Ce se va întâmpla după ce se închid ușile!

Atenție, se închid ușile!

Ideea e așa, îmi ziceam azi în gând… Aproape jumătate din banii noștri merg la stat. Impozit. Apoi intervin tot felul de taxe și accize. De-aici rezultă că niciun proiect de infrastructură nu e un cadou. Banii nu sunt nici de la nea Iohannis, nici de la nea Ciolacu. Sunt de la noi. Cetățeni europeni, vorba reclamei. Și să ai metrou în/din cartier către centrul orașului nu e vreun moft sau vreun privilegiu. E normal. Personal pot ajunge în 5-10 minute la grădinița copilului și tot așa la birou. Loc de unde iau salariul acela impozitat, din care se plătesc salarii, să zicem, și la politicieni.

Acum politicienii insistă să se separe de noi. Am văzut asta și la deschiderea metroului din Drumul Taberei. Nici Orban, nici Iohannis nu pot să-și frece coatele cu mine sau cu nea Gică de la etajul doi. Rușine, lor! Ei au vrut și și-au făcut show-ul lor separat, televizat. Două lumi, una construită pe cârca și pe taxele celeilalte. Mentalitate balcanică și reflexe evidente ale unor comuniști. Sorry, dar așa e!

Sigur că m-a bucurat întâmplarea și sigur că o să fie voci care o să-mi spună că nimic nu mă mulțumește, că până și-acum am găsit ceva de comentat. Am găsit și o voi face atâta vreme cât voi considera că e firesc. Au trecut 9 ani până a sosit primul metrou în Drumul Taberei și-n primul tren au urcat oameni care încă se mai raportează la contribuabili ca în urmă cu 40-50 de ani.

Nu e nimic spectaculos că s-a terminat proiectul, că ministrul cutare și-a făcut treaba, că s-a făcut ceva util cu bani europeni. Noi ne facem treaba zilnic la joburile noastre și nu primim locuri mai în față în trafic sau la metrou. Mai ușor cu spectacolele electorale și apăsați mai tare pedala pe muncă pentru că, ghiciți ce, pentru asta sunteți acolo, pentru asta v-au ales și vă plătesc oamenii.

Metroul din Drumul Taberei nu e o minune. Nici Arena Națională nu e. Nici autostrada către Ploiești, nici trenul către Otopeni nu va fi. Investițiile în infrastructură sunt răsplata pentru 30 de ani în care am tolerat o clasă de diletanți. Generația mea, a celor născuți la începutul anilor 80, dar mai ales cei care trec acum de 20 de ani, ar face bine să nu mai accepte tâmpeniile consumate în anii haotici ai tranziției. Pentru orele petrecute la job, pentru anii pierduți în trafic, pentru sila cu care vă rotim când vă votăm, merităm să mai închideți și câte un mare proiect. Merităm chiar mai mult, dar unii n-au jenă, iar ceilalți au ceva carențe în exercițiul de a pune mereu presiune pe administrație. Dar vom recupera, sper.

Acum… atenție, se închid ușile! De aici începe un drum în care unora li se cam termină răbdarea.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.