A fost lovitura de status

Pe 15 noiembrie mi-am schimbat poze de profil de pe Facebook. Am ales-o pe cea facuta cu ocazia #unitisalvam si nu era un pronostic, ce o stare de spirit. O stare pe care o proiectam pentru a avea de ce sa ma agat. Imi faceam curaj cum se zice in popor. Ziua urmatoare mi-am pus sacoul si m-am dus la vot. In rest, cred ca am pronuntat de 1000 de ori cuvantul respect pentru cei care au stat cu orelele la coada sa voteze. Recunosc insa, din seara lui 15 ma bantuie si gandul ca Iohannis ar putea sa dezamageasca. Pentru binele lui, dar mai ales al celor care i-au acordat credit si ore pretioase de duminica sper sa n-o … Continue Reading →


votat

Cu pancarta dupa usa

Salut, domnule presedinte! Nu-ti cunosc inca numele. Dar nici nu trebuie, pentru ce am de zis aici… E momentul sa-ti fac si eu o promisiune. Prima mea promisiune electorala: Ma angajez, ca din momentul in care pun stampila, sa tin pancarta dupa usa. Cu numele tau pe-o fata, cu cel al adversarului tau pe cealalta. De fapt, simt eu, generatia cu cheia de gat si cea a celor care muncesc, traiesc onest si au simtul civic nealterat de comunism, va face aceasta promisiune: vom scrie, vom fi in strada, vom bate cu pet-urile de-asfalt, vom protesta pe retelele sociale si vom face cozi la toate ambasadele din lumea asta, pentru a  ne cerem dreptul de a fim respectati. Vom refuza, … Continue Reading →


Pierdut televiziune publica

Mircea Dinescu bucataresti ceva la TVR. Am scris si pe Facebook despre rezervele mele in legatura cu produsul lui, in sensul ca nu s-ar suprapune cu interesele publicului… Acum se incheie insa campania electorala si pe postul public n-am avut dezbatere/confruntare intre cei doi candidati ramasi in cursa. Nu conteaza cine si cum a reusit “performanta” asta, nu mi-am propus sa scriu despre vinovati. E important ca vom avea un presedinte ce si-a etalat ideile in dezbatere, la privat. Sa nu ne-ascundem dupa deget, pentru ca nici eu nu se mai ascund. Politicienii si-au impartit televiziunile in favorabile si nefavorabile. Ca un act de curaj le frecventeaza, rar, si pe cel ne…Televiziunea publica a ramas insa de caruta. Si-atentie, nu … Continue Reading →


Părinte,

Trebuie sa vină la noi in comună un investitor. Vrea să facă fabrică mare, să dea salarii la enoriași. Dar nu e ortodox… Si vreau ca prin invățătura ta sa-mi calauzești calea, parinte, căci mai am si alte dileme: am tot primit bani de la mama aflată la muncă în străinatate și când a fost cu putință am dat si la biserică. Sa-mi fie cu iertare părinte, dar mama lucrează in Italia, la o familie de catolici, deci nu-s ca noi, votanți ortodocși. Vor fi primiți, părinte, acolo sus? Părinte, ce ne trebuie nouă bani europeni, de la străini adică? Ăia acolo la FMI au biserică? Or fi toți botezați? Or ține, părinte, post după datina creștină? Mai am părinte … Continue Reading →


3 observatii electorale si-o intrebare:

La intreg si-n viu niciun partid din Romania nu s-a defesenizat. Niciunul! Nici nu si-a propus vreunul asta! Trist, dar adevarat. E motivul pentru care, dupa mandatele lui Traian Basescu, nu mai ma dau cu entuziasm pe cap. Sunt prudent, sceptic si inca mult prea dezamagit. Voi vota uninominal si-mi voi pastra o anumita pozitionare politica, dar nu voi mai avea niciodata asteptarile pe care le-am avut la momentul in care oferta a fost ambalata in dreptate si adevar. “La vremuri noi, tot noi” s-a trasformat intr-un grav  atentat la adresa democratiei. Faptul ca poti alege intre doua sau mai multe proiecte politice a fost si ramane o iluzie.  De fapt, poti alege dintr-o mana de oameni, care, la o … Continue Reading →