Incredibil! S-au făcut și lucruri cu cap!

Se spune că banii fac lumea să se-nvârtă. De fapt, o fixează. Atunci când banii sunt cheltuiți cu cap, banii fixează lumea în dimensiunile normalului.  Își mai amintește cineva cum a fost privit Sibiul? Vă place ce se întâmplă acum la Cluj? Dacă răspundeți cu da la cel puțin una dintre întrebări înseamnă că aveți un apetit dubios în a aprecia și aplauda lucrurile făcute cu cap. Mă uitam acum la tv la Europenele de gimnastică de la Cluj. Competiția e posibilă pentru că acolo s-a făcut o sală polivalentă. Într-un univers paralel, unde este acum Bucureștiul, acest lucru n-a fost posibil. De fapt, mai puternic mi se pare cuvântul imposibil. Cheltuirea banului public cu cap a fost imposibilă. Sala … Citește mai departe →


Foarte iute despre filmul cu mașini furioase 8

Am intrat la film și de la primele secvențe mi s-a părut că Vin Diesel seamănă cu George Mihăiță. Mai precis, are Vin ăsta al lor, din când în când, o grimasă frog-alike pe chinezește, care mi-a dat mie filmul ăsta cu George Mihăiță ceva mai tânăr și tuns chilug. N-ar fi fost cool să vedem un race Dacia 1100 vs Oltcit? Nu, nu vă mai zic nimic de film, pentru că de-aici, sincer, nu m-am mai putut concentra. Am trecut criticul de film pe pilot automat și-am savurat producția. Producția de mașini ambalate, răsturnate și…ambalate. În film sunt și actor, but who gives a fuck? Poate dacă era George Mihăiță. Din Moreni :)))) Mno, bun. La final vă zic … Citește mai departe →



Metroul din Drumul Taberei – Cronologia păcălelilor

Se spune în popor că atunci când cineva te minte, te prostește. Și ăsta e un gest lipsit total de respect. Când cineva te prostește în mod repetat înseamnă că nu dă doi bani pe încrederea ce i-ai acordat-o. A-i prosti insă pe oameni e la modă. Autoritățile de la București nu se feresc deloc, de-exemplu, de meteahna asta. Oamenii sunt prostiți fără niciun pic de jenă. De câțiva ani buni! 2014? Nicio șansă! În februarie 2011 în cartierul bucureștean Drumul Taberei au apărut panourile care vesteau venirea metroului în cartier. Și a bancurilor legate de acesta. În 3 ani ani aici va fi stația ta de metrou. Suntem în primăvara lui 2017, la 6 ani distanță! Și nici măcar … Citește mai departe →


30 de ani de rușine maximă

Nu suntem o țară de hoți! Dar încercăm să-i prindem. Într-o țară normală (ȘI CU FRICĂ DE DUMNEZEU, ha ha ha!), o instituție precum DNA-ul n-ar prea avea rost. Nu? Doar că noi știm. Știe toată lumea! Îi bănuim de când îi alegem. De fapt, de când se consumă votul nu urmează altceva decât așteptare. Să fie prinși. Avem deci un parchet specializat în corupția aia de sus, care într-un viitor nu prea îndepărtat, se întâmplă. Ăsta e DNA-ul, nu? De ce oare avem un parchet specializat? Pentru că, cel mai probabil, ne-am asumat din start că o să se fure și-am stabilit c-o să încercăm să-i prindem. Ca atunci când plantezi pepeni. Poți să-i lași așa, aiurea pe câmp. … Citește mai departe →


Trăim? Sau supraviețuim?

Presa folosește adesea expresia asta nivel de trai. Și mă gândeam, după ce a apărut fluturașul polițistului Godină, oare de câți bani ar avea nevoie un român ca să trăiască și să se bucure de existența lui pe-acest pământ? Să trăiască, nu să supraviețuiască. Înțelegeți ce zic? Cu o sumă ce se plasează cam pe la 3000 de RON – judecata mea e că – nu poți să trăiești. Și suma asta nu-i chiar mică. Sunt oameni care supraviețuiesc lună de lună cu mai puțin. Iată estimările mele: o rată la apartament, în provincie, 800 de RON, lumină+telefon+internet 200 de RON. Întreținere în jur de 200 de RON. Două drumuri pe lună la supermarket alți 500 . Combustibil pentru mașină? … Citește mai departe →