Asta e senzația mea și despre asta vreau să vă vorbesc preț de câteva rânduri. Nu-i chiar o metaforă. Țara se prăbușește și se vede cu ochiul liber aspectul ăsta. Se degradează și pereții și omul…
Zilele trecute, în drum spre munte, la ieșire din Târgoviște, treceam prin localitatea Doicești. Un incredibil platou de filmare pentru documentare care pleacă de la premisa că oamenii au dispărut brusc. Indolența scuipă rugină!…Nu departe de aceste ținuturi nepritenoase, tot în orașul meu natal, s-ar putea filma și niște scene de război, fix la podul acela dinspre combinat. În fine, întreg județul e ofertant…
Să zicem insă că țara e într-o cumpănă, iar decorul dominat de infrastructură precară și clădiri în paragină e oarecum firesc. Suntem în plină creștere economică, nu neapărat în plină dezvoltare a condițiilor de trai!
Cum ne explicăm însă delirul oamenilor? Un începător iese din mașina cu bâta și caftește la propriu luneta unui „adversar” din trafic. Un altul împinge un pasager din tren și, cum se spune în fața blocului, îi dă omoru’. Recent, o tânără era ucisă într-o grădință. Știrile violente, alea de la ora 5, au ajuns atât de aproape de noi, încât riscăm oricând să le trăim. Putem să le adulmecăm!
Și lumea ce face? Se ia la harță! Există răfuială în poliție/pe la minister și aflăm că există polițiști infractori, există răfuială și-n politică și chiar politicieni infractori. Și, iată, există și răfuială televizată, pe stil nou deci, între procurori și indivizi cercetați. Și-n acest caz, susține presa, în mod ireal, există și procurori infractori…O degringoladă a morvurilor! Peste sau printre, precum pietricelele de nisp se strecoară profesori șpăgari, medici măcelari, preoți păcătoși.
Acesta este tabloul unei țări care, deși nu trece printr-un cutremur, se clatină și riscă să se dărâme. Structura și structurile putrezesc iar țara stă să cadă! Pe noi. Pe niște noi aflați, e cât se poate de clar, într-o eternă ceartă. De fapt, nu-i o dispută clară, ci e o…gâță infinită și supărătoare. Asta poate funcționa, de ce nu, ca explicație pentru coloana infinitului, constat acum cu amărăciune. Suntem înverșunați iremediabil. Cu legea, cu săpunul uneori, cu respectul și, mai ales, între noi
201∞ ăsta nu-i deloc un an plăcut. Și nu ieșim prea curând din el!
Leave a Comment