De vreo saptamana-doua insist la revista presei, de la radio guerrilla, pe stirile legate de mersul trenurilor. Glumind un pic as spune chiar ca in ultima vreme am avut si ceva “marfar” , cu tot felul de deraieri si super intarzieri.

In rest nu prea e nimic de ras. Pentru ca asa cum o sa incerc sa explic in radurile de mai jos, mersul trenurilor este oglinda perfecta pentru mersul unei tari. Gauri negre, pierderi, tunuri, furturi marunte, disponibilizari, conditii dezastroase, management defectos si infrastructura la pamant. Pe cine am caracterizat? O companie feroviara sau o tara intreaga? O tara pe care o stim din manuale si unghiuri atent selectionate ca fiind frumoasa. Cand iti petreci insa cate zece ore in spatele unui geam de vagon, ai timp sa observi si sa constientizezi toate imperfectiunile.

Am si-acum in minte imaginile cu vagoanele celebrului, eternului si popularului tren personal. Ele tradeaza standardul de civilizatie si calitate in serviciile oferite calatorilor. Personalul este imaginea perfecta a unei tari incruntate…Ma tulbura si-acum normalitatea si decenta intalnita in trenurile din Elvetia. Contrastul intre cele doua lumi este mare cat durata unei calatorii Bucuresti-Constanta.

Ati traversat vreodata un pod peste liniile de cale ferata? Peisajul de sub privirile noastre este dezolant, cu vagoane mizerabile si ruginite “trase pe dreapta”. Cu buruieni crescute haotic intre sinele de cale ferata, cu bucati de tabla si baraci abandonate la nici un kilometru de agitatia urbana. Va anunt ca la picioarele dumneavoastra se deruleaza secvente din Romania reala.

Ce sentiment va cuprinde cand vedeti coliba sinistra mereu jupuita si nevopsita, adapostul pentru cainii comunitari, in care lucreaza si cate un nefericit, responsabil cu actionarea barierei?

V-ati intrebat vreodata de ce un tren care soseste in Capitala din Ungaria il poti deosebi dintre alte o suta care se odihnesc intre peroane?

Dupa revolutie nu cred ca au trecut trei-patru luni legate sa n-auzim povesti feroviare cu furt de cale ferata, cu furt din vagoane, cu sine care sunt bune de casat – nu potrivite pentru Sageti albastre, cu reabilitari interminabile, cu incidente stupide provocate de un surub sau de un angajat care crede ca instruire profesionala e o expresie in limba engleza.

Tara noastra pare sa fi pierdut trenul si a ramas undeva in trecut, avand in bagaje metehne care atarna greu si decizii din alt film, indreptate in jdemii de directii numai inspre confortul si multumirea cetateanului nu.

Asta ar fi motivul pentru care eu sunt mai degraba intersat de cel care raspunde de transporturi decat de cei care efemer ocupa o functie de sef de stat. Dupa ce-ti ureaza de la tribuna sa traiesti bine, el prezidente se baga la adapostul unui girofar iar tu te vei intreba daca vagonul in care te urci in drum spre Brasov sau Iasi este sau nu castigator la loteria deraierilor.

Si la actualul mers al trenurilor, si la Cotroceni, si-n toata societatea romaneasca e nevoie de-acel “Cineva Altfel”…Asteptam, as anunta prin statie, in Gara Romania, oameni echilibrati, instruiti si curajosi, apti sa schimbe macazul!