Înainte de a da cu huuuuă!

sau Despre familie Mulți zic despre noi că suntem comozi, uneori prea sensibili și excesiv de ocrotitori. Niște părinți care nu mai fac lucrurile ca “pe vremea mea” sau a altuia. Să zicem că-i așa, că e ceva adevăr în povestea asta… Suntem altfel, dar asta nu înseamnă neapărat că schimbarea s-a făcut în mai rău. Ba aș zice că suntem generația care a tânjit după bine și caută să facă tot posibilul pentru a impune această stare, acest climat măcar la nivel micro. D-aia mulți au plecat, de exemplu, în străinătate cu tot cu familie. Pentru a accelera și-a … Citește mai departe >>>

Vremuri noi, tot cu gherțoi!

Nu-mi iese din cap secvența, care a circulat pe net, cu taximetristul care nu era dispus să dea drumul la aparat pentru că…Revelion. Dorea și el bănuțu’ gros, cum se zice în branșă, într-o lume care oricum n-are alt preset decât Cașcaval maxim. Taximetristul va fi furat apoi la cântarul din piață, prădat la medicul de la stat, umilit la pompă și înjurat – interior și exterior – de cei cu care interacționează. Asta e lumea lui, ăsta e circuitul din care e imposibil să te extragi. Gherțoiesmul a devenit un fel de religie neoficială adoptată de mulți dintre compatrioți. … Citește mai departe >>>

Ce-mi doresc eu mie

De la o vreme am următorul gând: o mare nemulțumire a celor ce au în jur de 30-40 de ani și încă nu au plecat din România nu e legată neapărat de bani sau de neajunsuri concrete, cum ar fi infrastructura rutieră, feroviară, sanitară, etc. Pe mine personal (și cred că așa gândesc mulți) a ajuns să mă deranjeze și să mă obosească această eternă, dar neproductivă, preocupare națională despre ce merge bine sau rău în țara asta. De fapt, o cvasi-preocupare și mai mult o frământare sterilă și ipocrită. Să și explic: Am ajuns în punctul în care nu … Citește mai departe >>>

De ce nu se predă Succesul la școală?

Nu știu dacă vreun ministru dă doi bani pe ce se discută în online. Dar o să las aici, cu toată sinceritatea și naivitatea, o idee: Drumul unui sportiv către marea performanță – (măcar o) lecție în toate școlile din România. O să-mi construiesc argumentele de la premisa că imaginea/reușita Simonei Halep poate fi valorificată nu doar de către publicitari. Cred că ne putem folosi de ascensiunea unor sportivi (dar și a altora, din celălalte domenii) pentru a le arăta celor mici că există în viață și-o traiectorie firească spre succes. Practic, țara asta care face aproape nimic pentru cei … Citește mai departe >>>

Justiția, Leoaica.

Am făcut astăzi, la radio, un exercițiu: am încercat să proiectez, cu un strop de umor, cam ce schimbări s-ar produce în România, dacă țara ar fi condusă de interlopi. Vă prezint ideile principale: Pe piața bancară nu ar mai exista indicele Ro-Bor. Dar am avea indicele T-Omor. Dacă iți crește ăsta  – adică dacă îl auzi de minimum 2 ori – chiar trebuie să dai banii inapoi. Ar exista un program național – Prima Casă de amanet. Politicienii n-ar mai fi aduși la DNA cu cătuşe. Ci ar fi dați direct Justiției, unde Justiția ar fi numele unei leoaice. … Citește mai departe >>>

Maci. Și semințe.

Eram la volan zilele astea și, văzând câmpurile patriei cum se cer pe rețelele sociale, cu pâlcuri de maci, m-a luat grav cu poezie și melancolie la cap. Și-mi ziceam că ăsta e farmecul unui lucru bun, al unui lucru frumos: reușește să facă din orice tarla părăsită o zonă aparent frecventabilă. Macii sunt adesea răzleți și fragili. La fel e și binele care se întâmplă pe lângă noi. D-aia tresărim când apare. D-aia ne plac oamenii buni, care izbutesc într-un domeniu sau altul. Pentru că ne oferă nouă confortul de a crede că poza e totuși frumoasă. Macii ne abat deci atenția de … Citește mai departe >>>