Şi-a zis comentatorul în timpul meciului: echipa noastră reprezentativă şi-atunci am înţeles că ar trebui să ne domolim cu pretenţiile de la fotbaliştii autohtoni. Să fie ei altfel decât noi toţi? Să lupte, să aibe atitudine, să fie de clasă mondială? Păi de ce? Cine-o mai face?
Am pus întrebarea şi la radio: ce înseamnă „reprezentativă”? Că ne reprezintă pe noi sau că echipa e reprezentativă pentru cum arată ţara astăzi? Fără valori, fără un lider, fără modele, fără victorii…Despre ce vorbim noi aici? Clar nu doar despre o echipă de fotbal. Am pus şi neamţ şi nu ne-a ieşit! Şi iar nu vorbim despre fotbal.
Sigur că există şi excepţii. Sigur că unii răzbat. Sigur că se poate, dacă talent, cum ar zice Gheorghe Hagi. Dacă talent şi muncă, câţiva reuşesc şi în şi pentru România. DAR cel mai greu e, mi se pare mie, să-i adunci pe-aceşti câţiva într-o echipă. De fapt, ce este o ţară? O echipă ceva mai mare, nu? Una care, din păcate n-are astăzi nici moral şi nici personal şi nici măcar echipament de mondiale. Suntem mai mereu în ultima urnă valorică. Şi, repet, nu vorbim doar de fotbal.
sursa foto: footballshirtculture.com
Leave a Comment