O lupta, doua ziare…3D!
Sa va spun povestea asa cum o stiu eu si-asa cum am inteles-o de la Tolontan de pe blog. Gazeta sporturilor intentiona sa scoata ziarul de vineri 2 iulie in format 3D. Pe piata a aparut apoi vestea ca ziarul concurent, ProSport va putea fi citit cu ochelari 3D, joi 1 iulie. Astazi e miercuri si ambele ziare trambiteza pe online ca maine, joi 1iulie, o sa le vedem 3D. Repet, povestea de mai sus e asa cum o stiu eu si nu-si propune sa respecte in vreun fel versiunile sau comunicarile oficiale ale celor implicati in tiparirea publicatiilor.
Lupta ziarelor pentru face pasul de la taraba in mainile cititorilor e crancena iar la ziarele de sport aceasta lupta este si crancena, si obositoare, agasanta si sporadic fascinanta.
Gazeta vs Prosport e un duel cu ceva in plus. Ziarele de sport imprumuta din clasica vorba cu si-au dorit mai mult victoria, imprumuta din spiritul atletilor si sportivilor zugraviti pe hartia de ziar, mereu in plin elan de urcare pe varful “Performanta”. Apoi ziarele combina toata aceasta stare de spirit setata pe competitie cu o inversunare specifica junglei ce se cheama economie de piata.
Cel mai recent episod din lupta descrisa mai devreme se consuma in aceste zile. Cine tipareste primul ziar 3D? Are vreo importanta?
Are! Nu stiu cata dar gresit e sa spui ca n-are importanta. Are importanta si ele, ziarele, stiu asta, ca altfel nu s-ar mai lupta sa ne impresioneze pe noi. Si-apoi ce este mai magulitor pentru un potential cititor decat sa stie ca cineva se da zilnic cu capul de pereti cautand solutia si invoatia care sa-l determine sa aleaga produsul x sau y.
Sunt convins ca hartia cu grafica/imagini 3d, chiar si ajutata de ochelarii specifici nu o sa impresioneze. De ce? Pentru ca in vara lui 2010 romanii au o stare de spirit cam alterata, deloc apta pentru a gusta experimente de presa si pentru ca dincolo de ochelari, continutul din ziarele de sport sufera. Sufera continutul pentru ca sufera sportul si mai ales fotbalul autohton.
Treaba asta cu 3D-ului, dragele mele ziare de sport, vine cam ca nuca in perete pentru consumatorul roman pentru care mondialul African nu-i decat iluzia unui moment magic la care e si el parte. Si cu toate astea ma bucur ca ati ales sa o faceti, adica sa spargeti ceva buget si ceva cutiute cu tipare invechite. Ma bucur pentru ca ziarele astea de maine, asa 3D cum se anunta, o sa ne transforme in niste pustani curiosi care abia asteapta sa exclame: “da frate, e belea/e marfa/ e cool”
Si-apoi? Apoi, treaba voastra! Doar e jocul vostru de imagine. Asa a fost si la eclipsa. Zece secunde de uimire si-o viata care abia asteapta sa-si urmeze cursul ei normal. 3D-ul ziarelor de sport nu va rasturna lumea si nici macar nu va zgudui graficele lunare de vanzari. Este doar un exercitiu, o bifare a momentului, o prezentare ca-n lumea auto a prototipului. Si pentru aceasta manfestare trebuie sa multumim momentului in care ne aflam, moment care este intr-o sete infioratoare de tehnologie. De fapt, noi suntem cei care impingem limita, caci vrem ca orice lucru de pe lumea asta, sport, ziar, cafea, stire, dragoste, prietenie etc sa ne fie intermediat de cel mai avansat suport tehnologic.
Ziarele
Voua va plac ziarele? Care?
Ziarele inca mai exista! Nu stiu acum care mai e apetitul vostru pentru consum de print dar simt ca ziarele au sansa de a nu se stinge prea curand. Nu stiu cat la suta e inertie din partea celor ce vor informatie si pe hartie si nu stiu nici procentul de politicieni/investitori care se-arunca in astfel de afaceri doar pentru a detine controlul pe bucata asta de media. Miscare exista…si e bine. Unele ziare au murit, altele sunt la pat, unele se reinventeaza si rar, unele chiar se nasc.
Print vs online
Personal, am o slabiciune pentru hartia zgariata de mana gazetarilor. Intuiesc si doua posibile explicatii: experienta din tinerete de la un ziar local si placutul obicei de a citi ziarele la radio. As prefera deci sa nu fiu contemporan cu disparitia ziarelor si nici nu m-as hazarda sa cred ca tot ceea ce se propaga acum online e un atac direct la print. Deocamdata editiile tiparite si electronice se completeaza, ne satisfac in diverse ipostaze si chiar isi imprumuta din felul de exprimare si din felul de a ni se arata. Sa nu va mirati, de-exemplu, daca-n ziarele clasice o sa gasiti emoticoane de la messenger sau comentarii din partea cititorilor (preluate dupa postarea online a textelor), iar pe site-uri, referinte din gazetele scrise, editoriale si chiar reportaje si anchete organizate dupa regulile jurnalismului clasic. Am vazut in ziare chiar reclame la site-uri, revista blogurilor sau descrieri ale unor proiecte dezvoltate exclusiv online.
Ziarele de la noi - PARTEA I
INTRO: Din punctul meu de vedere ziarele importante se lupta din greu sa sara de pe taraba in mainile cititorului. Primul efort e pretul. Ati vazut ca nu costa mult…si ca sa para atragatoare, de multe ori, ne ofera ceva in plus. Ziarele nici nu se pot “ajusta” si adapta astfel incat zilnic sa-si regleze un raport just intre pret si intregul continut propus. Tot la capitolul continut as aduga faptul ca multe ziare sufera in a-si arata amprenta, in a-si prezenta articole/produse din propria fabrica, texte diferite de oferta generala propusa de agenda zile si materialul agentiilor de presa. Nu exista, sa zicem stilul bine definit Adevarul sau stilul Romania Libera. Exista diferente (vorbim de lucruri usor vizibile) doar de forma, de impachetare. Romania libera propune un format mare, cateva anchete, spatiile destinate opiniilor de autor sunt mai generoase dar textele nu au o amprenta stilistica aparte fata de cele care au prins paginile unui alt ziar, sa zicem unul de format mic, asa cum este astazi Adevarul.
Sa va spun cum le simt eu la mana si la ochi, dupa ceva ani de revista presei:
Evenimentul zilei - traiectorie gresita si brand care se dilueaza. Desi a trecut pe format mic nu imi pare ca este intr-atat de dinamic pe cat ar fi permis noua infatisare, infatisare care este si in dezavantajul unor titluri mari in care sa crezi ca sunt ascunse subiecte grele. In vremea in care se identifica cu bulina rosie, Evenimentul zilei capata ceva mai multa greutate si substanta, cel putin pe prima pagina. Era mai bine organizat, ajutat poate si de-o semnatura importanta la editorial si de o mai buna expunere a subiectelor de actualitate interna. Acum, la fata, evenimentul zilei este o gazeta tinereasca, ceea ce nu e neaparat rau. In plus, imaginea pare sustinuta si de cateva pagini de mijloc (omogene si bine elaborate), care abunda in info util, adica genul de informatii ofera cititorului repere pentru a intelege si desface hatisul birocratic, administrativ, urban etc
Gandul - poate cea mai buna prima pagina. Constructia frontpage-ului ma ajuta cel mai mult la revista presei sa-mi conturez principalele subiecte ale zile. Distibutia domeniilor pe fiecare pagina imi pare acceptabila. Nu diger paginile in care abunda subiectele de PR care sustin diverse productii Media PRO si am impresia ca nici ultima pagina nu este valorificata la potential maxim. De fapt, spre final, ziarul isi pierde din sobrietate si propune cam multe texte de sanatate, lifestyle, loisir, muzica si televiziune. Gandul ar putea sa forteze si sa umble la consisenta unor subiecte. Face totusi bine ca nu abunda in analize si comentarii politice, valorificand excelent semnatura lui Cristian Tudor Popescu.
Jurnalul National - nu-mi place cum e paginat. Nu e prietenos si are multe articole care obosesc. Nu sunt fanul opiniilor alambicate, generoase ca intindere dar prea concentrate pe politic. Gasesc des opinii greu de urmarit, sustinute pe un cearceaf sau doua. Campania Miscarea de rezistenta e un plus dar parca nu cadreaza cu aspectul batranesc al ziarului (si nici cu ce face Antena1 in materie de divertisment) Exista si plusuri pentru Jurnalul National. Aici inca se mai fac anchete si sunt pagini suficiente pentru zona de timp liber si cultura. Din pacate, forma in care este alcatuit ziarul nu-ti permite sa ghicesti usor care sunt paginile tari, locurile in care merita sa te uiti. E un ziar mai mult pentru cei care deja s-au imprietenit cu el si l-au acceptat. Un alt plus pentru Jurnalul este pariul cu cartile, lucru valabil si pentru Adevarul.
Adevarul - E mic si stufos, ca o saorma cu de toate. Te prinzi de-acest lucru dupa ce vezi prima-pagina. Si chiar are de toate. Am gasit, totusi pe prima pagina si subiecte sociale sau de stirile de la ora 5, subiecte care vaneaza nemilos lacrimi si rating. La Adevarul e Plesu si acesta chiar e un argument sa iei ziarul, nu neaparat sa-ti si placa. Tot Adevarul imi pare ca s-a miscat bine cand a pariat si pe alte sporturi, in afara fotbalului. Si-aici, ca si la evenimentul zilei, se simte interesul de a aduce articole din aria preocuparilor zilnice, din zona info util. Adevarul se diferentiaza de alte publicatii si prin atentia acordata corespondentilor si evenimentelor din tara, evenimente publicate si editii locale.
-va urma…o discutie despre ziarele economice si cele de sport-
Amabil day
Am sarbatorit Amabil day! Fara sa vreau.
Mi s-a intamplat o zi dintre acelea pe care rar am placerea sa le parcurg. O zi in care lumea cu care am interactionat a fost receptiva, calma, amabila. Nu chiar toaaaaaata lumea, ci o cantitate suficienta cat sa nu-mi para rau ca am fost predispus la dialog.
In primul rand am stat de vorba cu cateva persoane de la cele mai importante ziare din Romania. Mai toti au treaba cu difuzare si mai toti au fost amabili.
A urmat taximetristul. Si el amabil! Culmea, am vorbit eu mai mult decat el si chiar am imprumutat texte din repertoriul de baza al taximetristilor: “guvernul asta…atata nepasare…mereu aglomerat…n-avem drumuri…. n-au luat nicio masura…iar la profesori e bataie de joc, etc. V-a placut? Preset de contribuabil revoltat!
Si-n final, am ajuns de-am aniversat Amabil day la banca. Actualizare date si online banking. Formulare cam multe dar peste toate am trecut mai usor cu schimburi usoare, nefortate de amabilitati: “semnati aici, va rog! …completati aici, …va sunam noi si va multumim!
La multi ani amabili si voua!
p.s. Azi am avut un baton de Snikers buzunarul de la pantaloni si da, ati ghicit, ciocolata a fost intr-atat de amabila incat a ramas in ambalaj fara sa-mi provoace o pata nesimtita, ca in reclamele obosite la detergent 
Tehnic vorbind
se-ntampla niste probleme:
1. Cu blogul. Incerc, dupa timp si pricepere, sa-l fac mai prietenos. Am umblat la pozele din front page, la skin (sper ca acum sa fie mai citibil! si daca ma enervez il arunc si-l schimb) si am reorganizat partial si coloana din dreapta. Aveti sugestii si reclamatii?
2. Cu emisiunea Guerrilla de dimineata. S-a intamplat sa suspendam pentru o perioada (scurta speram) activitatea de la 6 la 7. Reluarea programului si revenirea noastra pe post depinde de niste detalii, chiar tehnice. Pica bine niste minute de somn dar sunt oarecum nemultumit ca am lasat niste oameni, dincolo de difuzor, sa indure singuri trezirea. Dap, trezirea cea grea de prea prea dimineata. Multumesc (si-n numele colegilor) pentru mesaje, intrebari si incurajari. Sper sa ne reauzim!
3. Cu ziarele. De la revista presei. Am senzatia ca subiectele sunt chiar anoste si ca aduc in prim-plan tot griul de pe lume, care, culmea se repeta insistent in frumoasa noastra tara. Bucla in care am intrat sper sa nu fie atat de deranjanta pe post pe cat o resimt eu. Ma gandesc insa la niste solutii de a improviza si altfel de momente in cele 2-3 minutele de lectura a ziarelor.
4. Cu gatul. Ma doare. E suparator si atenteaza chiar la obiectul muncii :)). Lucrez la treaba asta cu ceaiuri, cafea cu lapte,, vin fiert, tuica fiarta etc.
5. Cu criza socio-profesionala. Simt o oarecare stare de disconfort. (Vestea buna e ca after the teambuilding treaba nu e atat de acuta ca inainte). Criza se simte din doua motive:
- Media, domeniul in care lucrez, chiar cu placere, nu treverseaza cele mai faine momente. S-au inchis ziare, s-au micsorat bugete sau salarii si nici experiente de creatie in publicitate nu mi s-au mai intamplat. In plus, calitatea a tot ce inseamna produs media livrat catre public sufera vizibil. TV-ul ne este martot. Nu-mi plang de mila ci mai degraba spun ca avem un balaur in plus de rapus inainte de a ne gandi cum sa facem sa-l multumim pe stapanul nostru, Ascultatorul.
- Timpul si cheful de out in town sunt specii pe cale de disparitie. Prefer odihna si netul in defavoarea unei beri in oras. Stiu ca nu e chiar ok pentru casa sufletului si incerc usor-usor sa ma agat de niste oameni de bine pentru a iesi la aer. Poate o cafea in week-end in Fiord, in Targoviste…poate un teatru etc. Si-apropo de iesiri in za town: dupa apelul meu de a face o treaba faina adica de a aduna date despre cum, cand si unde se intampla lucruri de calitate, de vazut si testat, am deschis o pagina noua pe blog. Se cheama Vezi Pe Unde Mergi (VPUM) si este deschisa tuturor organizatorilor, amatorilor si vizitatorilor.
In rest, sunt ok :))
Ce presedinte vor ziarele?
De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?
Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.
Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!
Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.
La final, propun un joc -test de sinceritate - unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar - si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc
Bagaboanta Madonna pusa la punct de 7Plus
Ziua de 28 august aduce pe mai multe hartiute cu ambitii de ziar detalii despre prestatia Madonnei la Bucuresti. Exsista insa in 7 Plus o fresca pe cat de impertinenta pe-atat de low din punct de vedere stilistic. Sa exemplificam cu un paragraf din articolul intitulat Bagaboanta Madonna.
Pe smochinita cu freză ca o omletă o interesează doar prohaburile care au ocolit-o. Bă, coarda asta s-a tăvălit şi cu animalele, e o violatoare de grădini zoologice!
Sunt consternat si poate n-ar trebui de virulenta si mahalagismul limbajului dintr-un articol de opinie aparut in presa anului 2009. Sunt consternat si simt ca asa trebuie sa fiu de ipostaza, usor penibila, in care s-a asezat, nesilit de nimeni, autorul expresiei “bagaboanta Madonna”, in contextul in care vorbim de o vietate usor anonima in media si de o fiinta care in ciuda carentelor de voce, a devenit icon-ul industriei muzicale.
Sa ne mai delectam si cu ultimul paragraf, care tine loc de concluzie:
Dispreţuim cu osîrdie bagaboantele care, după ce umflă banii, îşi expun talentele pedagogice.
Aici, inclin sa fiu de-acord cu cele scrise. Din nefericire, in presa de la noi, avem suficienti artisti care isi umfla banii si isi expun talentele pedagogice, tragand-o la nevoie de sireturi chiar si pe Madonna. Apropo, “bagaboanta Madonna” a fost facuta babeta chiar inainte de sosirea ei la Bucuresti, fix de-aceeasi publicatie.
Bun simt? Decenta? Limbaj adecvat? Ingrediente usor cam greu de gasit in zilele noastre. Cautarea continua!
