popeye46704__oPt

Spanac Moments – despre mirajul rezolvării tuturor problemelor.

Spanacul conţine fier, îmi repetă mama. Şi-apoi serveam masa cu 20 la sută mai multă poftă şi naivitate. Sub influenţa desenelor animate şi-a vorbelor spuse la masă, se instala în mine o aşteptare teribilă: în vreo 5-10 minute precis devin mai sănătos şi mai puternic. Şi un copil chiar are nevoie de astfel de “Spanac Moments”. … Mă uit însă acum cu îngrijorare la politicieni precum Băsescu, Ponta, Udrea, Sova etc. Ei încă ne mai servesc spanac. (Şi cred că gusta şi ei puţin!) Seara descindem în platouri de televiziune şi servim patria. Cu spanac. Şi astfel ne convingem în grup că ceea ce avem la masa ne-ajuta, ne face mari şi tari, de ne creşte mândria de ţară şi … Continue Reading →


sharethesofa image

ShareTheSofa – experienta jurnalistica

Eu sunt prietenul retelelor sociale. Le vad ca pe un teren fertil in care poti cultiva idei si intamplari, pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa imparti roadele cu cei cu care esti conectat. Altfel spus, retelele astea – Facebook, Twitter, Pinterest –  sunt precum niste seturi de cuburi de plastic, cu infinite posibilitati de a le aranja. Depinde doar de tine daca ai chef sau interes in a te juca. Cei de la Heineken au avut si interesul si cheful de a se juca. Fiind sponsori ai competitiei Uefa Champions League era normal ca brandul sa-si doreasca sa se-apropie de comunitatea impatimitilor de sportul rege. S-au pus deci pe aranjat cuburile si pe cultivat pe Facebook si Twitter … Continue Reading →


Salut!

Imi place să salut lumea. Cu voce tare și, de cele mai mult ori, cu zâmbetul pe buze. “Bună ziua! (Vă) salut!” Dincolo de politețe, le transmit celor din jur deschidere spre cel mai simplu si banal exercițiu civic: respect. Nu generalizez, dar mi se întâmplă sa mi se răspundă “mnăsi…a”. Pierdut si adânc infipt în pămant de povara unei obligații. E ca acel neglijent “sărâna!” pe care îl aruncam in copilarie, la scara blocului. Respectam și noi convenția ca să nu ajungem in gura părinților. Nu puneam în salut niciun grăunte de semnificație. Era doar inflexiunea indiferenței si inocenței sub care ne consumam fericiți copilaria. Oamenii mari n-au nicio scuză! Ei sunt obligați să pună accente în salut. Și … Continue Reading →


Confirmari si urari

Sa ma credeti pe cuvant…Mamele n-au nevoie de sms-uri. Ci de glasuri si de priviri. Nu exista soft care sa comprime sentimente in 160 de caractere! Nu mai copiati ghidusii zgomotoase si nici nu mai traiti rimele altora! Nu e deloc eficient si, pe-alocuri, e usor ofensator pentru conditia umana. Emotiile nu se transmit in retea! Tocmai eu spun asta? Reclamele ne vand ipostaza asta de “prezenta online”, iar noi suntem cool, slabi, comozi, debusolati, nesiguri. Viteza in care traim naste incertitudini sau ne departeaza de lucrurile autentice, pentru care merita sa traim. Cei ce ne sunt dragi ar trebui zilnic sa poarte tricouri pe care sa scrie mare CERTITUDINE. Ei ne asteapta, ei ne salveaza si ne ocrotesc si … Continue Reading →


sparanghel

Sindromul MasterChef

Unii Jurnalistii au obiceiul de a face, din pareri, stiri. Nu e treaba mea sa le spun daca e bine sau rau. Pentru asta exista filtrul numit public. Dar pofta asta de a-i intreba, mai ales pe politicieni, ce parere au despre intamplarea x sau y duce la unele secvente deopotriva amuzante si nocive. “Ce parere aveti de Dosarul transferurilor?” a devenit o intrebare de tip “ce credeti, mai trebuie sare?” Si fireste ca, dupa gustul omului, apar fel si fel de raspunsuri: prea dura, prea aspra, prea asa, prea pe dincolo, prea ca la tara. Uite asa, un act de justitie e tratat si apreciat la papila si la sentiment. Am vazut oameni care sunt intre primii in stat … Continue Reading →