Mirii anului: Cîțu și Voiculescu

Deși își doresc să fie (i)evaluați separat, Cîțu și Voiculescu alcătuiesc o pereche. Una imposibilă, se înțelege acum, deși electoratul, și mai ales familiile politice au crezut că există iubire. Dar ea n-a existat. A fost mai degrabă o relație bazată pe interes. Nu al cetățenilor, ci al nuntașilor, căci s-a pus de căsătorie între PNL și USR-PLUS tocmai pentru a se putea sta la masa bucatelor de la guvernare. Nici nu s-au servit bine aperitivele că cei doi miri (cele două mirese, ar zice răutăcioșii) s-au pus pe harță derutând, pe moment asistența. Apoi mesenii și-au dat seama că … Citește mai departe >>>

Scamatoria cu Momentul 0

De câteva zile am senzația că iar se încearcă vânzarea acestei iluzii: gata, ne resetăm și noi, ca societate, ne-apucăm de treabă. Serios? Cine o mai crede pe-asta, când de peste 30 de ani întreaga populație suferă deja de sindromul Momentului 0. În politică s-a dat restart cu Constantinescu, cu Băsescu și, recent, cu Iohannis. Pe cel din urmă, nici măcar aluziile și comparațiile cu calculatorul nu l-au ajutat în a-și suprapune zilele de mandat cu ideea vreunui reset. Dar a fost Moment 0 și în fotbalul autohton și se vorbește – deja de plictisitor de multă vreme – de … Citește mai departe >>>

Arta de a rata

Dacă România de după ’89 ar fi un tablou el ar fi expus într-o galerie aflată în renovare, la secțiunea, Arta de a rata. În ultima vreme am descoperit că noi, ca țară, chiar ne-am perfecționat și-acum putem spune, fără să avem vreo jenă, că stăpânim la un nivel greu de anticipat tehnica de a amâna, ocoli sau chiar strica marile proiecte. Se pare că după aderarea la UE, ultimul obiectiv major al României, bifat cu succes, ritmul ratărilor și nerealizărilor a fost unul accelerat. Știu că de ceața numită Pandemie nu mai vedem și nu mai trecem în revistă … Citește mai departe >>>

Ce iși dorește Iohannis?

Recent, mi-am pus întrebarea aceasta: Oare ce-și dorește președintele României? Să ne scape de PSD ca să ne dea pe mâna unui alt PSD, pe galben-albastru? Aproape toate ieșirile președintelui au și ingredientul acesta, care face bine la poziționarea electorală. E vorba de mesajul anti-PSD. Mi-l și imaginez pe Klaus discutând cu colaboratorii săi și amintindu-le acestora că din discurs nu trebuie să lipsească paragraful în care „eu mă lupt cu peeeeseeeedeeee.” Frumos și de înțeles până la un punct, mai ales că politicienii autohtoni fac scor nu atunci când fac lucruri, când construiesc, ci mai ales când își proiectează … Citește mai departe >>>

Banii pentru personalul medical și binele comun

Cred că ar trebui să vă povestesc aici mai des întâmplările de dimineață, de la radio. Astăzi, de exemplu, un cadru medical a vorbit în numele a 300 de colegi anunțând că refuză suma vehiculată de presă ca fiind un spor acordat de autorități pentru contribuția lor în lupta contra noului coronavirus. Las mai jos un extras din declarație, iar știrea o găsiți integral pe site-ul Digi FM. „Pentru noi a fost ca o palmă dată de guvernanți. Au venit cu o formă de şpagă, e o propunere jignitoare”, spune la Digi FM, Maria Tomiţă, medic la Spitalul de copii … Citește mai departe >>>

Asta e

Se moare. Toată lumea moare, nu? Și-acum la culcare! Deșteapt… mneah! La ce folos? Vrei să-ți iei lumea-n cap? Aia e. Așa e la noi… Se moare, ce vrei??? Mi se pare fascinant cum acceptăm noi românii toate neajunsurile. De parcă ne convin. De parcă ele, neajunsurile, chiar ne ajută să fim așa… români. Când lucrurile stau ca la noi e perfect pentru toată lumea! Știm că se moare pentru că nu sunt drumurile ok. Asta e… Nu i-am luat niciodată vehement la întrebări pe cei responsabili. Se moare și-n spitale insalubre. Și? Doar nu o să ieșim în stradă … Citește mai departe >>>