Pandemia de coronavirus noi reușim s-o trăim, și s-o depășim sper, românește. Ne contaminăm medici, aparent intenționat, îngrămădim oameni în parcări de aeroport, mințim autoritățile, facem hora-n bătătura spitalului și, frecvent, ne batem cu Poliția.
Cum am ajuns aici? Ar trebui s-o luăm de la Decebal și nu e timp. Mă opresc însă asupra a două evenimente. Un tânăr este luat la pumni de către un polițist și un alt bărbat lovește doi polițiști cu o scândură. Las Fierbinți – pandemie edition. Doar că cele întâmplate nu sunt scenarii, nu sunt vreo scorneală, ci fapte de „eroism” mioritic.
Folosim adesea expresia oamenii legii și nu e om în țara asta să nu clameze că el asta își dorește pentru țara lui: să fie dom’le dreptate, să se-aplice legea.. Doar că, uneori, în povestea noastră cu legea apar fix personajele din serialul sus-amintit. De partea legii e Robi, iar în rolul cetățeanului îl găsim fie pe versatul Giani, fie pe universalul Dorel.
Mi-e foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să intuiesc ce ar trebui făcut să nu mai avem astfel de răfuieli cu polițiști. Unii pretind de la cei în uniformă să fie mai rezonabili, alții să fie mai vehemnți. Iar polițiștii vor, cum altfel, cetățeni mai disciplinați și respectoși cu cei aflați pe teren. Unde se întâlnesc aceste doleanțe. În educație, aș risca eu un răspuns. Și în percepția publică despre cine sunt și ce fac cu adevărat cei aflați în slujba cetățeanului. Respectul dintre cele două părți este extrem de fragil și el este erodat fie de corupție și abuzuri, fie de ghiolbanii care se hrănesc spiritual din eterna lor luptă cu „gaborii”
Problema noastră, a cetățenilor, cu Poliția nu se rezolvă așadar, pe internet. Nici măcar cu Godină. Ci s-ar putea rezolva în școală, în cei 7 ani de-acasă și în conduita noastră zilnică. La partea asta suntem, se pare, cu toții, ușor deficitari.
Leave a Comment