Se moare. Toată lumea moare, nu? Și-acum la culcare! Deșteapt… mneah! La ce folos? Vrei să-ți iei lumea-n cap? Aia e. Așa e la noi… Se moare, ce vrei???
Mi se pare fascinant cum acceptăm noi românii toate neajunsurile. De parcă ne convin. De parcă ele, neajunsurile, chiar ne ajută să fim așa… români. Când lucrurile stau ca la noi e perfect pentru toată lumea!
Știm că se moare pentru că nu sunt drumurile ok. Asta e… Nu i-am luat niciodată vehement la întrebări pe cei responsabili. Se moare și-n spitale insalubre. Și? Doar nu o să ieșim în stradă pentru asta? Se moare și din indolența sau lipsa de profesionalism a polițiștilor? Și ce să facem noi?
Cred că putem face orice altceva în afară de a mai accepta. Orice în afară de a nu face nimic.
Pentru mine protestele ultimilor ani au reprezentat speranța că suntem suficent de mulți dintre cei care pot spune ASTA NU, CU ASTA AJUNGE. Dar nu suntem. Suntem puțin și, prea des, luați în râs sau chiar în bastoane.
Poate că țara asta chiar are nevoie de un șoc puternic pentru a pune o presiune reală pe cei care vor hățuri politice și în administrație. Câteva crime, niște copii răpiți, un braț de indolenți incompetenți nu ne mai mișcă. Bine, ne mișcă două trei degete pe tastatură. Eu un text aici, tu un comment de revoltă mâine pe Facebook și cercul datoriei s-a închis.
Noi ne-am expus decent și fără riscuri revolta, iar țara își vede de mersul ei firesc. Pentru că, oricum, se moare! Așa-i la noi. Și asta e.
[…] Asta e; […]