Cu mâna pe umăr, cu degetul pe rană

V-a scandalizat gestul lui Simion, care l-a luat de după umăr pe ministrul Energiei? Sau v-a produs un soi de satisfacție? Nu vă speriați, nu dăm testul ipocriziei aici și-acum. Să plecăm de la pariul meu, acela că, undeva, cu voce sfioasă, ascunși sub pătură sau chiar cu vehemență, într-o piață publică, ați cerut divinității „să ne scape de ăștia, care au dus țara de râpă.” Oare ce răspunsuri ar primi o astfel de întrebare, într-un sondaj: v-ar plăcea un politician care să-i salte, să-i scuture și să-i pună la punct pe dușmanii poporului? Din punctul meu de vedere iluzia … Citește mai departe >>>

Djokovic, cangurii și brandurile

Sponsori, bani, prestigiu. Sponsori, bani, prestigiu. Acestea sunt fix ca zalele unui lanț de bicicletă. Elementele sunt bine unse, sunt strâns legate între ele și fac în așa fel încât lumea sportului televizat să se învârtă. Iar ca sportiv – în ascensiune sau deja ajuns legendă – trebuie să pedalezi cu băgare de seamă pentru a nu deranja zalele, pentru a nu rupe lanțul. Încercând să desfac, precum foile de ceapă, povestea descălecatului lui Djokovic în Australia, am ajuns la concluzia că recentul episod, ceva mai controversat, nu e altceva decât o poveste despre branduri. Brandul sportivului, brandurile celor care … Citește mai departe >>>

Gri ’90

Simţiţi şi voi? A revenit cenuşiul acela clasic-românesc. A revenit mâzga, ternul, sumbrul… La Constanţa, un maidanez a atacat recent un copil şi l-a omorât, la Ploieşti se cercetează cazul unor educatoare care luau din mâncarea copiilor, o crimă dublă s-a petrecut la Iaşi – o victimă fiind student străin, iar la Bucureşti o senatoare ar fi sechestrat o echipă de jurnalişti de la televiziunea Rai. De fapt, de la Bucureşti pare că vine moda acestui peisaj absurd-murdar. Bucureştiul, kilometrul 0 al României normale, simbolul dezvoltării, al ţării promise, al lucrului bine-făcut în oferte electorale, nu reuşeşte să iasă din … Citește mai departe >>>

Rămân la bancuri

Cum la radio mi-am propus să iau o pauză în a mai comenta evenimente și decizii politice, mi-am canalizat inspirația înspre zona de bancuri. Și primul e chiar politic. Poftim! La câteva zile după ce se votează noul guvern PNL-PSD, vine acasă, din străinătate, fratele geamăn al lui Vasile Câțu, Florin: – Vaaaasile, ce ai făcut, mă? Cum, mă, te-ai aliat cu PSD-ul? Cum? – Păi, Florine! – Cum, măi Vasile, n-am zis eu că NICIODATĂ CU PSD? N-ai ascultat și tu declarațiile, discursurile? – Ba, da! Dar dacă nu vorbești și tu mai clar, să te înțeleagă lumea…

Oare de la ce s-au luat?

Îl ascultam zilele astea la radio pe Kelemen Hunor, de la UDMR, derutat, dacă nu chiar deranjat de faptul că tati (PNL) și mami (USR) nu se împacă pentru ca întreaga familie să-și ducă traiul bine-mersi, în continuare, la guvernare. Și de-aici mintea mea a început să genereze posibile explicații pentru care liberalii de la vârful partidului se manifestă cu ostilitate la adresa foștilor colegi de coaliție. Iată lista motivelor – plauzibile sau închipuite – pentru care PNL-ul nu mai suportă în preajmă USR-ul: Dacian Cioloș. Noul lider al USR are, cum zic pugiliștii, o alonjă europeană pe care n-o … Citește mai departe >>>

Bine că sunt ei dăștepți!

Bossultane, simți ce s-a pus ăștia pe noi?! Ce mai e pă Anglea? Eu îți zic… oricând am fi putut avea și noi trenuri d-alea de mare viteză ca-n Franța. Am fi putut, Jănele, dar nu vrem și nici nu ne trebuie mormanele alea de fier. Am fi putut avea chiar autostrăzi, fix ca alea dă pă Germania. Da, dar nu ne-au interesat niciodată cu-adevărat. Că nici nu ne-au lăsat, e altă discuție. Da Frantz, las că n-avem nevoie de ele! Și spitale ca-n Austria! Ce? Nu făceam? Baros, noi bem o țuică dimineața și luăm și-un cățel de usturoi … Citește mai departe >>>