O colega din radio are pe cineva in Japonia.  O cheama Elena si e profesoara in Tokyo.  Am vorbit pe mess despre ce se intampla acum  acolo, dupa seismul despre care se spune ca ar fi avut mai bine de 8,4 grade pe scara Richter.

Compatrioata noastra din Tokyo era foarte calma. Ironia e ca discutia era fragmentata de cate o replica a cutremurului cel mare. Foarte mult calm, repet! Ce am inteles? Cutremurul simtit in Tokyo a fost unul mare, asa cum aflam si de la tv.  Presa locala anunta pe coasta, in nord, valuri si de 10 metri. Acolo, de fapt sunt cele mai mari probleme si de-acolo se-asteapta sa vina si vestile in legatura cu victimele. Erau 10 anuntate de presa, putin dupa ce s-a consumat discutia cu Elena. Cifra, precis nu mai e de actualitate.

Mi-a spus ca lumea este pregatita si foarte bine organizata. In Japonia. Din tara, toata lumea a asaltat-o cu mesaje pentru a verifica in ce stare e. Cu sotul a reusit un schimb de mesaje desi reteaua de telefonie era blocata. Avea internet, facebook si mess si lucrurile astea sunt importante cand e nevoie de comunicare. Cu zona afectata, cea din nord, nu se putea lua legatura si intr-adevar erau oameni ingrijorati de soarta rudelor.

Am intrebat-o daca e speriata si daca se gandeste sa plece din Japonia. Mi-a zis ca nu. Imi repeta ca sunt foarte bine pregatiti, cladiri rezistente, pereti usori dar exista un pericol in declansarea incendiilor. Televiziuniile comunica imediat alerte de tsunami, dupa cutremur dar in Tokyo, la periferie, Elena auzea doar sirenele unor ambulante sau masini de pompieri. Putina lume s-a oprit in strada si-au fost oameni care in secundele de dupa cutremur si-au continuat cumparaturile din supermarket.

Pentru mine, relatarea, indulceste usor imaginea apocaliptica de la tv, cu valul care patrunde pe coasta.

Elena se gandeste la cei din tara si nu ezita cand spune ca se simte mai in siguranta locul care tocmai a trecut peste un cutremur de 8 grade. Nu pot sa nu ma gandesc ca noi la radio, in timpul emisiei, in timp ce zappam pe stirile despre Japonia, aveam ceva emotii si proiectam scenarii apocaliptice. Poate ca televizorul nu e cel mai bun instrument de luat pulsul celor intamplate in Japonia. Poate Tokyo e prea departe de Japonia televizata si lovita de cutremur si apa.

V-am scris randurile de mai sus pentru ca sa stiti ce sa faceti in caz ca trecem si noi prin asa ceva. Trebuie sa fim calmi si organizati ca japonezii.  Stim cu totii ca nu suntem si nici n-avem cum sa fim! Poate de-aici izvoraste firul de panica..

Televiziunile n-au loc special pentru hidrant. Au in schimb, dupa gemuletul de “in caz de urgenta spargeti geamu’!” un dictionar. Dictionarul de calamitate!

Volumul este lectura obligatorie iar oamenii din si de la tv par sa cunoasca acest lucru,  caci reporterii si super editorii au mereu la ei cuvintele mari. Iata cateva expresii clasice si des intalnite pe sticla: furia apelor, haos/carnagiu pe sosele, urgia ia amploare (asta-i mai noua), soc si groaza, bataie ca-n filme, Romania sub nameti/zapada/troiene, mistuiti de flacari etc

Dictionarul de calamitate este poezie curata iar poezia este stiuta pe de rost. Este suficient sa ploua sau sa ninga mai mult decat este prevazut in limita normalului si cineva apasa butonul de panica iar corul vestitorilor de calamitati rasuna voios.

Ma opresc aici pentru ca sunt ingrijorat. Romania e “in ghearele iernii” si nu stiu cum vom trece peste aceasta catastrofa. Doar un alt dezastru ne mai poate salva!

Later Update! - Am vazut ceva haios  intr-un ziar de sport.  Sus cicatricea lui Chivu, jos reclama vodafone: imi schimb freza si profilul pe facebook…