Nu am vorbit niciodată despre asta

Până acum. În urmă cu foarte mulți ani, peste 20 am impresia, am avut o pareză de nerv facial. Nu e cazul să ne întristăm, nu-i nimic lacrimogen. Din perioada aia îmi amintesc două lucruri: Eram la radioul local unde lucram, făcusem ceva fizioterapie între timp, și cred că aveam o emisiune de weekend. Intervenții lejere, de stare… Doar că, să nu râdeți, sau puteți s-o faceți cu gândul la Jim Carrey, care îl imită pe Sly in Rocky, nu prea reușeam să-l zic pe P. P…ractic nu prea puteam pune cuvinte în propoziție. Ideea e că nu mai știu … Citește mai departe >>>

Scamatoria cu Momentul 0

De câteva zile am senzația că iar se încearcă vânzarea acestei iluzii: gata, ne resetăm și noi, ca societate, ne-apucăm de treabă. Serios? Cine o mai crede pe-asta, când de peste 30 de ani întreaga populație suferă deja de sindromul Momentului 0. În politică s-a dat restart cu Constantinescu, cu Băsescu și, recent, cu Iohannis. Pe cel din urmă, nici măcar aluziile și comparațiile cu calculatorul nu l-au ajutat în a-și suprapune zilele de mandat cu ideea vreunui reset. Dar a fost Moment 0 și în fotbalul autohton și se vorbește – deja de plictisitor de multă vreme – de … Citește mai departe >>>

Guvernul anti-pandemic și pădurea fermecată

Introducere: A fost odată ca niciodată o gripă… O gripă despre chiar ăi mai de soi specialiști râdeau și trâmbițau prin regat că ar fi mai prăpădită ca cea de prin părțile noastre. Insă gripa nu înțelegea limba română, indiferent de cât de lent se vorbea la palat, și se încăpățână în a face pe păcătoasa, aducând cu ea panică și izolare. Desfășurarea acțiunii: Nici nu apucă gripa să exploreze spațiul carpato-danubiano-pontic, zis și Grădina Macii Domnului, că cei din jurul împăratului s-au pus pe născocit leacuri și sfaturi. Freacă mâinile cu spirt, nu da cu spirt. Pune mască, nu … Citește mai departe >>>

Nu tot ce e alb-negru se mănâncă

-Și vine un tren și pe măsură ce el trece…-Așa…?-Se instalează comunismul.-Bun. Dar ăsta n-a fost atunci când cu Cumințenia Pământului?-Mda, dar p-ăsta îl facem un pic altfel-Color?-Nu. Tot alb-negru, că e despre trecut. Comunism, you know?-Da, așa e. N-avea lumea color. Dacă n-aveau Emag!(râsete-n sală)-Așa e. N-aveau…-Deci cum îl facem. Fix ca celălalt?-Puțin. Foarte puțin.  Treaba e așa. De ceva vreme nu prea m-am simțit bine. Ceva probleme cu stomacul. Și cred că e și de la oboseală, dar și de la ipocrizia oamenilor. Și eu am ezitat în a spune niște chestii, doar că prea mă strânge… dacă mă … Citește mai departe >>>

Asta e

Se moare. Toată lumea moare, nu? Și-acum la culcare! Deșteapt… mneah! La ce folos? Vrei să-ți iei lumea-n cap? Aia e. Așa e la noi… Se moare, ce vrei??? Mi se pare fascinant cum acceptăm noi românii toate neajunsurile. De parcă ne convin. De parcă ele, neajunsurile, chiar ne ajută să fim așa… români. Când lucrurile stau ca la noi e perfect pentru toată lumea! Știm că se moare pentru că nu sunt drumurile ok. Asta e… Nu i-am luat niciodată vehement la întrebări pe cei responsabili. Se moare și-n spitale insalubre. Și? Doar nu o să ieșim în stradă … Citește mai departe >>>

Trage-mă cu sania!

Din orice loc, din orice timp și sigur o să mă vezi zâmbind! Una dintre cele mai puternice amintiri cu unul dintre bunici e că într-o iarnă m-a tras cu sania. Nimic ieșit din comun și totuși magic! Din câte realizez acum, niciun detaliu banal sau senzațional nu am pus la păstrare la pachet cu-această ispravă și totuși am „indexat-o” ca fiind memorabilă. De curând am primit pe telefon o secvență asemănătoare, cu o mică schimbare de personaje. Bunicul e acum taică-miu, iar pe sanie este fiul meu. Imaginea nu are nevoie de traducere:   Nu îmi stă mie neapărat … Citește mai departe >>>