– A plecat Victor…ma duc sa fac o baie!
Jeni – cum o alinta el pe nevasta-sa – robotea in bucatarie si n-a inteles foarte clar ce-a zis, dar a murmurat usor resemnata: „Auzi, acum pleaca el la Victor…Ziceai ca azi faci baie!”
L-a bufnit rasul cand a auzit-o, dar nu s-a mai obosit sa-i spuna ca nu pleca nicaieri. Si-a dat pantalonii de trening jos si-a defilat, fix ca la parada, cu zambetul pe buze, pe hol catre baie. Si-ar fi dorit sa iasa acum din bucatarie si sa-l ia iar la rost: „Esti nebun omule, numai in maeu (sic!) ?!” si bagand pas de defilare a continuat in gand ciondaneala: „Da’ de chiloti de ce nu zici nimic? Ia-te de chiloti, femeie!” Il amuza teribil jocul asta, dar stia ca numai in capu’ lui se incheiau discutiile cu el avand ultima replica. Poantele si le exersa mai mult pe Victor, care era mai mic ca el si nu indraznea sa-l necajeasca. Stia si Victor, stiau si ceilalti vecini de obsesia pe care o facuse femeia lui pentru „maeul” care a facut Armata si zeci de revelioane, pentru ca atunci cand aveau pe cineva in vizita, tanti Jeni il bestelea cu-aceleasi vorbe si facea mereu aceeasi scena de femeie care, ajunsa la oras, nu mai inghite indolenta omului ei, care se poarta ca taranu’ in izmene.
Ajuns in baie s-a privit in oglinda si a dat din cap ca si cum ar fi aprobat pe cineva care ii zicea ca e inca in putere. A dat drumul la robinetul de apa calda si-apoi mana nu l-a mai ascultat cand a vrut sa treaca cu degetele pentru a incerca apa. A stat cam 5 secunde asa tintuit in loc si-apoi s-a intors catre usa ca si cum ar fi vrut sa strige dupa ajutor. Si sa zica ce? Ca s-a poticnit si s-a fasticit in fata robinetului? Brusc a devenit serios si s-a hotarat sa-si dea hainele jos. Dar de ce sa faca una ca asta? Mai bine mai face un pas de defilare pe hol pana se incalzeste apa, isi ia si prosop curat si ii creste putin si-adrenalina, daca iese inamicul din bucatarie sa-l ia la rost. Vrea totusi sa se convinga ca a fost o inchipuire secventa de mai devreme si-si infige mana direct in jetul de apa, inca rece. Apoi pune din nou mana pe robinetul de apa calda, crezand ca poate in rataceala de mai deveme a incurcat „butoanele”. Cand a pus mana pe metal s-a blocat de tot. A ramas asa. In picioare, cu ochii fixati pe jetul de apa, in chiloti si-n maiou. Ditamai omu’ incremenit ca o statuie.
A trecut mai bine de-un ceas cu el stana de piatra in baie. Era ciudat ca inca isi mai putea auzi gandurile si nici vorba sa-l incerce vreo spaima. Era in continuare vesel. Si-avea motive sa fie. Asa nemiscat s-a lasa furat cum te lasi cufundat intr-un vis. Si-n visul asta era fericit pentru ca peste doua zile ii vine fata din Italia. In ultimele 3 luni numai despre Craciunul asta au vorbit la telefon. La fiecare discutie l-au incercat niste emotii pe care nu le-a avut nici macar cand era copil. Da’ un om serios nu-i spune babei ca se framanta. Nu i-a spus el nici cand i-a ramas piciorul intepenit intr-un macaz, cu o luna inainte de pensionare. Se lasase seara si n-avea niciun coleg prin preajma, dar a avut noroc ca l-au latrat cainii, si au venit niste tineri de pe peron, inainte sa-ajunga vreun marfar…
Anu’ asta il aduce fata si pe cel mic, „italianu'” – cum ii spun ei la telefon. A facut 4 ani si nu l-au vazut decat intr-o poza sosita intr-un plic cu o vedere dintr-o vacanta in Alpi. A incercat degeaba fata sa-i convinga sa deschida cutia aia neagra pe care le-a trimis-o, dar ei se credeau prea batrani pentru a-si prinde mainile la calculator. „Cu reomatismul (sic!) meu, mama” zicea tanti Jeni, care se scuza astfel pentru lipsa de apetit in a-si pune incheiturile la treaba pe tastatura laptopului, „iar tactu nu vede bine nici cu ochelari”. Pe cel mic l-au tot auzit cand se invartea pe langa muma-sa, seara la telefon. Nu vorbeste deloc limba romana. Frac’su e clasa a 4-a, si-a stat ani buni in tara pana l-au luat, plus vreo doua veri la ei la bloc, in vacanta. Prima data i-a placut sa stea si-n tara, insa anu trecut cel mare a plans cam la doua zile dupa jucariile lui din Italia, dupa tac’su….si nu s-a inteles nimeni cu el. Pana la urma, a plecat cu Atlassib-ul cu-o cunostinta de-a familiei, un fost coleg la CFR. Batranii au stat amandoi cu inima stransa, pana i-a sunat fata care l-a asteptat la Roma. I-au si zis atunci ca ei sunt cu inima si ca de-acum sa vina toti cand si cum or putea, dar gata cu vacantele…
Nu era foarte cald in casa, dar el, blocat fizic in baie cu gandurile in priza, transpira abundent pe frunte. Asa l-a si gasit tanti Jeni, alb ca varu, cu spatele rece si cu broboane de transpiratie pe frunte. Aproape doua ceasuri de cand plecase Victor.
Cand l-a vazut a stiut ca nu-i o gluma si gandul c-a murit a dat-o total peste cap. A plecat din baie hotarata sa dea telefon la Salvare si-apoi in Italia. Cat a batut holul in lung a uitat ce trebuia sa faca. A cautat la repezeala numerele cu prefix, pe care oricum nu nimerea sa le formeze, a trecut in revista cu ce haine-l duce la groapa. Apoi s-a gandit la ce s-o face ea cu mancarea, unde pune masa la pomana. Cand s-a dezmeticit era inapoi langa el in baie. Si ca sa se-asigure ca nu-i o gluma l-a luat la rost.
Fata nu plecase in Italia pentru un trai mai bun. A lucrat la Bucuresti intr-o multinationala si-i mergea bine. A avut insa probleme cu unul dintre sefi, care n-o scutea de apropouri. A trecut si printr-un episod urat cu individul asta, in lift. A incercat sa le spuna colegilor, dar nimeni n-a sustinut-o. Apoi si-a luat avocat si-a mers cu el la firma sa-si caute dreptatea. Raspunsul a fost simplu: n-avem nevoie de scandal, ar fi bine sa-ti cauti alt loc de munca. In Italia face cu totul altceva. Isi ajuta sotul la firma, ceva cu perdele sau saltele…nici ei acasa nu stiau prea bine, dar de la incidentul pentrecut in tara, au ocolit subiectele legate de job. Amandoi isi reprosau ca n-au putut sa-si ajute fata atunci si erau suparati pe tara asta, ca le-a impins-o peste hotare. Ea le-a spus ca pleaca pentru ca ii este rusine sa-si mai intalneasca colegii pe strada, mai ales ca cineva a acuzat-o pe Facebook ca i-a stricat casa astuia care o hartuia… Batranu chiar era pe punctul sa se urce in microbuz ca sa-l pocneasca pe magarul ala de la firma. Dar pe cine sa ia la rost? Ce stie el unde e firma si cine e golanu’? Unde doarme el la Bucuresti, ca sa nu-l afle fata?
Timp de vreo doua minute l-a bombanit pe omul ei ramas aproape dezbracat in baie si-n coltul ochilor se infiripasera lacrimile. Cum sa pateasca ea una ca asta, acum de sarbatori, cand vine fata. El nu s-a gandit? Isi trece si ea degetele pe sub jetul de apa si-i zice: „Hai mai Dorule, ca s-a incalzit si apa!”
Cand i-a pus mana pe spate i s-a parut ca-l aude zicand ceva si ca se misca. I s-a parut sau chiar s-a miscat. El i-a simtit mana, dar nu i-a putut raspunde. Si-a miscat doar putin capul, miscare prin care se ferea practic de ceva din vis, veneau spre el un milion de vagoane, care-i naveleau in minte si din vagoanele alea avea de descarcat toata viata lui. Apoi zgomot. Zgomot infernal, un tiuit luung pe care-l cunoscuse in copilarie cand a cazut cu bicicleta. Nevasta-sa si-a pus mainile pe obrajii lui si si-a continuat nestingherita dojana: „N-auzi mai ca s-a incalzit apa!?”
In aceasta ultima intrebare se simtea deruta, disperarea si amaraciunea acestei femei pe care n-o mai asculta nimeni in casa. Culmea e ca aceasta ultima intrebare l-a trezit complet si i-a readus si zambetul pe fata.
– Mi-ai adus prosop? Apoi s-a inmuiat tot, a cazut si-a murit.
In blocul H, pe strada Tudor Vladimirescu, nu mai traieste acum nici tanti Jeni. Vecinu’ Victor coboara agale pe scara, cu tablele in mana. Ca un ritual se opreste in fata usii pe care iesise in ziua aceea, in preajma Craciunului, si injura birjareste: „Futu-va muma in cur, cu intretinerea voastra! Ca ai timp sa mori si sa te intorci si de la groapa pana vine apa calda!”
Leave a Comment