Nu am vorbit niciodată despre asta

Până acum.

În urmă cu foarte mulți ani, peste 20 am impresia, am avut o pareză de nerv facial. Nu e cazul să ne întristăm, nu-i nimic lacrimogen. Din perioada aia îmi amintesc două lucruri:

Eram la radioul local unde lucram, făcusem ceva fizioterapie între timp, și cred că aveam o emisiune de weekend. Intervenții lejere, de stare… Doar că, să nu râdeți, sau puteți s-o faceți cu gândul la Jim Carrey, care îl imită pe Sly in Rocky, nu prea reușeam să-l zic pe P. P…ractic nu prea puteam pune cuvinte în propoziție.

Ideea e că nu mai știu cum am depășit momentul acela, ziua aia. A fost ceva neplăcut, știu că m-a afectat, iar creierul meu a aruncat pur și simplu detaliile legate de suferință. A rămas P-ul de la pauză totală.

Dar memoria a păstrat următoarea secvență. Când mergeam la procedurile cu parafină, eram în mașină cu cea care și astăzi îmi este alături, simțeam că nu sunt o imagine tocmai ușor de privit și cam evitam să ne intersectăm privirile. Și-atunci ea m-a întrebat: de ce nu te uiți la mine? Auch! Atunci, da. Cred că a fost și cu plâns. Același plâns de nebărbat care mă lovea accidental și la oglindă, când exersam recuperarea.

Dar peste ani (știu, siropoșenia după lume!) întrebarea aia mi-a rămas ca una dintre cele mai prețioase amintiri. Pentru că e, credeți-mă, mare lucru ca cineva să-ți ceară să-l privești și să nu vadă în tine suferința de moment, ci puterea ta de a răzbate. The celălalt after tomorrow 😜

Au mai fost căderi? Da. Au mai fost. Dar am avut norocul să îmi pun privirea nu în pământ, ci în niște puncte de sprijin. Norocosul de mine.

Și mai e ceva… Să revenim și la ceva mai amuzant. Băi băiatule, eu vorbesc. Vorbesc mult. Uneori, fix ca-n vorba aia populară, mult prost și fără rost. Deci campion pe vorbit, pe județ și apoi pe țară. Iar lucrul ăsta l-a cam disprețuit consoarta când ne-am intersectat la început de, cum îi ziceam, vrăjeală, nu? Că ne știm de prin școală. Vai de ea! Ha ha!

Mi-a zis că asta o deranja. Că eram prea sigur pe mine, prea vorbăreț, prea buricul glumelor și-al pământului. De aici pare ceva grozav, dinspre alții nu tocmai. Ideea e că vorbitul nu prea mi-a fost aliat acasă. A rămas mai mult pentru public, se pare. Norocoșii de voi!!

Dar, și-aici se încheie predica noastră de Duminică, mi-au luat foarte mulți ani să mă prind de o fază. Nu vorbim, nici măcar la microfon, doar cu gura. Vorbim cu capul, cu privirea și, dacă sunteți cuminți (glumesc, nimeni nu vă cere asta) vă vorbesc și cu inima. De fapt, în viață, cum zice numele unei cărți, mai contează și ce ne spunem când nu (ne) vorbim. Sau vorbim mai puțin, ne transmitem unii altora cât putem de mult.

Iar pentru cât și cum ne transmitem, sincer vă sunt recunoscător.

12 Comments

  • Vali spune:

    Eu personal am crezut ca e o farsa,faza cu Craioveanu si Oana la matinal,care el(Craioveanu) a si spus in una din emisiunile lui ca nu ar mai face matinal ca e mult prea puturos sa se mai trezeasca asa dimineata, pe de alta parte,voi la un matinal ati mentionat ca dupa anul nou v.eti reveni inapoi in formula de 3,de aici si suspiciunea mea ca e vb de o farsa.Cumva voi stiti ce s.a intamplat acolo,cert e ca eu de azi nu mai ascult matinalul digi,( nu ca I.as subestima pe inlocuitorii vostri) dar cum era inainte,era perfect. Acum ascult doar emisiunea lui Robert si Alex,iar dupa-amiaza pe Mindruta. Asta e,capul sus!?!

  • George spune:

    V-am cunoscut cu câțiva ani în urmă, eram printre străini și poate știi că viața nu-i usoara, v-am placut din prima zi și ușor ușor am rămas pe frecvența. Am petrecut o perioadă minunată iar dimineața zbura iar restul trecea de la sine. Ați făcut o familie iar noi vă iubim ” imperfecti ” așa cum sunteti. Erați minunați în formula completă inegalabili pot spune, dar asta e viața . George și Adriana Almeria Spania nu vor uita momentele petrecute impreuna. Vă iubim fiți sănătoși și voi înșivă 😘😘💝💝💝💝💝☕☕☕☕☕

  • George spune:

    Sunteți minunati, dar din păcate trăim intr-o lume falsa în care dacă spui ce gândești și nu esti fals, ești aspru pedepsit. Noi știm cine suntem și știm cât de profesioniști și de iubiți Sunteți voi 3. Va adoram și o sa va iubim mereu!!! Tot ce este mai bun sa vi se întâmple!!!

  • Dan spune:

    Te doare rău faptul că ați,ai fost retrogradat la DigiFM . E normal însă eu te-am prevenit demult… și ai râs și ai spus că urletul lui Beatrice la îndemnul lui Miu e aproape brand de emisiune. În fapt voi ați luat-o la vale odată cu plecarea lui Striblea și când ați abordat doar în râs subiectele sensibile ale zilei sau le-ați ignorat pur și simplu,voit sau nu…
    Îmi pare rău de tine, doar de tine din toată echipa aceea dar asta e, uneori viața și sper spre binele tău să îți fie bine, mult mai bine în viitor.

    • Bogdan Ciuclaru spune:

      Prietene, eu nu stiu cine ti-a inoculat povestea cu luatul la vale. Eu cunosc cifrele.
      Uite, ca să nu mă crezi pe cuvânt citește paragraful de pe Pagina de media: „La oraşe, matinalul Digi FM cu fosta echipă formată din Bogdan Ciuclaru şi Bogdan Miu a avut cea mai mare creştere.”
      Și o altă chestiune. Zilnic primesc mesaje care contrazic afirmația ta. Deci n-ai nimerit-o

  • Aurelian spune:

    Nu prea are legătură cu postarea (sau are), dar voi făceați singura emisiune de dimineață care putea fi ascultată. Era amuzantă, era interesantă, era cum trebuia.

    Din păcate, iar nu mai pot asculta nimic la radio (cine e treaz să asculte radio de la 5-7??)

    Bănuiesc că se va concretiza proiectul în alt loc, altcumva. Orice post de radio ar trebui să se bată să vă aibă în program (pe toți 3!).

    O să fie bine!

    • Bogdan Ciuclaru spune:

      Și eu sper să fie bine. De fapt, deja e mai bine, din moment ce am putut sa ma intorc la acest text.
      Mulțumesc!

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.