Stiti povestioara cu barbatul care isi intreaba nevasta cam ce masina sa-i cumpere? Ei bine, ea raspunde “rosie”! si noi ne intrebam astazi daca o asa mare atractie fata culori ne-ar putea influenta si deciziile electorale.

Daca iti place rosu’, e firesc sa votezi cu Geoana. Numai ca e intr-adevar o problema cu aceasta culoare care trmite fara voia ei la comunism. Daca il vedeti intr-o poza sau intr-un material publicitar, pe fundal rosu, pe Mircea Geoana cu Ion Iliescu umar la umar cum reactionati? Rosu si Ion Iliescu…Cromoatica site-ului lui Geoana tradeaza faptul ca cineva s-a gandit ca prea mult rosu face rau la ochiul alegatorului. Sigla rosie pe care scrie PSD e plasata discret, abunda albul si cele cateva linii si butoane rosii delimiteaza corect campurile si spatiile in care sunt plasate diverse informatii. Alegatorul isi poate verifica insa rezistenta la rosu accesand site-ul partidului social democarat.

Spui Traian Basescu, spui portocaliu! Portocaliul e chiar o culoare indrazneata si potrivita pentru un presedinte jucator. Portocaliul nu mai e atat de mult ca-n 2004 si nu se mai completeaza cu albastru pentru ca respectiva identitate vizuala nu mai corespunde cu realitatea anului 2009. In trecut Alianta Dreptate si Adevar, in culorile portocaliu-albastru, il propulsa pe Basescu in fotoliul de la  Cotroceni. Acum, acelasi candidat a introdus pe site-ul personal un verde crud, dand impresia ca a lui candidatura nu e o prelungire a unui mandat ce poate fi interpretat ca nereusit ci un experiment nou. Basescu a introdus recent verdele si in garderoba de campanie si va face din aceasta culoare o punte si cu bannerele si panourile in care isi plaseaza mesajele pentru referendumul cu parlamentul unicameral. Portocaliu cu verde praz poate fi combinatia ideala si deloc prea stridenta pentru un ambalaj de bomboane. Desi pare dificil sa imbraci un viitor presedinte in astfel de culori, Basescu intra bine in hora si chiar imprumuta din fundalul acesta tipator fiind deseori strident, certaret si chiar deranjat.

Albastrul unui cer senin imbraca site-ul personal al lui Crin Antonescu. Candidatul chiar asa si este “usor plutitor”… si invaluit intr-o usoara naivitate desprinsa poate chiar din varsta celui ce se vrea sef de stat. Pe site-ul lui Crin impresia generala este de liniste si se vede treaba ca nici in campanie nu este cel mai vocal. Simplitatea culorilor dominante albastru deschis-albastru inchis poate descrie si o atmosfera de armonie, atmosfera diametral opusa celei din timpul mandatului lui Basescu. Site-ul PNL-ului in care albastrul nu este atat de dominant si-n care galbenul este si el destul de vizibil da o senzatie de mic haos si prin modul in care au fost impartite si imbracate cu poze campurile aduce mai degraba a site pentru o echipa de fotbal sau pentru o firma de taximetrie. Crin Antonescu isi sustine insa imaginea pe online si pe site-ul spunesitu.ro. Aici s-a incercat american way: ne-apucam de treaba cu vreo trei-patru luni inainte de campanie si incropim un orizont de asteptare pentru un candidat nou. S-a vrut mult si s-a reusit putin, dar macar s-a mentiunt o oarecare unitate de mesaj si cromatica. Pe spunesitu.ro, site colorat in albastru apare intr-un tarziu si Crin, care ne vorbeste de alta Romanie. Alternativa la portocaliu?

Sorin Oprescu e si el pe-albastru. Mai corect spus pe alb-albastru. Doctorul chiar a indraznit sa posteze un “Hai Romania” colorat tot in albastru. Atipic, nu? Pai Hai Romania se scrie cu galben ca la fotbal sau chiar in tricolor…Sorin Oprescu are si un semn. Un semn electoral ce a trebuit inventat repede si spre surprinderea multora, semnul nu vine din zona obiectelor spitalicesti. (Eu poate chiar as fi riscat o seringa) Sorin Oprescu a trebuit sa-si fabrice singur tot ambalajul pentru ca n-are partid in spate de la care sa imprumute. Prin urmare, culorile nu prea par sa aiba relevanta pentru ce reprezinta Sorin Oprescu. El pare sa fie independet chiar si fata de cromatica propriului site. Site-ul este decent, curat dar nu degaja forta unui candidat pregatit sa rastoarne muntii si sa infrunte adversari sustinuti de masinariile de partid.

p.s. Si-o scurta observatie: culorile se mai schimba, insa chipurile si discursurile celor care sunt intr-o eterna campanie electorala, par, cam de 20 de ani, aceleasi.

Dobro mi-a dat o leapsa. Ea se cheama: “un motiv pentru care ai vota cu fiecare dintre candidatii principali.”

Precizare: Imi doresc sa merg la vot. Asta in ciuda faptului ca sunt mai confuz ca niciodata in ceea ce priveste oferta electorala. Sincer, in acest moment niciunul din cei anuntati a se prezenta in cursa electorala nu ma poate reprezenta pe mine pe/in postul de presedinte. Si asta, nu ca as fi eu exagerat de pretentios ci mai mult pentru ca sunt ei nepregatiti pentru putinele dar firestile mele pretentii. In fine, sa bifam leapsa:

1. Pe Basescu l-as vota in virtutea unui minuscul si perisabil procent  de simpatie. Aceasta doza de simpatie isi are radacini in cateva prestatii in rol de personaj politic, nu neaparat in ipostaza de om in/de  stat.

L-as vota pentru ce se anunta el in 2004 si nu prea l-as mai vota pentru bilantul pe care il poarta in carca dupa primul mandat. L-as vota ca sa vedem pana unde poate merge cu simpatia fata de personaje precum Udrea, Ridzi & Boc. Nu l-as vota pentru ca PDL azi e exact PSD-ul din 2004 ca atitudine. Si totusi… l-as vota ca sa-l determin apoi, dupa un interviu cu mine la Radio Guerrilla, sa aleaga calea demisiei.

2. Pe Geoana l-as vota pentru un management mai bun (poate chiar performant!) in relatiile noastre externe.

A-l trimite pe Geoana in fruntea tarii ar insemna insa, pentru mine, sa pot platii doua chirii. O data sa imi platesc mie chiria in Capitala si a doua suma ar fi contributia la bugetul din care, nu-i asa, se asigura si conditiile decente in diverse vile si case de protocol de la RA-APPS.

3. Pe Crin Antonescu l-as vota pentru tineretea lui, tinerete pe care o asociez si cu un curaj naiv de a se uita  si catre miile de tineri cu varste intre 25 si 35 de ani, care urla de-atatea frustrari si neimpliniri intre aceste granite.

Sa-l votez pe Crin inseamna totusi sa mai speri in calificarea nationalei la Mondialul din 2010 sau sa simpatizezi cu echipele mici fara argumente solide. Apatia cu care isi strecoara mesajele si intentiile in presa imi ridica ceva semne de intrebare.  Nu am insa cum sa neglijez faptul ca intrarea lui intr-o asemena cursa este un usor act de curaj cata vreme alti o mie sau alti 10 mii de tineri abili si cu studii nu au inca curajul sa concureze atatea masti din clasa politica defecta de dupa ’89.

4. Pe Sorin Oprescu l-as vota pentru ca are un proiect solid si o echipa ce va revolutiona Romania. GLUMESC. Nu pot sa gasesc un motiv pentru a face dintr-un doctor un presedinte, chiar daca tara e bolnava. N-avem rani de cusut ci poate o societate si-o economie de pus pe roate.  In plus, nu-mi plac oamenii care lasa treaba neterminata. Mai intai sa vedem autostrada suspendata si-apoi il urcam pe scaunul de la Cotroceni. In 2100 si ceva cand o sa fie si olimpiada de vara la Bucuresti

Avertisment: Nici macar in gluma sa nu comentati punctul cinci!

5. L-as mai vota si pe Gigi Becali ca sa plece din Ghencea. Si pe Nati Meir ca sa experimentam plecatul masiv din tara….

Ultima remarca: poate intr-o zi, la o data mai apropiata de momentul alegerilor,  promotorul acestui tip de teme-leapsa, o sa ne intrebe si conditiile in care am fi totusi dispusi sa-i votam pe cei de mai sus. Cu ce ar putea sa ma convinga Crin, Sorin, Mircea sau Traian? Acum, sincer, sunt toti neconvingatori. De ce? Pentru mine niciunul n-a facut NIMIC.