Nu mai știu exact unde am citit vorba asta, dar istoria confirmă într-un fel verdicitatea ei: chinezii, știind că urmează să organizeze în 2008 Jocurile Olimpice de vară, au lucrat din timp cu sportivii pentru ca fix în anul competiției aceștia să atingă vârful de formă. Poate fi și o legendă, poate fi și un exemplu. Cert este că în 2008 au dominat, la gimnastică, probele masculine și au luat aurul și la fete, în proba pe echipe.
La momentul când scriu aceste lucruri România nu are, la gimnastică, echipa de fete calficată la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. În 2008 fetele noastre luau la Beijing medalia de bronz.
Între acești ani s-a consumat un episod, aparent fără legătură, cu evoluția sportului românesc. Un campionat european de gimnastică a fost mutat de la București la Cluj pentru un motiv revoltător: în capitala României nu s-a mai construit Sala Polivalentă promisă. NU S-A MAI CONSTRUIT, da!? Europeanul s-a desfășurat în condiții bune la Cluj.
La finalul lui 2017 România afla că va avea privilegiul de a găzdui câteva meciuri din cadrul Campionatului European de Fotbal din 2020. Se puneau autunci în mișcare două gânduri esențiale. 1. Să asigurăm partea logistică și de infrastructură pentru un asemenea eveniment de anvergură și 2. Să încercăm din punct de vedere sportiv să fim apți și calificați pentru această importantă premieră: meciuri pe teren propriu în cadrul unui turneu final european.
România și-a propus să modernizeze 4 stadioane, iar naționala să ia în serios cele 2 trasee care asigurau calificare la turneul final. S-a mai pus problema unei linii de metrou care să lege Bucureștiul de Aeroportul Otopeni și o cale fereată care să asigure transportul suporterilor de la aeroport spre Gara de Nord.
Suntem la distanță de o lună și câteva zile de anul 2020. Sau, ca să fim indulgenți, cam 7 luni mai avem până în vara acestui an care va pune Bucureștiul pe harta unei competiții majore. Să vedem cum stăm.
Sala Polivalentă NU EXISTĂ. N-are treabă cu europeanul de fotbal, dar așa, ca idee, ea nu s-a mai construit.
Lucrările la linia de metrou București – Aeroport Henri Coandă NU AU ÎNCEPUT. Metroul către aeroport NU EXISTĂ.
Se lucrează (dar există ceva blocaje juridice) la linia de cale ferată care va facilita transportul pasagerilor înspre și dinspre Aeroport și Gara de Nord. Lucrările nu sunt încă finalizate.
Cele 4 stadioane promise (pentru antrenamente, pentru că jocurile se vor consuma pe Arena Națională) s-au pierdut pe traseu. Au mai rămas în cărți doar 3. Steaua, Giulești și Arcul de Triumf. Despre primul se spune că ar urma să fie 100% gata în vara lui 2020. La final de octombrie stadionul din Ghencea chiar căpătase contur, în sensul că era deja ridicate tribunele. La celelalte două arene mai e mult de muncă.
Trecem acum la partea sportivă. Tricolorii au ratat calificarea directă la Euro2020. Ba chiar au pierdut și locul 2 după ce au fost învinși atât în deplasare cât și în meciul de acasă de Suedia. Dar naționala de fotbal a României nu a reușit să-și câștige nici grupa din cadrul Ligii Națiunilor. A terminat pe locul 2, în spatele Serbiei, și fix aspectul ăsta ne mai dă acum o brumă de speranță pentru niște potențiale meciuri în fața propriilor suporteri. Vor fi însă două meciuri consecutive de baraj. O semifinală și-o finală.
Dar în povestea mea de astăzi nu rezultatele meciurilor contează, ci obiectivele. De fapt, traseul până la ele, e cel mai important. Seriozitatea cu care planificăm un drum. Drumul până în 2020 ni l-am complicat singuri, alegând să nu muncim și să nu investim cu seriozitate. 2020 e practic mâine, iar noi nu știm nici cât de pregătit va fi Bucureștiul și nici echipa nu o avem calificată. Un scenariu tipic românesc pentru care nu există decât varianta unui final miraculos. România trebuie să câștige două meciuri (ce nebunie!) și trebuie să încheie lucrările la calea ferată și la cele 3 arene, care sunt încă în șantier.
Tu ce crezi? Se va întâmpla miracolul?
Leave a Comment