur. Și din poziția asta, din când în când, vrem lucruri. Știi că … Citește mai departe >>>