Un banc prost

Un incediu de spital, unul de apartament și-o intervenție eșuată a Poliției stăteau într-un bar. Și barmanul întreabă curios: – Și? Cum mai merge treaba? Despre ce discută gașca? – Uite… despre fetele de la Caracal. Da. E și prost și cinic. Dar e bancul în care trăim cu toții de niște ani buni. E gluma proastră a unui stat care, efectiv, se prăbușește. Lipsa resurselor, lipsa de pricepere, diletantismul, deprofesionalizarea și reflexele de tip mafiot ne-au adus aici, în punctul în care nici măcar nu-ți mai consumi energia pentru a te revolta. Și chiar dacă te-ai aduna n-ai avea … Citește mai departe >>>

Scamatoria cu Momentul 0

De câteva zile am senzația că iar se încearcă vânzarea acestei iluzii: gata, ne resetăm și noi, ca societate, ne-apucăm de treabă. Serios? Cine o mai crede pe-asta, când de peste 30 de ani întreaga populație suferă deja de sindromul Momentului 0. În politică s-a dat restart cu Constantinescu, cu Băsescu și, recent, cu Iohannis. Pe cel din urmă, nici măcar aluziile și comparațiile cu calculatorul nu l-au ajutat în a-și suprapune zilele de mandat cu ideea vreunui reset. Dar a fost Moment 0 și în fotbalul autohton și se vorbește – deja de plictisitor de multă vreme – de … Citește mai departe >>>

Mitul neamțului pe schiuri

Și-atunci mi-am zis: – A luat trenul? Ah! Să vezi ce-o să le facă ăsta? – Ce? – O să-i zăpăcească! O să meargă cu trenul până se schimbă și vagoanele și viteza și tot… Pe-atunci Klaus Iohannis era abia instalat în funcția de președinte și eu abia reinstalat în poziția prostului care a crezut în transformarea acestei țări. Naiv, o să ziceți. Doar că nu era nici măcar o naivitate. Era speranța că vine cineva dispus să tragă, să se implice, să-i inspire și pe alții. În numai câțiva ani insă mitul neamțului care transformă România s-a dus pe … Citește mai departe >>>

Mi-am dat seama că…

Nu-mi place să fiu întrebat „dar tu ce-ai face/ce-ai fi făcut în locul lui cutărescu?” Am primit recent întrebarea asta chiar în timpul unui live, într-o discuție la radio, cu Radu Paraschivescu. Și pe moment chiar m-a încuitat, mi-a stricat busola. Abia peste câteva zile mi-am dat seama de ce e incomod și, pe-alocuri, nederept să te pună cineva în ipostaza de a răspunde la o astfel de întrebare: Tu ce-ai fi zis/ce-ai fi făcut? În primul rând dacă o persoană sau o faptă e criticabilă nu e pentru că tu ai fi făcut lucrurile altfel sau mai bine. E … Citește mai departe >>>

Bravo, românilor!

Acesta este textul meu pentru 1 Decembrie! E textul meu de încurajare… Înainte de orice, aș vrea să vă întreb: vouă vă mai apar în newsfeed, la amintiri, clipuri video cu protestele din trecut, din perioada 2015-2017? Pentru că vreau să vă anunț că pe umerilor acelor proteste stăm acum. Iar dacă România e măcar 1 cm mișcată în direcția cea bună e meritul acelor oameni care au ieșit în stradă. Nu politicienii, nu Ciolacu, Cioloș, Orban sau Ioahnnis pot schimba România. Nu!!! Ci voi. Voi. Simplu, făcând mereu gesturi care pun presiune. Voi dați direcția prin gesturile prin care … Citește mai departe >>>

Nema consens

Se face culoarea verde a semaforului și treci. Frumusețea acestui gest banal constă în premisa de la care pleci în momentul în care treci printr-o intersecție: faptul că ceilalți știu și reapectă și ei convenția, regulile… Pandemia este și ea o astfel de intersecție. Și, evident, când o traversăm ne dorim ca operațiunea să se încheie cu succes, fără să fim, în vreun fel, omorâți, loviți, acroșați, atinși de alți „participanți ai vieții” pe timp de pandemie de Covid19. Când te urci în mașină, sau când mergi pe stradă pe timp de pandemie, nu te gândești că respectivul drum e … Citește mai departe >>>