Respiro

S-au mai așezat lucrurile. Cel mai obositor pentru mine a fost să aleg între un milion de euro și posibilitatea de a mă reconecta cu publicul pierdut. Glumesc! Pentru că nimeni nu m-a pus să aleg între cele două, dar milionul e câștigat din puterea pe care o am acum, de a face haz de necaz. Și de a reîncepe reconstrucția. Chiar și pe cea personală.

Daaar… Astăzi se poate respira și se poate intra în singura etapă rezonabilă, aceea a detașării. Suferința, întrebările, căutările, au alt sens dacă se schimbă geografia locului din care le privești. A fost ceva munte de urcat și pare să fi fost și cevă hău. Dar am avut echipament strong, marca Familie.

Acum bilanțul chiar pare a fi unul pozitiv. Pare că am câștigat prieteni, inimi și o mare mare incredere în propriile forțe. Plus că s-a acumulat și interiorizat o lecție: smerenie, Bogdan! Ăștia peste 20 de ani de radio nu trebuie să te conducă aiurea, către un ego fără sens. Ci la mulțumire și recunoștință. Ceea ce simt acum e că se diminuează furia și crește disponibilitatea de a extrage. Iar aici e nevoie de reglaj, fix ca atunci când căutăm extracția perfectă pentru o cafea.

Viața e făcută din etape. Din respirații. Și din lecții. Una dintre ele e, scuzați clișeul, că ce nu te omoară te face mai puternic. Sau mai răbdător. Sau mai pregătit pentru indiferent ce urmează.

O să mai revin pe aici. Mai des.