Fabuloasa poveste a familiei Zapp – interviu

„Bucură-te de viață! Fă lucrurile acum! Nu-ți face planuri…”

***

Ca un culegător de folclor radiofonic ce sunt, am păstrat la cutiuța de sus și cvasi legenda următoare: se făcea, odată ca nicioadată, că era un Cel Mai Mare Șef de la Pro care le-a zis angajaților că peste tot sunt povești… „Cât priviți voi cu ochiii sunt numai știri!” – ar fi subliniat împăratul. Și nu că vreau să-i dau dreptate, dar e bine să știți și voi, de la început, că într-o zi de vineri, taman în cartierul Militari am aflat această Fabuloasă poveste a familiei Zapp, pe care sper s-o savurați aici pe blog.

***

Cu câteva zile înainte de a ajunge în Militari, pe wall-ul meu de Facebook era Breaking News Feed: o familie cu 4 odrasle, care călătorește prin lume de 16 ani, se plimbă prin București. Cei care le-au localizat mașina  – model Graham-Paige, din 1928!!! – știau mai multe decât mine. De fapt, eu nu știam nimic despre ei. Sincer, chiar nimic…Dar asta avea să se schimbe pentru că după 2-3 click-uri pe Google am intrat în fibrilație. Am început să simt tensiunea și emoția din perioada studienției. Vreau să fac un interviu cu oamenii ăștia, dar mă simt total nepregătit! Vreau cu disperare să-i cunosc, dar nu știu cum să dau de ei. Le-am scris pe Facebook și mi-au răspuns…Nu aveau timp să vină într-un studio de radio și – aveam să aflu ulterior – sunt ușor cam copleșiți de interesul ziariștilor. Le-am scris din nou în speranța că ne vom auzi online și n-au mai răspuns. Cu ajutorul unor oamenii de bine (Merci, Alex!) am aflat că familia Zapp va petrece o seară, la un grătar, în curtea unor amici…din Militari. Împrumut reportofon, ezit, mă hotărăsc, iar ezit, iar mă decid, iau o sticlă de vin și mă duc… Sun gazda și mă comport ca un adolescent care cere voie părinților unei fete s-o scoată în oraș: vreau…dar știți…deranjul…vin în câteva minute!

Ce am aflat? Că e adevărat, că se poate! O familie întreagă – doi adulți și 4 copii – au ales modul acesta de viață: pe roți. Herman și Candelaria Zapp se cunosc de când erau mici. De când avea ea 8 ani, poftim! Prin anul 2000 pornesc nebunia. Pleacă din Argentina spre Alaska. Și de 16 ani nu se mai opresc. Au fost și-n SUA și prin junglă, și-n Asia, și-n Australia…. iar din Africa hop în Europa – România. Cei 4 copii au fost concepuți, pe bancheta din spate am zice, dacă am fi obraznici…Au fost concepuți în plină aventură. Unul s-a născut în SUA, altul a venit în Argentina, cel de-al treilea în Canada, iar mezinul în Australia. Toți urmează, evident, școala vieții. Pe surse, am aflat că mama Candelaria s-ar îngriji de partea cu școala având ceva pregătire în predarea la domiciliu. În cazul nostru adresa de bază fiind mașinuța asta ce pare butaforie din studiourile de film americane. Repet, nu că m-aș pricepe, e un Graham-Paige din 1928 și arată senzațional!

Am avut 6 minute la dispoziție pentru a discuta cu cel care conduce, la propriu și la figurat, familia. Herman Zapp a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări:

La final, vă mai spun o poveste. Am parcat mașina, m-am dat jos pe trotuar și preț de câteva minute i-am privit pe toți cei 6 extratereștri-aventurieri, cum se zice la noi, de după gard. Copiii stăteau lângă Candelaria, pe iarbă, in fața unui garaj. Unul dintre ei (cel mare, am impresia) a acceptat chiar invitația unui tânăr de a face o tură cu motocicleta. Ei, de câteva ore în București deloc bulversați și speriați de necunoscut. Eu, dincolo de gard, încă timorat de posibila întâlnire, dar și de faptul că am mers pentru prima dată pe-acele străduțe din cartier. Am rămas cu această imagine. Călătorii mi-au părut atât de naturali în gesturi, de parcă ei erau familia gazdă. Iar eu…încă speriat de neprevăzutul de la 10 minute de propria-mi casă.

Noi avem o viață și, din când în când, călătorim.

Ei călătoresc pentru a-și trăi viața.