Am sarbatorit Amabil day! Fara sa vreau.

Mi s-a intamplat o zi dintre acelea pe care rar am placerea sa le parcurg. O zi in care lumea cu care am interactionat a fost receptiva, calma, amabila. Nu chiar toaaaaaata lumea, ci o cantitate suficienta cat sa nu-mi para rau ca am fost predispus la dialog.

In primul rand am stat de vorba cu cateva persoane de la cele mai importante ziare din Romania. Mai toti au treaba cu difuzare si mai toti au fost amabili.

A urmat taximetristul. Si el amabil! Culmea, am vorbit eu mai mult decat el si chiar am imprumutat texte din repertoriul de baza al taximetristilor: “guvernul asta…atata nepasare…mereu aglomerat…n-avem drumuri…. n-au luat nicio masura…iar la profesori e bataie de joc, etc. V-a placut? Preset de contribuabil revoltat!

Si-n final, am ajuns de-am aniversat Amabil day la banca. Actualizare date si online banking. Formulare cam multe dar peste toate am trecut mai usor cu schimburi usoare, nefortate de amabilitati: “semnati aici, va rog! …completati aici, …va sunam noi si va multumim!

La multi ani amabili si voua!

p.s. Azi am avut un baton de Snikers buzunarul de la pantaloni si da, ati ghicit, ciocolata a fost intr-atat de amabila incat a ramas in ambalaj fara sa-mi provoace o pata nesimtita, ca in reclamele obosite la detergent

se-ntampla niste probleme:

1. Cu blogul. Incerc, dupa timp si pricepere, sa-l fac mai prietenos. Am umblat la pozele din front page, la skin (sper ca acum sa fie mai citibil! si daca ma enervez il arunc si-l schimb) si am reorganizat partial si coloana din dreapta. Aveti sugestii si reclamatii?

2. Cu emisiunea Guerrilla de dimineata. S-a intamplat sa suspendam pentru o perioada (scurta speram) activitatea de la 6 la 7.  Reluarea programului si revenirea noastra pe post depinde de niste detalii, chiar tehnice.  Pica bine niste minute de somn dar sunt oarecum nemultumit ca am lasat niste oameni, dincolo de difuzor,  sa indure singuri trezirea. Dap, trezirea cea grea de prea prea dimineata. Multumesc (si-n numele colegilor) pentru mesaje, intrebari si incurajari. Sper sa ne reauzim!

3. Cu ziarele. De la revista presei. Am senzatia ca subiectele sunt chiar anoste si ca aduc in prim-plan tot griul de pe lume, care, culmea se repeta insistent in frumoasa noastra tara. Bucla in care am intrat sper sa nu fie atat de deranjanta pe post pe cat o resimt eu. Ma gandesc insa la niste solutii de a improviza si altfel de momente in cele 2-3 minutele de lectura a ziarelor.

4. Cu gatul. Ma doare. E suparator si atenteaza chiar la obiectul muncii ). Lucrez la treaba asta cu ceaiuri, cafea cu lapte,, vin fiert, tuica fiarta etc.

5. Cu criza socio-profesionala. Simt o oarecare stare de disconfort. (Vestea buna e ca after the teambuilding treaba nu e atat de acuta ca inainte). Criza se simte din doua motive:

- Media, domeniul in care lucrez, chiar cu placere, nu treverseaza cele mai faine momente. S-au inchis ziare, s-au micsorat bugete sau salarii si nici experiente de creatie in publicitate nu mi s-au mai intamplat. In plus, calitatea a tot ce inseamna produs media livrat catre public sufera vizibil. TV-ul ne este martot. Nu-mi plang de mila ci mai degraba spun ca avem un balaur in plus de rapus inainte de a ne gandi cum sa facem sa-l multumim pe stapanul nostru, Ascultatorul.

- Timpul si cheful de out in town sunt specii pe cale de disparitie. Prefer odihna si netul in defavoarea unei beri in oras. Stiu ca nu e chiar ok pentru casa sufletului si incerc usor-usor sa ma agat de niste oameni de bine pentru a iesi la aer. Poate o cafea in week-end in Fiord, in Targoviste…poate un teatru etc. Si-apropo de iesiri in za town: dupa apelul meu de a face o treaba faina adica de a aduna date despre cum, cand si unde se intampla lucruri de calitate, de vazut si testat, am deschis o pagina noua pe blog. Se cheama Vezi Pe Unde Mergi (VPUM) si este deschisa tuturor organizatorilor, amatorilor si vizitatorilor.

In rest, sunt ok )

De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?

Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata  de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.

Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!

Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.

La final, propun un joc -test de sinceritate – unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar – si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc

Ziua de 28 august aduce pe mai multe hartiute cu ambitii de ziar detalii despre prestatia Madonnei la Bucuresti. Exsista insa in 7 Plus o fresca pe cat de impertinenta pe-atat de low din punct de vedere stilistic. Sa exemplificam cu un paragraf din articolul intitulat Bagaboanta Madonna.

Pe smochinita cu freză ca o omletă o interesează doar prohaburile care au ocolit-o. Bă, coarda asta s-a tăvălit şi cu animalele, e o violatoare de grădini zoologice!

Sunt consternat si poate n-ar trebui de virulenta si mahalagismul limbajului dintr-un articol de opinie aparut in presa anului 2009. Sunt consternat si simt ca asa trebuie sa fiu de ipostaza, usor penibila, in care s-a asezat, nesilit de nimeni, autorul expresiei “bagaboanta Madonna”, in contextul in care vorbim de o vietate usor anonima in media si de o fiinta care in ciuda carentelor de voce, a devenit icon-ul industriei muzicale.

Sa ne mai delectam si cu ultimul paragraf, care tine loc de concluzie:

Dispreţuim cu osîrdie bagaboantele care, după ce umflă banii, îşi expun talentele pedagogice.

Aici, inclin sa fiu de-acord cu cele scrise. Din nefericire, in presa de la noi, avem suficienti artisti care isi umfla banii si isi expun talentele pedagogice, tragand-o la nevoie de sireturi chiar si pe Madonna. Apropo, “bagaboanta Madonna” a fost facuta babeta chiar inainte de sosirea ei la Bucuresti, fix de-aceeasi publicatie.

Bun simt? Decenta? Limbaj adecvat? Ingrediente usor cam greu de gasit in zilele noastre. Cautarea continua!