Respiro

S-au mai așezat lucrurile. Cel mai obositor pentru mine a fost să aleg între un milion de euro și posibilitatea de a mă reconecta cu publicul pierdut. Glumesc! Pentru că nimeni nu m-a pus să aleg între cele două, dar milionul e câștigat din puterea pe care o am acum, de a face haz de necaz. Și de a reîncepe reconstrucția. Chiar și pe cea personală. Daaar… Astăzi se poate respira și se poate intra în singura etapă rezonabilă, aceea a detașării. Suferința, întrebările, căutările, au alt sens dacă se schimbă geografia locului din care le privești. A fost ceva … Citește mai departe >>>

Nu am vorbit niciodată despre asta

Până acum. În urmă cu foarte mulți ani, peste 20 am impresia, am avut o pareză de nerv facial. Nu e cazul să ne întristăm, nu-i nimic lacrimogen. Din perioada aia îmi amintesc două lucruri: Eram la radioul local unde lucram, făcusem ceva fizioterapie între timp, și cred că aveam o emisiune de weekend. Intervenții lejere, de stare… Doar că, să nu râdeți, sau puteți s-o faceți cu gândul la Jim Carrey, care îl imită pe Sly in Rocky, nu prea reușeam să-l zic pe P. P…ractic nu prea puteam pune cuvinte în propoziție. Ideea e că nu mai știu … Citește mai departe >>>

Să faci din social democraţie social-cârdăşie

Nu ne-a ieşit cu Dracula Park, dar am făcut, să recunoaștem, destule de groază! Şcoli, spitale, drumuri… Iar acum intră pe listă şi azilele de bătrâni. Ştiu, clişeu de presă, repetiţie supărătoare, că numai asta ştiu să facă ziariştii ăştia, disperaţi după rating. Şi le mai şi strică unora zenul şi-aranjamentele. Apropo de aranjamente, de o bună bucată de vreme au românii, de dragul stabilităţii, combinația asta cu iz fesenist, pe galben-albastru și roșu. Sub aceste culori țara parcă se prăbușește. Ce ironie, cu alăturarea asta de culori! Dar și ce tristețe cu alăturarea asta de speciali cu baroni. De … Citește mai departe >>>

Caniculă în vremea copilăriei

Pe-atunci nu erau coduri. Zilele de vară le împărțea mama în două mari categorii: unele în care „vezi că te bate soarele în cap” și altele în care nu-mi zicea nimic. Oricum uram să-mi pun „ceva pe cap”, căci nu aveam șapcă, ci niște prostii de băscuțe albe, ridicole, indiferent de vârstă. Nu mi-aduc insă aminte să fi avut vreo jenă, să-mi fi fost vreodată, vara, prea cald, sete sau foame…Singura senzație care mă încerca era că nu m-am jucat suficient și că până și ziua cea mai lungă de vară era prea scurtă pentru a cunoaște sațietatea în materie … Citește mai departe >>>

Micuțu’ Ministru al Culturii

Nu toți oamenii care merg la teatru văd spectacole bune. Ba unii văd unele extrem de slabe. Am zis să plecăm de aici și tot de-aici să ne oprim în a mai discuta despre calitatea filmului Teambuilding. Mai bine să vorbim, și-o să vedeți că e important, despre dinamica din jurul acestei producții. Că e o producție, și, ca și concertele sau alte evenimente din zona asta a artei spectacolelor, o afacere. S-au consumat deci resurse, s-au plătit actori, s-au băgat scule în priză și ce s-a întâmplat în cele din urmă? Mulți oameni au mers la cinema. Într-o zi … Citește mai departe >>>

Iși permit SUA ca Ucraina să piardă?

Deși întrebarea poate fi pusă și altfel: iși mai poate permite SUA costul – financiar și politic – de a susține aspirațiile altor țăril din est, de a adopta modelul liberal-occidental? Extinderea NATO spre est rămâne un uriaș succes al americanilor, pe plan extern. Al lor și-al aliaților din Europa occidentală. Anii 90 și 2000 au adus bătrânului continent transformări pe care unele popoare le așteptau – cu naivitate, ai zice azi – încă de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. Scăpate de comunism, mai multe țări s-au arătat dornice de a migra spre axa binelui, spre un tipar … Citește mai departe >>>