Rămân la bancuri

Cum la radio mi-am propus să iau o pauză în a mai comenta evenimente și decizii politice, mi-am canalizat inspirația înspre zona de bancuri. Și primul e chiar politic. Poftim! La câteva zile după ce se votează noul guvern PNL-PSD, vine acasă, din străinătate, fratele geamăn al lui Vasile Câțu, Florin: – Vaaaasile, ce ai făcut, mă? Cum, mă, te-ai aliat cu PSD-ul? Cum? – Păi, Florine! – Cum, măi Vasile, n-am zis eu că NICIODATĂ CU PSD? N-ai ascultat și tu declarațiile, discursurile? – Ba, da! Dar dacă nu vorbești și tu mai clar, să te înțeleagă lumea…

Oare de la ce s-au luat?

Îl ascultam zilele astea la radio pe Kelemen Hunor, de la UDMR, derutat, dacă nu chiar deranjat de faptul că tati (PNL) și mami (USR) nu se împacă pentru ca întreaga familie să-și ducă traiul bine-mersi, în continuare, la guvernare. Și de-aici mintea mea a început să genereze posibile explicații pentru care liberalii de la vârful partidului se manifestă cu ostilitate la adresa foștilor colegi de coaliție. Iată lista motivelor – plauzibile sau închipuite – pentru care PNL-ul nu mai suportă în preajmă USR-ul: Dacian Cioloș. Noul lider al USR are, cum zic pugiliștii, o alonjă europeană pe care n-o … Citește mai departe >>>

Bine că sunt ei dăștepți!

Bossultane, simți ce s-a pus ăștia pe noi?! Ce mai e pă Anglea? Eu îți zic… oricând am fi putut avea și noi trenuri d-alea de mare viteză ca-n Franța. Am fi putut, Jănele, dar nu vrem și nici nu ne trebuie mormanele alea de fier. Am fi putut avea chiar autostrăzi, fix ca alea dă pă Germania. Da, dar nu ne-au interesat niciodată cu-adevărat. Că nici nu ne-au lăsat, e altă discuție. Da Frantz, las că n-avem nevoie de ele! Și spitale ca-n Austria! Ce? Nu făceam? Baros, noi bem o țuică dimineața și luăm și-un cățel de usturoi … Citește mai departe >>>

Scrisoare pentru prima ta zi de școală

Salut, Luca! Ți-am scris câteva rânduri de care o să te amuzi probabil sau pe care o să le reasculți de câteva ori, în viitor, cu drag. Ai împlinit de curând 7 ani și urmează chiar azi să mergi la școală. „Pe bune, tata?”, îmi sună vocea ta în minte… Pe bune. Lumea nu e într-atât de perfectă cum am visat-o pentru tine. Dar de aici încolo vei contribui și tu la a o face mai bună. De fapt, și până acum ai făcut asta, natural, în joacă. Eu îți doresc să mergi la școală nu pentru note mai bune, … Citește mai departe >>>

Mulțumim pentru criză, Florin!

Sau nu ție trebuie să-ți acordăm acest merit? Că ar fi și mai aiurea să admitem o ghidonare de mai sus… În fine, dintre toți cei care au ajuns acolo, pe fotoliul de premier, tu ai fost cel mai aproape de noi, ca vârstă, ca pasiuni, dar nu ne-am apropiat, se pare, și la dorința de a face (și) ceva treabă… de aia care să se vadă în felul în care trăim. Ideea e, Florin, că ne-am lăsat furați de imaginea asta de prim-ministru cool, ne-al luat cu rock-ul, cu tricourile, cu glumele, postările pe insta și story-uri și am … Citește mai departe >>>

Unii cu mălaiul, alții cu part-time-ul

Raluca Turcan e încă ministru. Ministru al muncii. Ministrul muncii și al protecției sociale ar fi denumirea completă. Dar eu cred că e mai mult al muncii, că de partea cu protecția te poți ocupa abia dacă înțelegi (sau dacă îți propui să înțelegi) că cineva ar avea nevoie de așa ceva… Aflată în teritoriu, Raluca Turcan, a izbutit următoarea scenă. Citez din presă: Cetățeanul: Doamna ministru, dumneavoastră credeți că în România se poate trăi cu salariul minim pe economie? Cu 1.340 de lei? Raluca Turcan: Foarte greu, foarte greu. Greu, vă cred… Auziți, dar fiți atent! Cât munciți? 8 ore, nu? Cetățeanul: 8 ore. … Citește mai departe >>>