Bogdan Ciuclaru

Mă uit la povestea asta cu călcâiul gimnastei din România, care, potrivit imaginilor difuzate de NBC, n-ar fi depăși covorul (suprafața de concurs). Asta ar însemna că s-a petrecut, la notare, o greșeală din partea arbitrilor și, iată, avem o medalie pierdută, pe nedrept, de o sportivă. Și vine întrebarea: ce e de făcut? De ce ar sughița gimnastica internațională, Franța, Olimpiada și toată Planeta pentru o eroare sau pentru amărăciunea unui singur atlet? Pentru că, lăsând lucrurile așa, omenirea uită tocmai de Corectitudine. De aia simplă, de bază. Și o plasează departe, în fundal, ca un soi de mamă … Citește mai departe >>>

Știrea că tricolorii au lăsat, după înfrângerea cu Olanda, vestiarul curat m-a convins de un lucru pe care vreau să-l și notez: naționala de fotbal a României este astăzi un produs mult mai bine îngrijit, foarte intens și atent comunicat. Iar rezultatul e de apreciat: românii au redescoperit iubirea (sau, dacă vreți, bucuria de a încuraja) reprezentativa de fotbal. Iar eu scriu aceste rânduri pentru că sunt încântat să descopăr că din mai multa preocupare și cu o serie de instrumente de comunicare și marketing, Federația de Fotbal a Românei a reușit un truc: să vândă ceva mai puțin fotbal … Citește mai departe >>>

După mine, una dintre cele mai faine povești de pe glob este cea a familiei Zapp. Foarte pe scurt, timp de peste 20 de ani ei au plecat de-acasă, din Argentina, să exploreze lumea cu o mașină din 1928. Am reușit să-i întâlnesc pe cei din familia asta senzațională în 2016, când au trecut (și) prin România. Am și făcut la momentul acela un scurt interviu și-un articol pe blog. (vezi link!). În urmă cu câteva zile am aflat însă că „Zappii” s-au întors acasă. Final de aventură pentru ei, ocazie inedită pentru mine să mă reîntorc la plăcerea de … Citește mai departe >>>

Îmi place foarte mult să vorbesc la radio, dar și despre radio. Da, mediul acela care, deși nu e la fel de spectaculos ca televiziunea sau internetul, reușește să rămână unul dintre cei mai calzi prieteni ai omului. Urmează, în cazul în care nu v-ați prins, puțină publicitate în favoarea radioului. O publicitate prilejuită de faptul că în aceste zile se desfășoară la Munchen conferința Radiodays, eveniment la care m-am conectat și eu, atât cât am putut, de la distanță. Ideea e că am remarcat, între ideile care s-au propagat acolo două fraze cheie de care pur și simplu m-am … Citește mai departe >>>

S-au mai așezat lucrurile. Cel mai obositor pentru mine a fost să aleg între un milion de euro și posibilitatea de a mă reconecta cu publicul pierdut. Glumesc! Pentru că nimeni nu m-a pus să aleg între cele două, dar milionul e câștigat din puterea pe care o am acum, de a face haz de necaz. Și de a reîncepe reconstrucția. Chiar și pe cea personală. Daaar… Astăzi se poate respira și se poate intra în singura etapă rezonabilă, aceea a detașării. Suferința, întrebările, căutările, au alt sens dacă se schimbă geografia locului din care le privești. A fost ceva … Citește mai departe >>>