Episodul pilot – Cursa:
Dacă ați fost recent la mall, in zona de karting, și-ați vazut o mașina iute și furioasă, ce părea a merge fără pilot, să știți că eu eram dincolo de volan! 😉 Și destul cu autoironia, sa incepă lauda, cu auto…grozăvia! Am ieșit pe primul loc, adică i-am intrecut, i-am lăsat in urmă…i-am bătut la curse pe colegii Vlad Petreanu si George Zafiu. (In cazul lui George, satisfacția a fost precum Meltz-ul de care o sa vă vorbesc mai târziu, adică dublă, pentru ca ocaziile in care iți poți bate șeful, chiar și la karting, nu trebuie ratate!) Au fost doua sesiuni în care am triumfat, deci iarași vorbim de satisfacție dublă și pentru că am tot condus ostilitățile, abia la procesul etapei am aflat că au fost ceva evenimente pe durata cursei. George a punctat la impresia artistica reusind, ar spune comentatorul virtual Miki Alexandrescu, niște viraje in jurul axei lui, viraje pe care degustatorii de Formula1 le recunosc sub numele de tête-à-queue. 🙂 Vlad – chiar si pe circuit – e omul mega disciplinat. Si-a verificat oglinda, a pus semnal, a stat la semafor. Fara sa-l deranjeze ca toate astea lipseau.
A existat si-o dovada a comportamentului magnificului monopost cu numarul 6, un tabel, care atesta ca am scos in jur de 23 de secunde in cel mai bun tur, cam cat am ras eu cand am vazut prima dat,a pe-o Dacie 1300, autocolantul, clasic banuiesc, cu „nu ma prinzi decat la telefon”. That’s me, baby! 😉
Episodul 1 – Masa:
Mă urmărește o „meteahnă”: nu-mi place să mănânc singur. Intră mai bine – cum se zice popular – daca am pe cineva prin preajma si resimt si-un soi de satisfacție daca eu sunt acela care imparte bucatele, adesea gatite de mine. In ziua cand am triumfat printre acele de par ale circuitului de la AFI Cotroceni, KFC a fost responsabil de bucate. Si n-am mâncat singur. Adica am alimentat, alaturi de Vlad si George cu niște triunghiuri relativ noi in meniu – botezate Meltz. Fac o paranteză si va spun că a existat un soi de coincidență in ceea ce privește intâlnirea mea cu triunghiurile dupa care te topesti. Un alt coleg de la radio, care e si el super-super generos si marinimos intr-ale merindelor – mi-a rasfățat papilele cu primul Crispy Meltz, adică o tortilla rumenită care contine la interior un Crispy Strips, cubulețe de roșii si brânză Cheddar. Ceva mai tarziu am aflat ca nu costa decat 5 lei. Ma intorc la masa de la KFC si va zic doua cuvinte despre preferatul meu – Dublu Crispy Meltz. Dublu, da? Fix ca mine, dublu campion. Ce avem noi aici? Pai, in plus, față de triunghiurile simple, încă o porție de Crispy Strips si sos sweet & sour.
Și ca sa ma credeti ca mie chiar mi-a placut combinatia, va marturiesc ca am decis sa-mi numesc kartul cu care am concurat Meltzedes.:)
Mai mult, până pe 20 noiembrie, cât mai sunt Meltz-urile in rețeaua KFC din țară sunt dispus să impart și cu voi, cititorii, niște triunghiuri și câteva ture de circuit.
Episodul 3 – Arta:
Cea de-a treia secvență incepe cu un clișeu: Arta cere sacrificii! Și ca să ajungi, chiar și-n joacă, mai aproape de orice activitate artistică trebuie să-ți invingi timiditatea, să-ți sacrifici rutina și tabieturile, pentru a ieși din zona de confort, pentru a experimenta și a învăța lucruri noi. Și-n povestea asta am păstrat formula trio-ului perfect si-am acceptat invitația celor de la KFC de a…(pam-pam)…modela niște lut. Sigur, la prima vedere a grămăjoarelor de pământ argilos, am crezut c-o să ne murdărim pe mâini și cu toată strădania noastră n-o să lăsăm nimic in urmă. Wrong, tată! „Obectele” desăvârșite de mâinile unor novici sunt adevărate opere de artă. Stângaciile dau autenticitate și valoare sculpturilor noastre. Oooook, am glumit. Vorbim doar de-o valoare sentimentală și de-o mândrie sinceră de-a fi făcut-o si p-asta. E mare lucru să ai șansa de a face pe demiurgul și de a vedea dacă ai simțul acela artistic de a da viață lutului. După cele câteva ceasuri petrecut la modelat de lut, eu am rămas cu umorul și cu victoriile de la karting.
Leave a Comment