Sunt dintre cei care cred că prezența politicienilor la festivitățile care preced anul școlar e nepotrivită și chiar de prost gust. De ce vin ei acolo? Pentru popularitate/notorietate mă îndoiesc. Nimeni nu-i ascultă și bănuiesc și faptul că foarte puțină lume îi și respectă.
Vrem să le oferim copiilor modele și discursuri motivaționale? Hai să aducem în curtea școlii oameni de succes. Hai să aducem oameni care au performat în carieră, nu atârnători.
Politicienii nu arată în restul zilelor o mare dragoste de școală și fix în aceste prime zile de toamnă îi jenează interesul real apropo de soarta elevilor. Serios? Ei vin acolo tot pentru imaginea și agenda lor, nu pentru a-i ajuta sau impulsiona, în vreun fel, pe elevi. De altfel, școala se poate dârma, importat e ca ei să-și bifeze prezența și discursul steril.
Vrei să vorbești la deschiderea de an școlar? Ok, strânge resurse un an întreg pentru o școală nouă, aleargă și fă ceva concret în plan local sau în legislativ și apoi vino în fața elevilor și spune-le cu toată deschiderea de ce activitatea ta de politician le schimbă viața în bine. Ce glumă bună, nu?
Nu e ironic faptul că s-a ajuns ca doamna Dăncilă să le spună elevilor despre importanța educației? Nu e ironic ca-n prima ta zi de școală să stai și să-l asculți pe Iohannis când el, șeful statului, nu s-a ostenit, într-un mandat, să le vorbească părinților prin intermediul presei?
Mi-ar plăcea să-i scoatem din curtea școlii pe politicieni și, poate, mai târziu și pe preoți. Ce? Am zis ceva sensibil? Dar medicii, avocații sau economiștii de ce nu vorbesc la deschiderea de an școlar? Sau programatorii…
Dacă drumul până la școală e plin de gropi și noroi, dacă o zi din vacanță a fost stricată de aglomerația de pe DN1, dacă și-au petrecut două sau zece zile într-un spital infect, dacă școala e la fel ca-n anii ’90, atunci elevul român fix de asta nu ar avea nevoie, adică de o întâlnire cu călăul destinului.
Festivitățile începutului de an școlar, cu politicieni la tribună, sunt un teatru al absurdului, o regie cinică, o întâlnire între victime și cei care le complică până la agresiune existența. Și drama asta se petrece tocmai în curtea școlii.
Pai de ce, Bogdan? Eu zic ca-i de bine, copilu’ se obisnuieste cu tembelismul agresiv de mic. In timp, isi dezvolta anticorpii, eg gandirea critica. Ma uit la ala mic al meu, e adevarat, e scolit unde m-a batut vantul pe mine, nu in Romaniq, dar si aici incearca ‘sistemul’ sa le bage pe gat PCul uzual, multi-culti / nu stiu cate genuri etc. Si pe-astia ii doare cum ne durea pe cei din generatia mea de socialismul stiintific si opera de inestimabila valoare teoretica si practica a lu’ fusilatu’. Si paradoxal ii uneste, indiferent de culoare/etnie, dispretul fata de preoteii PCului modern. Atitudinea lor e ecoul miticului Costel Drojdieru’ kamikajilor.