Nu mi-a plăcut matematica. Și după ce-am ajuns să lucrez în presă am urât și mai mult matematica din spatele știrilor în care sunt adunate viețile pierdute. Atentat sau accident cu x morți. Atâția morți și atâția răniți. Urmează apoi zeci de update-uri și reluări care jonglează cu aceste cifre…
Unora le descoperi și numele, dar din știre rămâi cu asta, cu cifra seacă. Un mort, doi, trei…o sută. Și-aici, cred eu, produsul jurnalistic suferă. Indifierent de condei și oricât de asumată e disperarea după rating, nu reușești să cuprinzi și să redai drama cu întreg paletarul de emoții. N-ai cum, n-ai timp, n-ai loc de următorul subiect, poate și-acela tot cu cifre.
În spatele cifrelor din aceste știri odioase sunt destine, și pe lângă poveștile inchise brusc – de moarte și de trecerea la subiectul următor – sunt poveștile celor care nu și-ar fi imaginat apropiații la jurnal. Cifrele atestă sec o magnitudine. Cam pentru câți și la ce scară viața își schimbă radical cursul. Pentru cei implicați, luați la bucată, intensitatea e maximă. Pentru ceilalți tulburările încep de-acolo de unde apar și zerourile. Doi-trei-patru morți și-un banal accident rutier se înscriu în normalul pe care-l acceptăm și digerăm în mod stupid. Uneori schimbăm…Comedy Central sau Singur Acasă? Suntem norocoși astăzi, suntem la un buton și câteva canale distanță de acești nefericiți. Accident cu 3 morți…și zbufff…Eufooooriaaaa! Sau o etapă ternă din Liga 1.
Fără să avem o conexiune directă cu aceste cifre ne gestionăm lejer emoțiile. Ușor diferită e povestea următoare:
E pe tapet în aceste zile cazul unui polițist care a murit într-un accident stupid. Știre cu un singur mort. Ar fi intrat și ea ușor în sertarul cu alte știri, cu bilanț subțire. Și totuși e ceva mâhnire și revoltă, în online. De ce tânărul dispărut nu e doar o cifră? Un accident, un mort. Banal. Tragic, dar…matematic vorbind, puțin. Nu tocmai! Cei care au privit/auzit cifra au trecut la rânul lor, tot acolo sau aiurea, cu mașina printr-o zonă prost semnalizată. Câțiva simt probabil că ar fi putut fi chiar ei acea cifră. Și mai e ceva: tânărul poliíst n-ar fi prins jurnalul dacă niște oameni nu-i „aranjau” finalul. Opinia publică are în acest caz de gestionat nu doar o cifră, nu doar 1 mort. Cineva trebuie să rezolve matematica din spatele acestei cifre.
Se încumetă cineva să explice și să-și asume cum ne-am ales cu acest 1? Cine răspunde pentru scrierea lui într-o știre?
Se pare ca acest „1” o sa rămână o stire in continuare pentru ca românul nu este unit in astfel de situatii. In loc sa fie plina Piata Victoriei de motociclisti si politisti umăr la umăr, uniti de aceiasi cauza stăm si ne plângem in online de tragedii…asa nu se schimba lucrurile din pacate…
Ce e mai ciudat e ca aceste cifre se spun cu atata usurinta, se manipuleaza cu atat confort doar pentru atractia oamenilor. Mi se pare mie ciudat sa citesc despre asa ceva iar unele persoane scriu asta cu o lejeritate iesita din comun.