Pana la urma despre ce este fotbalul asta? Despre orice! Despre un balon si toti cei care se invart in jurul lui, fie ca vor fie ca nu. Fotbalul e, intr-un clasament personal, pe locul doi dupa razboi, pe lista fenomenelor care vorbesc, cum nu se poate mai bine, despre cum suntem noi ca oameni: imperfecti, incoerenti si inocenti.

Suntem copiii intrecerilor de orice fel iar fotbalul se hraneste cu ambitiile noastre. Si ele trec dincolo de ceea ce se consuma intr-un dreptunghi verde. Avand ambitie si dorinta de castig ajungem sa strigam “pana la moarte”, sa aniversam incendieri de tribune, sa batem, sa aruncam, sa cantam, sa plangem…sa cadem in patima pariurilor si sporadic s-avem minute de reculegere.  Fotbalul ne-arata ca suntem vulnerabili si depasiti de propriile noastre ambitii.

Fotbalul pana la urma, cu tot ce are bun si mai ales nebun poate fi servit oricand pe post de lectie de dirigentie. E sport si fenomen social in care oamenii isi exerseaza viciile si slabiciunile pentru mici si, uneori, inutile victorii. Prin fotbal ne lasam mintiti ca exista zei, galactici si extraterestri. Pentru ei aplauda frenetic stadioane… La distanta insa de un fault si de-o accidentare, ei, zeii, devin oameni cu pachetul full de slabiciuni, purtatori de inimi care nu bat niciodata in ritmul incasarilor din contracte de joc sau de publicitate.

Sunt impresionat in aceste zile de faptul ca in Olanda fenomenul fotbal se misca mai incet pentru ca atentia tuturor este concentrata pe accidentarea suferita de un jucator roman. O alta metahna a oamenilor…Intra 15 minute in vestiarul cugetarilor doar dupa ce sunt loviti de cele mai cumplite drame. Bizara placere avem sa ne pierdem n ori 90 de minute cu un sport care ne-aduce aminte cine suntem doar cand suntem pusi la pamant.

Imi place fotbalul si nu exista leac sa ma vindece de-aceasta vraja. Uneori insa ma intreb cum am ajuns in situatia de a ne consuma tot timpul de joc pe-acest pamant fiind trup si suflet (vorba cantecului) langa un sport care nu ne poate ascunde de faulturi. Plus ca, deciziile Arbitrului, chiar nu se pot contesta la nicio comisie.

Stiu, dupa razboi multi autori se arata…Textul care urmeaza l-am scris insa de vineri si l-am dat pe radio sambata inainte de meciul-semifinala dintre Romania si Suedia, de la Campionatul European de handbal.

“Tot ce inseamna success romanesc in lumea sportului este mai degraba o poveste, un basm cu intamplari ireale si personaje fantastice. O medalie de aur si chiar un loc pe podium este finalul fericit pe care vrem sa-l auzim indiferent de varsta. Vrem povesti cu eroi care reusesc dar nu stim deloc sa intervenim in lumea lor pentru a le face viata mai usoara, desi ei o fac pe-a noastra mai frumoasa. Asteptam sa treaca doua zeci de ierni pentru a avea un stadion decent, demn de o capitala europeana, asteptam sa ne cada din cer o noua sala polivalenta si asteptam intonarea imnului fara sa ne gandim ca efortul cere sustinere si recompensa.

Astazi de exemplu asteptam semifinala cu Suedia la handbal feminin si vrem chiar mai mult. Vrem o noua poveste. Vrem medalie si ascundem sub presul propriilor noastre constiinte faptul ca pentru reprezentatii nostri lupta pare mereu nedreapta… Cand fluiera arbitrul uitam ca aici s-au adunat parca toate neajunsurile. Si, da, vorbesc de alea materiale, plus toate celalalte piedici pe care doar noi stim sa le executam.

Va spun sincer, eu sper sa se nasca o noua poveste caci, din cele ce-au fost, handbalul autohton s-a tot hranit dar mi-e teama ca oricare ar fi culoarea medaliei nu vom fi capabili sa intelegem ce ni se intampla. Pentru ca noua daca ni se intampla sa reusim, ni se intampla ca in povesti. La noi, locul 1 nu este firescul de dupa un lung sir de fapte coerente. Noi izbutim si punem semnul mirarii. Altii aduna punct cu punct si cauta calea logica pentru performanta.

O sa fac o paralela cu Mondialul din Statele Unite 1994. O alta poveste frumoasa, dar despre fotbal. Unde este acum povestea asta? Va spun eu: este pierduta intr-un lung sir de neputinte. Povestea asta este ireala si iti vine sa crezi ca nu meritam sa fie adevarata cand astazi cruda realitate iti prezinta o nationala a Romaniei pe locul 56 in lume,  dupa Botswana, Burkina Faso, Gabon sau Nigeria. Si-atunci, in ’94, in calea noastra, a aparut Suedia. Stim cu totii cum s-a terminat meciul dar si mai trist este cum ne-am continuat povestea.

As vrea ca dupa orice intonare de imn sa nu ne mai gandim la cat de frumos ar fi daca sau cat de bine e ca ne-a iesit, ci la ce trebuie sa facem pentru a fi cat mai siguri ca povestea se va repeata. O poveste in sport e cu-atat mai frumoasa cu cat ea se repeta mai des.”

Ma duc la meci! Mai sunt putin minute si am emotii…

Cand vine vorba de sport eu cred ca e bine sa ai emotii, sa te gandesti la miza si la frumusetea clipelor de dupa victorie.  De data asta nu e fotbal, ci handbal. Finala Ligii Campionilor la handbal feminin: Oltchim – Viborg. E prima ora cand merg la handbal (si la ce meci!!!) ca spectator si ca ziarist acreditat. La cum ma stiu, de cand strangeam pumnii in fata televizorului, va pot garanta ca 60 de minute, atat cat tine meciul, voi fi 90 la suta suporter si 10 procente jurnalist-observator.

Se poate!

Echipa daneza a castigat in tur cu 28 la 21. Asta este motivul pentru care in titlul de mai sus n-am scris “se poate” cu litere mari de tipar. Dar si-asa, cu litere mici, imi place sa cred ca se poate rasturna acest scor. Pentru public (multi spectatori, anuntati de la Valcea) si mai ales pentru niste sportive care de ceva anii buni s-au inhamat la ceea ce este mai greu de facut in tara asta: performanta!

“A miracle in Bucharest?” se intreaba redactorii site-ului federatiei europene de handbal. Semn ca cineva din afara granitelor intuieste ca aici, in Romania, performanta in sport este un miracol.  Nu comentez mai mult si cuvintele oricum nu ajuta si nu schimba situatia…Prefer sa aplaud in picioare orice sportiv si orice om care are talentul si puterea de a munci pentru un loc pe podium, pentru o medalie sau un trofeu si mai ales pentru doua minute de imn, cantat doar pentru invingatori.

Meciul-finala de Liga Campionilor, Oltchim Ramnicu Valcea – Viborg, este live pe ProTV de la ora 20 si 45 de minute.

HAI OLTCHIM!

Later edit: Oltchim – Viborg s-a terminat 31-32. Echipa de handbal din Valcea a pierdut si mansa a doua a finalei Ligii Campionilor. Misiunea fetelor  se anunta din start una dificila, adversarul fiind unul ceva mai experimentat.  Sportul romanesc a castigat o finala de Liga Campionilor iar publicul un meci intre cele mai puternice echipe din Europa. Felicitari handbalistelor de la Oltchim pentru parcursul din acest an si sper sa fie si la anul pe teren si cu trofeul Champions League la numai cativa metri distanta.

BRAVO OLTCHIM!

minute, va rog sa acordati acestor doua secvente de jurnalism naucitor:

Detalii despre episodul de mai sus AICI