Pe deasupra

„Pe capetele noastre trece un tramvai” – așa începea un cântec asociat jocurilor din copilărie. Și cântecul venea la pachet cu o notă de hazard pentru că scopul lui era să aleagă, aleatoriu, la ce stație – persoană implicată în joc – să se oprească… Azi, chiar dacă a zburat copilăria – și a mea, dar și a democrației autohtone – se pare că am rămas cu toții blocați în acest joc stupid al hazardului. Nu știm nici ce și nici când ne va alege pentru a ne zdruncina. Pentru că tramvaiul nu doar că o să se oprească, dar … Citește mai departe >>>

Focul la ei! Cine ne scapă, de fapt, de pandemie?

Am remarcat că autorităţile nu ratează nicio ieşire publică fără să mai arunce o vorbă la adresa românilor. Să fie responsabili, să evite aglomeraţia, să se vaccineze, să poarte mască .etc Ok, de-acord! De-acord cu toate cele de mai sus. Populaţia să fie responsabilă. E bună, poate şi presiunea asta, sterilă. Dar statul? Ce trebuie să facă el? Statul oare ce ar trebui să facă? Vă spun eu. Să intervină. Să fie de 2 ori mai prezent, mai implicat şi mai activ. Şi, esenţial, să rezolve o parte dintre cele 1000 de probleme. Să asigure acces la testare (îmi zicea … Citește mai departe >>>

Cum au dat tricolorii BAC-ul, cu călcâiul

Se spune despre un meci, scuzaţi clişeul, că este un examen important. Mingea este la Dennis Man. Se anunţă o fază periculoasă. Dacă pasează va urma sigur o ocazie din care putem marca. Dar acesta nu o face. Ba, chiar mai mult încearcă o fentă şi sfârşeşte lamentabil lovind mingea anemic, cu călcâiul. În cele din urmă meciul se termină, iar Armenia învinge România cu 3 la 2. La goluri, nu şi la călcâie. La pase cu călcâiu noi am câştigat. La Erevan, tricolorii au reuşit vreo 3 şi cred că au încercat vreo 5. Spre ruşinea lor, armenii rămân … Citește mai departe >>>

Nino-nino-huuuuuuă!

Ar fi absurd să nu recunoaştem că ne-am trăit ultimul an de viaţă sub imperiul grijilor pentru sănătate, iar spectrul emoţiilor încercate a fost şi el foarte generos. Stimulii care ne-au tulburat existenţa au fost foarte puternici – lexicul jurnalelor de ştiri e plin de urgenţă, alertă, moarte, incidenţă, ATI, oxigen, medici, spitale. Peste aceste elemente se suprapune un mediu exterior total necunoscut şi potrivnic stilului nostru de viaţă de până în pandemie. Oamenii au măşti, se feresc unii de alţii, magazinele au termoscanere, iar peisajul sonor este completat de sirenele maşinilor de poliţie şi-al ambulanţelor. În acest context, în … Citește mai departe >>>

Un banc prost

Un incediu de spital, unul de apartament și-o intervenție eșuată a Poliției stăteau într-un bar. Și barmanul întreabă curios: – Și? Cum mai merge treaba? Despre ce discută gașca? – Uite… despre fetele de la Caracal. Da. E și prost și cinic. Dar e bancul în care trăim cu toții de niște ani buni. E gluma proastră a unui stat care, efectiv, se prăbușește. Lipsa resurselor, lipsa de pricepere, diletantismul, deprofesionalizarea și reflexele de tip mafiot ne-au adus aici, în punctul în care nici măcar nu-ți mai consumi energia pentru a te revolta. Și chiar dacă te-ai aduna n-ai avea … Citește mai departe >>>

Scamatoria cu Momentul 0

De câteva zile am senzația că iar se încearcă vânzarea acestei iluzii: gata, ne resetăm și noi, ca societate, ne-apucăm de treabă. Serios? Cine o mai crede pe-asta, când de peste 30 de ani întreaga populație suferă deja de sindromul Momentului 0. În politică s-a dat restart cu Constantinescu, cu Băsescu și, recent, cu Iohannis. Pe cel din urmă, nici măcar aluziile și comparațiile cu calculatorul nu l-au ajutat în a-și suprapune zilele de mandat cu ideea vreunui reset. Dar a fost Moment 0 și în fotbalul autohton și se vorbește – deja de plictisitor de multă vreme – de … Citește mai departe >>>