Am vazut Top Gear, episodul cu Transfagarasanul! Cum am vazut emisiunea? Romaneste! Am pus o sarma, am legat internetu’ cu ea si…zbang! bbc two la mine-acasa!

Normal ca mi-a placut si normal ca m-a pus pe ganduri. De ce?

1. Ma intreb si eu daca e normal ce fac acum, pe net, compatriotii mei. Cei mai multi se lamenteaza ca astia, fara nicio intentie inclin sa cred, intr-o emisiune auto, au reusit sa ne-arate tara asa cum e. Cum? Luati o sarma si vedeti si voi.

2. Ma intreb daca este logic sa te-arunci in valurile internetului si sa spumegi  cu opinii inante de a identifica ingredientele de show dintr-un produs comercial ce se da la televizor, pentru audienta.

3. Ma intreb daca e politicos din partea noastra s-avem vreo pretentie legata de imaginea tarii noastre, dupa 70 de ore de filmare a la BBC, si sa nu fim nicio clipa rigurosi cu felul nostru de a ne comporta.  Logic mi se pare sa ne reprosam cate ceva daca in 40-60 de minute de material filmat reiese mizeria intretinuta de fiecare din noi timp de 60 de ani.

4. Ma intreb daca isi are rostul sa introducem in discutii topicul “madria de a fi roman” cata vreme emisiunea este una eminamente auto.  Eu as fi tras cortina sa-mi arat mandria doar daca, spre exemplu, una din masinile sport din episodul mult discutat, se producea de vreo 50 de ani pe meleagurile mioritice.

5. Ma intreb daca are rost sa ne intrebam ce impresie le-am lasat…Parca noi nu intuim. Dincolo de geamul de masina sau de cel al ferestrei casei noastre se afla tara in care traim. Tara contrastelor, tara in care aruncam gunoaie pe jos, tara in care urca gunoaie sus…O tara mereu pe drumul tranzitiei purtand in desaga un gram de-autostrada si-un colorat drum de munte.  O tara in care rescriem zilnic definitia neputintei…

La cele 5 intrebari exista un singur raspuns: hai sa ne vedem de treaba! Sa ne uitam la Top Gear usor admirativ fata de cum iese trebusoara aceea a lor, ca show de tv, si sa ne-amintim rusinati ca undeva in portbagajul mandriei noastre avem, pe post de roata de rezerva si ceva sentimente fata de tara asta.  Cu manelele la maxim, cu gunoaiele aferente unui gratar de week-end si cu marlanismul si dobitocia conducatorilor acestui popor, viata va fi muuuuult mai usor de suportat. Pana cand? Pana ne fac iarasi astia tigani….auzi, PE NOI!

p.s. SUNT NEMAIPOMENIT DE BUNI CEI TREI DE LA TOP GEAR si nu acelasi lucru il pot spune despre noi, desi suntem mai multi

later update: am gasit si poza!

Am fost…

Marele ecran este chiar minuscul pentru cata muzica stia (stie -pentru conspirationisti) the king of pop.

Ar trebui si voi sa mergeti!

Nu incercati totusi sa vedeti un film pentru ca nu este. Este doar un personaj! O sa-mi ziceti ca era vorba de el si de-o intreaga industrie. Logic! Avea nevoie de toata masinaria asa cum intreaga industrie muzicala avea si inca are nevoie de un om precum Michael Jackson.

Sunt doar niste repetitii?

Sunt! Sunt suficiente detalii picante insa, care te apropie, mai mult decat te-astepti, de un fenomen cu care am avut norocul sa fim contemporani.

Concertele de la Londra?

Aici o sa stam un pic de vorba…ar fi fost SOMETHING BIG!!! Nu e vorba doar de scena si efecte. Cel mai bun efect e oricum mr MJ. Spuneam pe post ca treaba asta cu decesul, l-a cam impiedicat pe Michael sa meraga la Londra dar i-a cam ajutat pe multi, world wide, sa mearga la Michael. Faceti voi balanta. Pentru cei care cred ca e pe o insula undeva, astept chiar deschis argumente si dovezi. Sunt convis insa ca un scenariu d-asta cu ascunsul si cu aratatul sicriului catre camerele de filmat ar fi functionat mai bine, ca reteta financiara, dupa o singura reprezentatie pe stadion. Ultimul concert pe dvd? Wau! Ar fi insemnat mi-li-oa-ne! M.J. urmarit la niste repetitii naucitoare? Este doar frimitura de care toti aveam nevoie: investitori, cumparatori de bilete pentru O2, fani, contestari chiar si  copii …

Vorbe mari sau compasiune?

Nici una, nici cealalta. Jako nu se-arata deloc batranelul de 50 de ani ci un neasteptat de fericit om, care se-ncarca cu energie facand ceea ce ii/ne place. M.J canta si se misca briliant! Chiar si la repetitii.

Cam asa suna bucatica mea de impresie: This is it!

p.s. Da, sunt fan! Si-acum, chiar am inteles de ce am inceput sa fiu si de ce nu se poate intampla nimic care sa atenteze la doza bine consolidata de admiratie.

sa-i opreasca pe cei care ne-au furat inceputul!

Luna mai, pana la alegeri, reprezinta apogeul fenomenului Piata Universitatii, o adevarata fiesta. Se scandeaza “Noi suntem poporul!”, minoritatea protestatara din Piata Universitatii dorind sa atraga atentia asupra revendicarilor sustinute in continuitate legitima cu revolutia din decembrie 1989. Zeci de vorbitori (din toate categoriile sociale) se perinda la microfonul din Balcon, refuzand, in discursurile lor, ca Romania sa fie condusa de fosti comunisti si clamand o reinviere nationala fara pata.

Este criticata prezentarea deformata, la televiziune, a manifestatiei-maraton (nu degeaba se scandeaza “Ati mintit poporul cu televizorul!”, cu referire si la confiscarea revolutiei dupa ziua de 22 decembrie 1989). In afara figurilor de marca deja amintite, in Piata Universitatii apar Doina Cornea, Petru Cretia, Victor Rebengiuc si altii. Un oarecare aer de cenaclu (care va fi incriminat de Puterea postcomunista) il aduc cantecele lui Valeriu Sterian. Participanti la manifestatie sunt si reprezentanti ai unor grupari de tineret din Occident, suporteri ai unor echipe de fotbal, chiar cativa mineri. Paleta socio-umana este extrem de nuantata.

TEXTUL INTEGRAL AICI – REVISTA 22 -Fenomenul Piata Universitatii 1990