Bravo, românilor!

Acesta este textul meu pentru început de decembrie! E textul meu de încurajare… Înainte aș vrea să vă întreb: vouă vă mai apar în newsfeed, la amintiri, clipuri video cu protestele din 2015-2017? Pentru că vreau să vă anunț că pe umerilor acelor proteste stăm acum. Iar dacă România e măcar un cm mișcată în direcția cea bună e meritul acelor oameni care au ieșit și ies în stradă. Nu politicienii, nu Ciolacu, Orban sau Ioahnnis pot schimba România. Nu!!! Ci voi făcând mereu gesturi care pun presiune. Voi care faceți sesizări, care le postați mesaje pe Facebook și care, … Citește mai departe >>>

Nema consens

Se face culoarea verde a semaforului și treci. Frumusețea acestui gest banal constă în premisa de la care pleci în momentul în care treci printr-o intersecție: faptul că ceilalți știu și reapectă și ei convenția, regulile… Pandemia este și ea o astfel de intersecție. Și, evident, când o traversăm ne dorim ca operațiunea să se încheie cu succes, fără să fim, în vreun fel, omorâți, loviți, acroșați, atinși de alți „participanți ai vieții” pe timp de pandemie de Covid19. Când te urci în mașină, sau când mergi pe stradă pe timp de pandemie, nu te gândești că respectivul drum e … Citește mai departe >>>

Vis populist

Se făcea că uriașa clădire numită, în ciuda ai crede, Casa Poporului, se transformase în spital destinat pacienților bolnavi de Covid19… Iar peste țară domnea o liniște înfricoșătoare. Politicienii umblau cu capul în pământ de rușine… Și umblau pe jos, sleiți de puteri, după atâte trupuri inerte cărate pe umeri. Fiecare parlamentar cumpărase, pe cheltuială proprie, un ventilator. Unii și-au donat veniturile pentru medicamente, alții pentru viziere, măști, mâncare pentru sărmani sau telefoane și tablete pentru elevei. Au fost și curajoși care au mers la familiile care au pierdut pe cineva drag și i-au asigurat pe cei îndurerați că vor … Citește mai departe >>>

Arta de a rata

Dacă România de după ’89 ar fi un tablou el ar fi expus într-o galerie aflată în renovare, la secțiunea, Arta de a rata. În ultima vreme am descoperit că noi, ca țară, chiar ne-am perfecționat și-acum putem spune, fără să avem vreo jenă, că stăpânim la un nivel greu de anticipat tehnica de a amâna, ocoli sau chiar strica marile proiecte. Se pare că după aderarea la UE, ultimul obiectiv major al României, bifat cu succes, ritmul ratărilor și nerealizărilor a fost unul accelerat. Știu că de ceața numită Pandemie nu mai vedem și nu mai trecem în revistă … Citește mai departe >>>

Problema e că nu se vrea

Am descoperit recent, parcurgând leagănul civilizației Facebook, un detaliu amuzant și înfricoșător. Avem explicația pentru tot ce ni se întâmplă, nouă românilor, nasol. Explicația e și amuzantă, dar și deprimantă… și sună fix așa: problema e că nu se vrea! Practic am putea face un pod care să lege Bucureștiul de Londra, problema e că nu se vrea! Am putea avea autostrăzi, chiar și-n Moldova. Problema e că nu se vrea. Spitale moderne, gimnastică, fotbal, creșterea de albine sau bovine la nivel de artă? Toate-s posibile! Problema e că nu se vrea. Cea mai mișto-absurdă scuză este asta, a unui … Citește mai departe >>>

Prăpădul fără discriminare

De ce cred că e greșit să crezi că guvernul are ceva cu HORECA și că „arabul” și cu „mandolină” vor să te distrugă: 1. Politicienii nu au nimic cu o industrie anume. Dacă te uiți la cum arată spitalele, școlile, autostrada lipsă din Moldova, realizezi că ei lovesc aiurea, peste tot. Prostia, clientelismul și corupția au ținut țara asta prizonieră. Și nu le-a fost milă, așa cum nici acum nu există pic de compasiune în comunicarea publică asociată diverselor restricții. 2. Cei care sunt antreprenori sau au profesii liberale asociate activităților din HORECA sunt mai degrabă votanți de dreapta … Citește mai departe >>>