De câteva zile am senzația că iar se încearcă vânzarea acestei iluzii: gata, ne resetăm și noi, ca societate, ne-apucăm de treabă. Serios?
Cine o mai crede pe-asta, când de peste 30 de ani întreaga populație suferă deja de sindromul Momentului 0. În politică s-a dat restart cu Constantinescu, cu Băsescu și, recent, cu Iohannis. Pe cel din urmă, nici măcar aluziile și comparațiile cu calculatorul nu l-au ajutat în a-și suprapune zilele de mandat cu ideea vreunui reset. Dar a fost Moment 0 și în fotbalul autohton și se vorbește – deja de plictisitor de multă vreme – de un nou început și în domenii precum Educație sau Sănătate. Și când nu dăm restart, evident, că ne murdărim de… reforme.
Treaba cu Momentul 0 e clar, ne-am convins, o prostie. Nu există așa ceva! Nu aici. Un astfel de moment, pe care să-l fi prins în viață, poate că a fost 1989, dar e foarte posibil ca și schimbarea de-atunci să fi fost pervertită într-o mascaradă, de tipul, vorba poetului, pleacă ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem…
Noi rămânem cu această eternă obsesie de a lua lucrurile de la capăt. Proces care, de altfel, din punct de vedere al progresului, e și foarte păcătos. Este foarte posibil ca noi să fim în urmă tocmai pentru că am tot luat-o de la 0 sau ne-am tot prefăcut că parcurgem așa-zise Momente 0.
Momentele 0 pe melagurile mioritice sunt excelent valorificate de iubitorii de amânări. Proiectul X nu-l mai facem așa, ci altfel. E nevoie de un reset, de asta suntem siguri și ce va fi după el, Dumnezeu știe! Cel mai probabil, pe traseu, cineva va reclama un nou Moment 0. Binențeles cu tot alaiul de studii de fezabilitate și prefezabilitate.
Practic, noi românii, am reușit să bagatelizăm și chiar să bășcălizăm până și ideea de nou început. Pentru că, pentru noi, un nou început nu se realizează sub pretextul unor viitoare rezultate palpabile. Nu traseul, nu acumularea și nici atingerea obiectivului nu ne interesează, ci victoria de moment, revelația că am zis stop mersului într-o direcție pentru a o apuca, justificat ori ba, înspre cealaltă.
Să judecăm puțin, spre exemplu, alegerile, schimbările de putere… Șiruri de Momente 0 cu fix 0 efecte palpabile.
Dar nu doar politicienii se murdăresc de promisiunea unui nou început. Și presa întreține microbul pentru că e mișto să ai mereu publicul conectat la evenimemente, să-l faci să vibreze, să spere, să aibă tresăriri de naivitate la fiecare ediție, cu fiecare articol sau campanie de presă. E momentul ca societatea să se trezeazcă, să se schimbe, să facem, să dregem…
Facem și dregem pe dracu’! Sunt ani de zile de la incediul din Colectiv și am adunat zeci de morți în spitale. Așa că vă rog, cu maximum de respect, să considerați acest text un bun prilej pentru un nou început, un început în care vă băgați Momentul 0 în zona aceea anatomică asemănătoare lui 0.
Și să-l scoateți de-acolo când ajunge și noi cu orice demers public la Momentele 7-8. Și când o fi s-ajungem la 10, vă jur că n-o să mai ridice nimeni din sprâncene la tentativa de a propune sau promit un nou Moment 0.
#amzis.
Leave a Comment