M-a sunat Catalin Stefanescu sa-mi povesteasca de caii din padurea Letea. Eu auzisem vag, de pe la prieteni, despre existenta cailor salbatici din Delta. Ideea e ca putine tari au asa ceva, dar nu stiu cum se face ca numai la noi s-a putut intampla ca aceasta poveste sa nu devina vector de imagine si de agatat turistii ci una in urma careia ar trebui sa ne crape obrzul de rusine. Dar sa nu rostesc eu cuvinte mari, ci mai bine sa deduceti voi, de ce fel de fapte suntem in stare pe-aceste meleaguri:

______________________________

Stefan Raileanu la Guerrilla de dimineata by bogdan-ciuclaru

Catalin Stefanescu la Guerrilla de dimineata by bogdan-ciuclaru

Liviu Mihaiu la Guerrilla de dimineata by bogdan-ciuclaru

Later Update: Liviu Mihaiu a discutat astazi, 18 mai, o ora la Radio Guerrilla pe tema: Caii salbatici vs Padurea Letea vs oameni. AVETI PODCAST AICI!

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu scrie/pune pe gandul.info niste intrebari, plecand de la urmatorul paragraf

Aproape jumătate dintre adolescenţii români, născuţi şi crescuţi după căderea comunismului, cred că perioada comunistă a fost mai bună decât cea actuală. 72% dintre ei consideră că respectul legii era mai mare în comunism decât în democraţie. Sondajul aparţine Fundaţiei Soros, nu PRM-ului.

Eu, incerc sa-i ofer niste raspunsuri:

Aproape jumătate dintre adolescenţii români, născuţi şi crescuţi după căderea comunismului, cred că perioada comunistă a fost mai bună decât cea actuală.

Primul impuls e sa crezi ca acesti adolescenti au busola defecta si ca-n mod clar n-au toate instrumentele acordate pentru a evalua si compara doua perioade.  Apoi realizezi ca in raspunsul lor nu se-ascunde neaparat o lauda la adresa vremurilor glorioase si de aur din trecut ci mai degraba o frustrare despre cum merg lucrurile acum. Perioada actuala, oricum nu va deveni mai buna cu acesti adolescenti, parte din ei amenintand profesorul de la catedra, visand la averea lui Iri sau la o cariera de baiatul/fata lu’ tata.

72% dintre ei consideră că respectul legii era mai mare în comunism decât în democraţie.

Acum iti vine sa le strangi mana adolescentilor si chiar sa-i feliciti pentru flerul lor in a ne arata masura respectului fata de lege in societatea in care si ei activeaza. Chiar daca judecata lor e corecta, in sensul ca acopera si radiografiaza just prezentul, ceva este viciat in acesta sondare. Sa le ceri adolescentilor sa compari respectul legii in comunism (respect care se contopea cu teama) si cu cel din jocul democratiei e ca si cum ai spune ca-n Coreea de Nord oamenii sunt mai preocupati de politica decat cei din tara sora de la Sud.

1. Aceste convingeri sunt căpătate de tineri în familie?

Nu-i o lipsa de respect fata de tanara generatie, dar la vreme adolescentei convingerile sunt ca betele de trestie, abia rasar dintr-un clocot confuz de pareri si impresii. Plus ca, in familia romanesca mi-e teama ca nu-i o asa intensa preocupare pentru transmiterea de convingeri si valori, cei mai multi avand treaba, in zilele in care nu e meci sau scandal cu Pepe, s-achite rate si sa caute papa.

2. Mass-media de după 1989 i-a format să gândească astfel?

Ma indoiesc si nu-i suspectez pe adolescenti de o asa revolta interioara. Din raspunsurile lor de mai sus imi pare ca au inteles ca parintii lor n-au nascut nicio societate actuala, ci s-au complacut intr-o coafare, cu carere spre vest ,  a celei de dinainte de ’89.

4. Comunismul este un ideovirus care supravieţuieşte organismelor ucise şi se transmite prin atmosferă generaţiilor următoare?

Sa speram ca nu vom afla niciodata raspunsul pentru ca virusul, oricare ar fi el, difera de la tulpina la tulpina…

5. Cum se explică faptul că nişte adolescenţi strâns conectaţi în reţeaua informaţională de astăzi, computer plus TV, pot să prefere societatea surdo-mută informaţional a lui Ceauşescu?

Nu o prefera si nici macar n-au puterea sa si-o imaginze.

6. Cum va arăta România când va fi condusă de aceşti adolescenţi?

Romania nu va fi prea curand condusa de jumatatea de adolescenti cuprinsa intr-un sondaj de opinie. Tara asta are predilectie pentru lideri din marja de eroare (sau oroare!) La putere n-au acces repondetii de chestionar, usor de tradus in laboratoare de sociologie. Noi, aici, cultivam promovarea de tineri cu pile, inculti poate, impertinenti si imprevizibili.

Sa va spun povestea asa cum o stiu eu si-asa cum am inteles-o de la Tolontan de pe blog. Gazeta sporturilor intentiona sa scoata ziarul de vineri 2 iulie in format 3D.  Pe piata a aparut apoi vestea ca ziarul concurent, ProSport va putea fi citit cu ochelari 3D, joi 1 iulie.  Astazi e miercuri si ambele ziare trambiteza pe online ca maine, joi 1iulie, o sa le vedem 3D. Repet, povestea de mai sus e asa cum o stiu eu si nu-si propune sa respecte in vreun fel versiunile sau comunicarile oficiale ale celor implicati in tiparirea publicatiilor.

Lupta ziarelor pentru face pasul de la taraba in mainile cititorilor e crancena iar la ziarele de sport aceasta lupta este si crancena, si obositoare, agasanta si sporadic fascinanta.

Gazeta vs Prosport e un duel cu ceva in plus. Ziarele de sport imprumuta din clasica vorba cu si-au dorit mai mult victoria, imprumuta din spiritul atletilor si sportivilor zugraviti pe hartia de ziar, mereu in plin elan de urcare pe varful “Performanta”. Apoi ziarele combina toata aceasta stare de spirit setata pe competitie cu o inversunare specifica junglei ce se cheama economie de piata.

Cel mai recent episod din lupta descrisa mai devreme se consuma in aceste zile. Cine tipareste primul ziar 3D? Are vreo importanta?

Are! Nu stiu cata dar gresit e sa spui ca n-are importanta. Are importanta si ele, ziarele, stiu asta, ca altfel nu s-ar mai lupta sa ne impresioneze pe noi.  Si-apoi ce este mai magulitor pentru un potential cititor decat sa stie ca cineva se da zilnic cu capul de pereti cautand solutia si invoatia care sa-l determine sa aleaga produsul x sau y.

Sunt convins ca hartia cu grafica/imagini 3d, chiar si ajutata de ochelarii specifici nu o sa impresioneze.  De ce? Pentru ca in vara lui 2010 romanii au o stare de spirit cam alterata, deloc apta pentru a gusta experimente de presa si pentru ca dincolo de ochelari, continutul din ziarele de sport sufera. Sufera continutul pentru ca sufera sportul si mai ales fotbalul autohton.

Treaba asta cu 3D-ului, dragele mele ziare de sport, vine cam ca nuca in perete pentru consumatorul roman pentru care mondialul African nu-i decat iluzia unui moment magic la care e si el parte. Si cu toate astea ma bucur ca ati ales sa o faceti, adica sa spargeti ceva buget si ceva cutiute cu tipare invechite.  Ma bucur pentru ca ziarele astea de maine, asa 3D cum se anunta, o sa ne transforme in niste pustani curiosi care abia asteapta sa exclame: “da frate, e belea/e marfa/ e cool”

Si-apoi? Apoi, treaba voastra! Doar e jocul vostru de imagine.  Asa a fost si la eclipsa. Zece secunde de uimire si-o viata care abia asteapta sa-si urmeze cursul ei normal. 3D-ul ziarelor de sport nu va rasturna lumea si nici macar nu va zgudui graficele lunare de vanzari. Este doar un exercitiu, o bifare a momentului, o prezentare ca-n lumea auto a prototipului. Si pentru aceasta manfestare trebuie sa multumim momentului in care ne aflam, moment care este intr-o sete infioratoare de tehnologie. De fapt, noi suntem cei care impingem limita, caci vrem ca orice lucru de pe lumea asta, sport, ziar, cafea, stire, dragoste, prietenie etc sa ne fie intermediat de cel mai avansat suport tehnologic.

Voua va plac ziarele? Care?

Ziarele inca mai exista! Nu stiu acum care mai e apetitul vostru pentru consum de print dar simt ca ziarele au sansa de a nu se stinge prea curand. Nu stiu cat la suta e inertie din partea celor ce vor informatie si pe hartie si nu stiu nici procentul de politicieni/investitori care se-arunca in astfel de afaceri doar pentru a detine controlul pe bucata asta de media. Miscare exista…si e bine. Unele ziare au murit, altele sunt la pat, unele se reinventeaza si rar, unele chiar se nasc.

Print vs online

Personal, am o slabiciune pentru hartia zgariata de mana gazetarilor. Intuiesc si doua posibile explicatii: experienta din tinerete de la un ziar local si placutul obicei de a citi ziarele la radio.  As prefera deci sa nu fiu contemporan cu disparitia ziarelor si nici nu m-as hazarda sa cred ca tot ceea ce se propaga acum online e un atac direct la print. Deocamdata editiile tiparite si electronice se completeaza, ne satisfac in diverse ipostaze si chiar isi imprumuta din felul de exprimare si din felul de a ni se arata. Sa nu va mirati, de-exemplu, daca-n ziarele clasice o sa gasiti emoticoane de la messenger sau comentarii din partea cititorilor (preluate dupa postarea online a textelor),  iar pe site-uri, referinte din gazetele scrise, editoriale si chiar reportaje si anchete organizate dupa regulile jurnalismului clasic. Am vazut in ziare chiar reclame la site-uri,  revista blogurilor sau descrieri ale unor proiecte dezvoltate exclusiv online.

Ziarele de la noi  – PARTEA I

INTRO: Din punctul meu de vedere ziarele importante se lupta din greu sa sara de pe taraba in mainile cititorului. Primul efort e pretul. Ati vazut ca nu costa mult…si ca sa para atragatoare, de multe ori, ne ofera ceva in plus. Ziarele nici nu se pot “ajusta” si adapta astfel incat zilnic sa-si regleze un raport just intre pret si intregul continut propus. Tot la capitolul continut as aduga faptul ca multe ziare sufera in a-si arata amprenta, in a-si prezenta articole/produse din propria fabrica, texte diferite de oferta generala propusa de agenda zile si materialul agentiilor de presa. Nu exista, sa zicem stilul bine definit Adevarul sau stilul Romania Libera. Exista diferente (vorbim de lucruri usor vizibile) doar de forma, de impachetare. Romania libera propune un format mare, cateva anchete, spatiile destinate opiniilor de autor sunt mai generoase dar textele nu au o amprenta stilistica aparte fata de cele care au prins paginile unui alt ziar, sa zicem unul de format mic, asa cum este astazi Adevarul.

Sa va spun cum le simt eu la mana si la ochi, dupa ceva ani de revista presei:

Evenimentul zilei – traiectorie gresita si brand care se dilueaza. Desi a trecut pe format mic nu imi pare ca este  intr-atat de dinamic pe cat ar fi permis noua infatisare, infatisare care este si in dezavantajul unor titluri mari in care sa crezi ca sunt ascunse subiecte grele.  In vremea in care se identifica cu bulina rosie, Evenimentul zilei capata ceva mai multa greutate si substanta, cel putin pe prima pagina. Era mai bine organizat, ajutat poate si de-o semnatura importanta la editorial si de o mai buna expunere a subiectelor de actualitate interna. Acum, la fata, evenimentul zilei este o gazeta tinereasca, ceea ce nu e neaparat rau. In plus, imaginea pare sustinuta si de cateva pagini de mijloc (omogene si bine elaborate), care abunda in info util, adica genul de informatii ofera cititorului repere pentru a intelege si desface hatisul birocratic, administrativ, urban etc

Gandul - poate cea mai buna prima pagina. Constructia frontpage-ului ma ajuta cel mai mult la revista presei sa-mi conturez principalele subiecte ale zile. Distibutia domeniilor pe fiecare pagina imi pare acceptabila. Nu diger paginile in care abunda subiectele de PR care sustin diverse productii Media PRO  si am impresia ca nici ultima pagina nu este valorificata la potential maxim. De fapt, spre final, ziarul isi pierde din sobrietate si propune cam multe texte de sanatate, lifestyle, loisir, muzica si televiziune.  Gandul ar putea sa forteze si sa umble la consisenta unor subiecte. Face totusi bine ca nu abunda in analize si comentarii politice, valorificand excelent semnatura lui Cristian Tudor Popescu.

Jurnalul National – nu-mi place cum e paginat. Nu e prietenos si are multe articole care obosesc. Nu sunt fanul opiniilor alambicate, generoase ca intindere dar prea concentrate  pe politic. Gasesc des opinii greu de urmarit, sustinute pe un cearceaf sau doua. Campania Miscarea de rezistenta e un plus dar parca  nu cadreaza cu aspectul batranesc al ziarului (si nici cu ce face Antena1 in materie de divertisment)  Exista si plusuri pentru Jurnalul National. Aici inca se mai fac anchete si sunt pagini suficiente pentru zona de timp liber si cultura. Din pacate, forma in care este alcatuit ziarul nu-ti permite sa ghicesti usor care sunt paginile tari, locurile in care merita sa te uiti. E un ziar mai mult pentru cei care deja s-au imprietenit cu el si l-au acceptat. Un alt plus pentru Jurnalul este pariul cu cartile, lucru valabil si pentru Adevarul.

Adevarul - E mic si stufos, ca o saorma cu de toate. Te prinzi de-acest lucru dupa ce vezi prima-pagina. Si chiar are de toate. Am gasit, totusi pe prima pagina si subiecte sociale sau de stirile de la ora 5, subiecte care vaneaza nemilos lacrimi si rating. La Adevarul e Plesu si acesta chiar e un argument sa iei ziarul, nu neaparat sa-ti si placa.  Tot Adevarul imi pare ca s-a miscat bine cand a pariat si pe alte sporturi, in afara fotbalului. Si-aici, ca si la evenimentul zilei, se simte interesul de a aduce articole din aria preocuparilor zilnice, din zona info util. Adevarul se diferentiaza de alte publicatii si prin atentia acordata corespondentilor si evenimentelor din tara, evenimente publicate si editii locale.

-va urma…o discutie despre ziarele economice si cele de sport-