Ruda uitată a corectitudinii politice

Mă uit la povestea asta cu călcâiul gimnastei din România, care, potrivit imaginilor difuzate de NBC, n-ar fi depăși covorul (suprafața de concurs). Asta ar însemna că s-a petrecut, la notare, o greșeală din partea arbitrilor și, iată, avem o medalie pierdută, pe nedrept, de o sportivă. Și vine întrebarea: ce e de făcut? De ce ar sughița gimnastica internațională, Franța, Olimpiada și toată Planeta pentru o eroare sau pentru amărăciunea unui singur atlet? Pentru că, lăsând lucrurile așa, omenirea uită tocmai de Corectitudine. De aia simplă, de bază. Și o plasează departe, în fundal, ca un soi de mamă … Citește mai departe >>>

Fotbal, marketing & comunicare

Știrea că tricolorii au lăsat, după înfrângerea cu Olanda, vestiarul curat m-a convins de un lucru pe care vreau să-l și notez: naționala de fotbal a României este astăzi un produs mult mai bine îngrijit, foarte intens și atent comunicat. Iar rezultatul e de apreciat: românii au redescoperit iubirea (sau, dacă vreți, bucuria de a încuraja) reprezentativa de fotbal. Iar eu scriu aceste rânduri pentru că sunt încântat să descopăr că din mai multa preocupare și cu o serie de instrumente de comunicare și marketing, Federația de Fotbal a Românei a reușit un truc: să vândă ceva mai puțin fotbal … Citește mai departe >>>

Hop-Așa! Din canapea direct în Argentina

După mine, una dintre cele mai faine povești de pe glob este cea a familiei Zapp. Foarte pe scurt, timp de peste 20 de ani ei au plecat de-acasă, din Argentina, să exploreze lumea cu o mașină din 1928. Am reușit să-i întâlnesc pe cei din familia asta senzațională în 2016, când au trecut (și) prin România. Am și făcut la momentul acela un scurt interviu și-un articol pe blog. (vezi link!). În urmă cu câteva zile am aflat însă că „Zappii” s-au întors acasă. Final de aventură pentru ei, ocazie inedită pentru mine să mă reîntorc la plăcerea de … Citește mai departe >>>

Radio, soundtrack, viață

Îmi place foarte mult să vorbesc la radio, dar și despre radio. Da, mediul acela care, deși nu e la fel de spectaculos ca televiziunea sau internetul, reușește să rămână unul dintre cei mai calzi prieteni ai omului. Urmează, în cazul în care nu v-ați prins, puțină publicitate în favoarea radioului. O publicitate prilejuită de faptul că în aceste zile se desfășoară la Munchen conferința Radiodays, eveniment la care m-am conectat și eu, atât cât am putut, de la distanță. Ideea e că am remarcat, între ideile care s-au propagat acolo două fraze cheie de care pur și simplu m-am … Citește mai departe >>>

Respiro

S-au mai așezat lucrurile. Cel mai obositor pentru mine a fost să aleg între un milion de euro și posibilitatea de a mă reconecta cu publicul pierdut. Glumesc! Pentru că nimeni nu m-a pus să aleg între cele două, dar milionul e câștigat din puterea pe care o am acum, de a face haz de necaz. Și de a reîncepe reconstrucția. Chiar și pe cea personală. Daaar… Astăzi se poate respira și se poate intra în singura etapă rezonabilă, aceea a detașării. Suferința, întrebările, căutările, au alt sens dacă se schimbă geografia locului din care le privești. A fost ceva … Citește mai departe >>>

Să faci din social democraţie social-cârdăşie

Nu ne-a ieşit cu Dracula Park, dar am făcut, să recunoaștem, destule de groază! Şcoli, spitale, drumuri… Iar acum intră pe listă şi azilele de bătrâni. Ştiu, clişeu de presă, repetiţie supărătoare, că numai asta ştiu să facă ziariştii ăştia, disperaţi după rating. Şi le mai şi strică unora zenul şi-aranjamentele. Apropo de aranjamente, de o bună bucată de vreme au românii, de dragul stabilităţii, combinația asta cu iz fesenist, pe galben-albastru și roșu. Sub aceste culori țara parcă se prăbușește. Ce ironie, cu alăturarea asta de culori! Dar și ce tristețe cu alăturarea asta de speciali cu baroni. De … Citește mai departe >>>