Într-un univers paralel lumea ar ieşi în stradă şi ar cere să fie scoasă din prostie. Care e la fel de găunoasă ca sărăcia.
Am epifania asta acum gând citesc pe un site, la comentarii, că Halep, nr. 4 în lume la sportul pe care îl practică, e netoată, Veta de pe ogor, plină de figuri şi, în fine, atâta poate.
Deci, fraților ăştia suntem. Proşti, dar cu pretenții. Nimic nu putem schimba la noi sau în jurul nostru, dar alții să tragă tare, că, fix ca Halep, ne fac de căcat în lume.
(la câteva zile după ce am trântit acest text, cu ceva nervi, pe blog, aveam să citesc și altfel de comentarii, la fel de ingrijorătoare. Începeau cu faze gen bozgore, lasă-ne sau cu aluzii de tipul e arăbete și nu se consideră vinovat, se victimizează. Sunt secvențe care îmi confirmă teoria că suntem departe de a fi prietenoși sau respectoși, iar carenețele astea au legătură cu educația pe care am primit-o la un moment dat)
Şi nu e despre Halep textul ăsta şi nu e nici despre proteste şi ieşit în stradă. Trebuie să ştiți şi să înțelegeți asta. E despre o țară care nu poate pentru că nu ştie. Sunt chestii care țin de buzunar şi care, în mod firesc ne preocupă, dar şi chestiuni care țin de cutiuța de sus. Acolo lucrurile sunt dramatice. Acolo chiar avem lipsuri.
Tot haosul din societate are o replică în mințile noastre. Şi cum prostia nu se repară decât la foc mic o să cam dureze schimbarea pe care o tot invocăm şi aşteptăm.
Doar cu capul limpede poți face lucruri chibzuite şi trainice. Şi țara, setată azi pe modul tabloid full power, numai limpede nu gândeşte.
Dacă n-am fi proşti nu ne-ar face nici ruşii, nici americanii, nici Soros, nici Antena 3, nici Ghiță, nici Dragnea. Dar suntem. Hai să admitem asta şi apoi vedem ce e de făcut între reprizele de somn adânc.
Leave a Comment