Nu tot ce e alb-negru se mănâncă

-Și vine un tren și pe măsură ce el trece…-Așa…?-Se instalează comunismul.-Bun. Dar ăsta n-a fost atunci când cu Cumințenia Pământului?-Mda, dar p-ăsta îl facem un pic altfel-Color?-Nu. Tot alb-negru, că e despre trecut. Comunism, you know?-Da, așa e. N-avea lumea color. Dacă n-aveau Emag!(râsete-n sală)-Așa e. N-aveau…-Deci cum îl facem. Fix ca celălalt?-Puțin. Foarte puțin.  Treaba e așa. De ceva vreme nu prea m-am simțit bine. Ceva probleme cu stomacul. Și cred că e și de la oboseală, dar și de la ipocrizia oamenilor. Și eu am ezitat în a spune niște chestii, doar că prea mă strânge… dacă mă … Citește mai departe >>>

Asta e

Se moare. Toată lumea moare, nu? Și-acum la culcare! Deșteapt… mneah! La ce folos? Vrei să-ți iei lumea-n cap? Aia e. Așa e la noi… Se moare, ce vrei??? Mi se pare fascinant cum acceptăm noi românii toate neajunsurile. De parcă ne convin. De parcă ele, neajunsurile, chiar ne ajută să fim așa… români. Când lucrurile stau ca la noi e perfect pentru toată lumea! Știm că se moare pentru că nu sunt drumurile ok. Asta e… Nu i-am luat niciodată vehement la întrebări pe cei responsabili. Se moare și-n spitale insalubre. Și? Doar nu o să ieșim în stradă … Citește mai departe >>>

Trage-mă cu sania!

Din orice loc, din orice timp și sigur o să mă vezi zâmbind! Una dintre cele mai puternice amintiri cu unul dintre bunici e că într-o iarnă m-a tras cu sania. Nimic ieșit din comun și totuși magic! Din câte realizez acum, niciun detaliu banal sau senzațional nu am pus la păstrare la pachet cu-această ispravă și totuși am „indexat-o” ca fiind memorabilă. De curând am primit pe telefon o secvență asemănătoare, cu o mică schimbare de personaje. Bunicul e acum taică-miu, iar pe sanie este fiul meu. Imaginea nu are nevoie de traducere:   Nu îmi stă mie neapărat … Citește mai departe >>>

(P)o stare de spirit

– niște gânduri lăsate pe Facebook: 2018 ar fi putut fi încă un an prost. Aia e, ai fi zis. Încă unul dintr-un buchet destul de consistent de buruieni, care buruieni ne-au mai stat în nas și-n gât. Ne-a mai mirosit a indolență și dispreț… Dar nu-i așa! Chiar nu! N-am avut noroc! 2018 e un an ireal de prost, incredibil de murdar și de pestinențial. Pute a japcă, a ură și minciună. Plus prostie. Crasă, nemascată! Și, ocazional, la zile mari, a revoltă astâmpărată cu gaze lacrimogene! Damful lui 2018 e cam de prin august insuportabil! Tămâie și ipocrizie … Citește mai departe >>>

Elton și Ion

El este Elton. E cântăreț, unul cunoscut chiar… dar asta contează mai puțin. Trăiește destul de departe de tine, dar probabil că ai auzit că e căsătorit cu un bărbat. Ba are și doi copii. Cât mult te interesează și te afectează aceste ultime două detalii? Te-ai gândit vreodată să-l împiedici să-și întemeieze o familie? Dar pe Ion din Baraolt, care e gay, crezi că ar fi normal să-l împiedici? Adică aici e țara ta, nu? A ta mai mult și-a lui Ion, care e gay, mai puțin. De un gay de departe te interesează mai puțin decât de unul … Citește mai departe >>>

Radio și Recunoștință

Ăsta e un text siropos. Fix astăzi se împlinesc 12 ani de când am vorbit prima dată la un microfon în București. Țin minte că așteptam pasul ăsta. Sau, și mai onest, îl căutam, îl vedeam drept o chestiune firească, după aproape 5 ani de acumulări  în presa din Târgoviște, dar era nevoie și ca cineva să riște un pariu… Și uite că acum, în seara asta, am în mine pornirea, egală în intensitate cu entuziasmul din 2006, de a spune cuiva <<Mulțumesc!>> și de a lăsa scris că a contat. Înainte de a face asta v-aș mai spune că am … Citește mai departe >>>