Cine taie pepenele

Am un usor suras in coltul gurii. Ma asteapta un text pe care abia pot sa-l stapanesc. Mi s-a rostit in cap in zeci de versiuni. E un text care se cere afara din mine si pe care mai ca l-as tine nescris spre a nu ajunge prea siropos. Din acest moment insa am hotarat sa las textul sa ma invinga, sa-si cunoasca iesirea in lume si prin el un detaliu suficient de intim, incat sa-mi stranga putin inima: pentru mine, familia e centrul universului. Sa povestim un pic… Intr-o zi ii ziceam sotiei ca una dintre cele mai puternice amintiri pe care le am de cand eram mic e legata de taiatul pepenilor luati de la piata. Sunt doua secvente … Continue Reading →


Noi ai cui suntem?

Sa zicem ca in politica exista o suprapunere totala de sens intre a convinge si a manipula. Sa admitem ca masa de manevra are nevoie, ca-n basme, sa aleaga intre bine si rau si tuturor le este mai usoara munca atunci cand lumea se imparte intre antenisti si basisti. Ce se intampla – ma intreb – cu cei care cauta sau sunt deja in zona neutra, care vor fapte si nu emisiuni de spalat minti. Ce se intampla cu cei carora le e si jena sa le spuna, atat basistilor, cat si antenistilor, ca pentru ambele tabere nu sunt spitale sau autostrazi. In fine, niciuna din aceste tabere nu este la modul serios luata in seama, la capitolul nevoi, lupta … Continue Reading →


popeye46704__oPt

Spanac Moments – despre mirajul rezolvării tuturor problemelor.

Spanacul conţine fier, îmi repetă mama. Şi-apoi serveam masa cu 20 la sută mai multă poftă şi naivitate. Sub influenţa desenelor animate şi-a vorbelor spuse la masă, se instala în mine o aşteptare teribilă: în vreo 5-10 minute precis devin mai sănătos şi mai puternic. Şi un copil chiar are nevoie de astfel de “Spanac Moments”. … Mă uit însă acum cu îngrijorare la politicieni precum Băsescu, Ponta, Udrea, Sova etc. Ei încă ne mai servesc spanac. (Şi cred că gusta şi ei puţin!) Seara descindem în platouri de televiziune şi servim patria. Cu spanac. Şi astfel ne convingem în grup că ceea ce avem la masa ne-ajuta, ne face mari şi tari, de ne creşte mândria de ţară şi … Continue Reading →


sharethesofa image

ShareTheSofa – experienta jurnalistica

Eu sunt prietenul retelelor sociale. Le vad ca pe un teren fertil in care poti cultiva idei si intamplari, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa imparti roadele cu cei cu care esti conectat. Altfel spus, retelele astea – Facebook, Twitter, Pinterest –  sunt precum niste seturi de cuburi de plastic, cu infinite posibilitati de a le aranja. Depinde doar de tine daca ai chef sau interes in a te juca. Cei de la Heineken au avut si interesul si cheful de a se juca. Fiind sponsori ai competitiei Uefa Champions League era normal ca brandul sa-si doreasca sa se-apropie de comunitatea impatimitilor de sportul rege. S-au pus deci pe aranjat cuburile si pe cultivat pe Facebook si Twitter … Continue Reading →


Salut!

Imi place să salut lumea. Cu voce tare și, de cele mai mult ori, cu zâmbetul pe buze. “Bună ziua! (Vă) salut!” Dincolo de politețe, le transmit celor din jur deschidere spre cel mai simplu si banal exercițiu civic: respect. Nu generalizez, dar mi se întâmplă sa mi se răspundă “mnăsi…a”. Pierdut si adânc infipt în pămant de povara unei obligații. E ca acel neglijent “sărâna!” pe care îl aruncam in copilarie, la scara blocului. Respectam și noi convenția ca să nu ajungem in gura părinților. Nu puneam în salut niciun grăunte de semnificație. Era doar inflexiunea indiferenței si inocenței sub care ne consumam fericiți copilaria. Oamenii mari n-au nicio scuză! Ei sunt obligați să pună accente în salut. Și … Continue Reading →