Frate, razi de mori!
Asta-i un slogan bun pentru Romania. Chestiunile legate de ospitalitate, generozitate si relief mirobolant sunt desuete! Eu nu glumesc, as promova Romania cu avertismentul: Razi de mori!
Orice experienta traita in ultimii ani, in tara, poate fi introdusa intr-o discutie prin expresia: “Frate, sa-ti zic o faza tare… razi de mori!” dupa care incepi povestea: “eram ieri la un ghiseu, am fost zilele astea la spital, m-a alergat ieri un caine”. Si-apoi, cu chip senin, ambalezi tot materialul in asa fel incat toata bizareria sau trauma experimentata sa ti/li se para funny, de ras adica. Anormalul nu-i decat o poanta! Tot cei aiurea-n tara asta nu e de condamnat ci e de…amuzat!
Autoritatile nu-s in stare sa termine Autostrada pana la Constanta! Trenul pana la mare face zeci de ore. Drumurile au gropi. Vanghelie este. Bucurestiul n-are stadion. Sunt bani putini la Sanatate. Securistii prospera. Unii demnitari isi dau singuri salarii mari. Ciocu’ mic acum noi suntem la putere!
Ce sunt randurile de mai sus? Chestiuni serioase care ne afecteaza si pe care trebuie sa le blamam? Nu! Acestea sunt franturi comice din viata noastra de tot rasu’! Franturi pe care, daca risti a le lua in serios, cazi in cea mai acuta depresie de actor-contribuabil, inadaptat la scena vietii dintre aceste granite.
In plus, suntem in multe privinte de rasul lumii? Suntem! Secventele inspirate din viata romanilor sunt intr-atat de comice incat te umfla rasul? Sunt! Colcaie youtube-ul, 220-ul si trilulilu-ul de coclari si printese care pun pe ras cate o mie de corporatisti, expati, bugetari si privati ? Colcaie! Se deschid buletinele de stiri cu ce a mai facut funny Base, Geoana, Vanghe sau Orban? Se deschid! Iti vine sa razi? Iti vine…
Hai deci sa scriem mare-mare, in aeroport: Welcome in Romania, there will be fun!
Fotbal
- din categoria “amintirile ne chinuiesc, amintirile ne rascolesc”: Romania - Argentina, CM ‘94
“…într-un top al celor mai frumoase goluri marcate vreodată pe contra-atac, golul trei al echipei naţionale a României, reuşit de Gheorghe Hagi a fost desemnat pe locul 1. Reuşita românească din acel meci a fost descrisă în termeni extraordinari de către cei de la The Guardian.” (sursa: ProSport)
“As soon as Jose Basualdo treads on the ball following an Argentina corner, Romania act like a team who have been given a 10-second time-limit in which to score. Illie Dumitrescu charges straight down the field, with Tibor Selymes deliberately curving his off-the-ball run to drag the defence to his left. Dumitrescu uses Selymes by not using him and instead pauses, winding his foot back and forth like a dial while he waits for Gheorghe Hagi to appear on the right – and, crucially, for the covering defender to run beyond the line of the pass he wants to play. When he does, Dumitrescu’s ball is exquisitely timed and Hagi, on his weaker right foot, rams it into the net with delicious certainty.
As brilliant as the execution was – particularly Dumitrescu’s pause, which is a more manly version of Pele’s tender, loving foreplay ahead of Carlos Alberto’s goal in the 1970 World Cup final – many fine teams could have achieved such a level of technical excellence. But very few would have realised the opportunity was there in the first place.” (sursa: The Guardian)
***
Si, la final, un bonus de pe vremea cand Romania mai era in stare de-o rasturnare de scor. Romania-Anglia, Euro 2000.
ReBoc ReLoaded
Gandul scrie asa:
Emil Boc, propunerea oficială de premier a PD-L
Si eu, reiau o poza, pe care chiar am de gand s-o fac celebra in cazul in care demisul si intermiarul ajunge din nou actualul 
Cum Sunt Eu Ca Român
Da, m-am hotarat sa intru si eu in hora asta a romanilor, uniti de traditionala insiruire a dezamagirilor, insiruire prilejuita de Ziua Nationala de 1 decembrie.
Cum sunt eu ca roman?
Sunt inca aici… Sunt depresiv-romantic!
Sunt inca aici Romania! Sunt trist si revoltat de prea multele lucruri care sunt asezate contra firescului si sunt in acelasi timp suporterul frenetic al putinului frumos ce s-a pastrat intre aceste granite. Sunt dezamagit de multi oameni si fermecat de unii dintre ei. Sunt izolat si chiar ma delimitez de semenii mei dar ma ridic in picioare si ii aplaud pe campionii imbracati in tricolor. Nu-mi place statul de azi dar il astept sa ne reinvete pe toti ce inseamna respectul fata de lege si ordine. Nu-mi plac analfabetii care fac politica si nici intelectualii combinatori sau turnatori. Imi plac oamenii senini care prin ideiile si inventiile lor i-au determinat si pe straini sa lege intr-un cuvant, literele R-O-M-A-N-I-A. Imi place Sibiul, ma fascineaza Ardealul, cred in frumusetea si farmecul locurilor insemnate de domnitorii Moldovei, ma simt european in preajma multor cladiri din Bucuresti, tresalt in Cetatile si-n Curtile Domnesti din Regat. Regret gunoaiele, urasc rugina si ruinle industriale, ma-ncrunt la atatia batrani saraci si dezolati, ma sperie tinerii violenti si fara nicio teama de urmari, sunt dezorientat de televizor si dezamagit de cei care mint sau fura chiar si-n curtile bisericilor.
Sunt inca aici Romania. Sunt suporterul tau in toate meciurile si nu vorbesc doar de sport. Am un steag in casa si-am avut unul la vedere si cand am fost in strainatate. Nu mi-am ascuns identitatea si chiar m-am straduit pentru mine si pentru tara sa fac impresie buna celor ce ne cunosteau deformat.
Sunt inca aici Romania dar dincolo de fereastra prin care ma uit la tine nu se-ntampla nimic care sa-mi bucure inima. Te prabusesti! Imi pare rau sa te-anunt dar de ceva vreme nu inregistrezi niciun succes in fata mea si-a multora ca mine: N-avem case ci rate, n-avem politicieni ci banditi, n-avem proiecte ci oportunitati de tunuri financiare, n-avem oameni de stat ci ambitiosi si-oportunisti ai momentului, n-avem mandrie ci trufie, n-avem repere ci harti care ne conduc dincolo de-aceste granite.
Sunt inca aici Romania dar mi-e teama ca intr-o zi o sa-mi fie dor de putinul frumos de-aici. Sunt inca aici si cel mai tare ma sperie gandul ca sunt mult prea hotarat sa nu-mi las copiii sa sufere pentru o tara care nu respira si nu vibreaza dimpreuna cu ei si cu idealurile lor.
Ma intreb, pentru cine Romania, nu faci nimic? Sunt inca aici…
Despre o poza si despre normalitate
Sa va prezint poza mea preferata:
Am facut-o langa un stadion dar nu langa unul din Romania.
***************************************************************
Sederea in Elvetia pe perioada grupelor lui Euro 2008 si acreditarea de presa la acest turneu se inscriu in randul celor mai importante realizari, bifate de mine, in plan profesional. Nu va speriati ca nu vorbim despre fotbal ci despre cum am experimentat normalitatea de dincolo de granite. Nu o sa insist pe diferentele colosale de infrastructura dintre statele civilizate din Europa si Romania si nici pe cum inteleg unii pe-afara sa ofere diverse servicii publice. Printr-un miracol, chiar daca el se petrece peste o mie de ani, acest decalaj poate fi redus. Insist insa aici pe o diferenta greu de surmontat: felul de a fi al oamenilor. Desi este proverbiala raceala oamenilor din occident eu as preciza ca n-am resimtit-o ca un element de disconfort ci am tradus-o rapid prin onestitate si un raport mult mai bine calculat intre comportamentul individual si libertatea celorlalti.
I-am auzit pe multi preconizand ca statul printre straini ar putea duce la plictis cata vreme nimeni si nimic nu-si propune sa te deranjeze. Am in minte zbenguiala si aglomeratia de bazar din centrul Bucurestiului si realizez ca ne dezvoltam intr-un mediu natural unde predomina haosul. Am vazut si reversul medaliei, adica strazi aparent austere, cu oameni care nu se incrunta si nici nu grabesc pasul. Am vazut si trotuar asaltat de cafenele unde predomina relaxarea. Am auzit multumesc in 10 zile de Elvetia cat aud in doi ani la mine-acasa. Din nefericire in Romania, poate doar in Sibiu si-n Sighisoara am simtit siguranta si placerea mersului pe strada asa cum am simtit-o chiar si in satele de langa Luzern. In tara din care provin nu simtim si nici nu ne vine sa aranjam pietrele, oamenii si faptele in ordinea fireasca a lucrurilor. Poate si d-asta ajungem in situatia caraghioasa de a ne suprinde frumosul, corectul, normalul si chiar banulul unui autobuz venit la timp.
Ultimul paragraf al acestui post il dedic tinerilor din categoria friends din facebook si alte retele de socializare dar si fidelilor ascultatori de Radio Guerrilla. Din pozele voastre in care apar chipuri zambitoare, din atitudinea voastra cu accente civice si chiar din comentariile voastre critice din interventiile la radio imi extrag zilnic o doza minima de optimism. Printre-atatea injuraturi, atatea haine gri, sacose si chipuri incruntate, intr-o asa mare intindere de orice si oricat dezordonat si murdar, interactiunea cu voi chiar ajuta si chiar face un mic cer senin. Va intreb insa, ce facem? Cerem acum autonomia oamenilor avizi de normalitate sau mergem in tarile de origine?
Un moment penibil oferit de niste penibili de meserie
Dezbaterea electorala de la TVR a fost anulata. Jenant!
Detalii pe site la Realitatea, Antena3 si Mediafax
Later Update:
Dupa parerea mea, candidatii “relevanti” sunt incredibili de nesimtiti si sunt la intreg vinovati de balciul asta cu dezbaterea.
In alta ordine de idei, discutam cu Sorin Faur, seful stirilor de la guerrilla si ni se parea frumos din partea noastra sa mergem la tvr si sa salvam spatiul de emisie cu ceva divertisment. Numai ca oamenii de la televiziunea publica s-au miscat incredibil de repede. Au aruncat pe post o telenovela asiatica. Ninja astia sunt mai simpatici decat Base, Crin sau Geoana si-n plus au niste palarii-ciorap-cu elice, bizare si de un “hotcutiur” demn de tot amuzamentul.
In direct din portbagajul mandriei noastre
Am vazut Top Gear, episodul cu Transfagarasanul! Cum am vazut emisiunea? Romaneste! Am pus o sarma, am legat internetu’ cu ea si…zbang! bbc two la mine-acasa!
Normal ca mi-a placut si normal ca m-a pus pe ganduri. De ce?
1. Ma intreb si eu daca e normal ce fac acum, pe net, compatriotii mei. Cei mai multi se lamenteaza ca astia, fara nicio intentie inclin sa cred, intr-o emisiune auto, au reusit sa ne-arate tara asa cum e. Cum? Luati o sarma si vedeti si voi.
2. Ma intreb daca este logic sa te-arunci in valurile internetului si sa spumegi cu opinii inante de a identifica ingredientele de show dintr-un produs comercial ce se da la televizor, pentru audienta.
3. Ma intreb daca e politicos din partea noastra s-avem vreo pretentie legata de imaginea tarii noastre, dupa 70 de ore de filmare a la BBC, si sa nu fim nicio clipa rigurosi cu felul nostru de a ne comporta. Logic mi se pare sa ne reprosam cate ceva daca in 40-60 de minute de material filmat reiese mizeria intretinuta de fiecare din noi timp de 60 de ani.
4. Ma intreb daca isi are rostul sa introducem in discutii topicul “madria de a fi roman” cata vreme emisiunea este una eminamente auto. Eu as fi tras cortina sa-mi arat mandria doar daca, spre exemplu, una din masinile sport din episodul mult discutat, se producea de vreo 50 de ani pe meleagurile mioritice.
5. Ma intreb daca are rost sa ne intrebam ce impresie le-am lasat…Parca noi nu intuim. Dincolo de geamul de masina sau de cel al ferestrei casei noastre se afla tara in care traim. Tara contrastelor, tara in care aruncam gunoaie pe jos, tara in care urca gunoaie sus…O tara mereu pe drumul tranzitiei purtand in desaga un gram de-autostrada si-un colorat drum de munte. O tara in care rescriem zilnic definitia neputintei…
La cele 5 intrebari exista un singur raspuns: hai sa ne vedem de treaba! Sa ne uitam la Top Gear usor admirativ fata de cum iese trebusoara aceea a lor, ca show de tv, si sa ne-amintim rusinati ca undeva in portbagajul mandriei noastre avem, pe post de roata de rezerva si ceva sentimente fata de tara asta. Cu manelele la maxim, cu gunoaiele aferente unui gratar de week-end si cu marlanismul si dobitocia conducatorilor acestui popor, viata va fi muuuuult mai usor de suportat. Pana cand? Pana ne fac iarasi astia tigani….auzi, PE NOI!
p.s. SUNT NEMAIPOMENIT DE BUNI CEI TREI DE LA TOP GEAR si nu acelasi lucru il pot spune despre noi, desi suntem mai multi 
Va prezint in randurile de mai jos ce avem de castigat si ce o sa aduca bun urmatorul presedinte al Romaniei, oricare ar fi el…
later update: am gasit si poza!
This is it: Impresii!
Am fost…
Marele ecran este chiar minuscul pentru cata muzica stia (stie -pentru conspirationisti) the king of pop.
Ar trebui si voi sa mergeti!
Nu incercati totusi sa vedeti un film pentru ca nu este. Este doar un personaj! O sa-mi ziceti ca era vorba de el si de-o intreaga industrie. Logic! Avea nevoie de toata masinaria asa cum intreaga industrie muzicala avea si inca are nevoie de un om precum Michael Jackson.
Sunt doar niste repetitii?
Sunt! Sunt suficiente detalii picante insa, care te apropie, mai mult decat te-astepti, de un fenomen cu care am avut norocul sa fim contemporani.
Concertele de la Londra?
Aici o sa stam un pic de vorba…ar fi fost SOMETHING BIG!!! Nu e vorba doar de scena si efecte. Cel mai bun efect e oricum mr MJ. Spuneam pe post ca treaba asta cu decesul, l-a cam impiedicat pe Michael sa meraga la Londra dar i-a cam ajutat pe multi, world wide, sa mearga la Michael. Faceti voi balanta. Pentru cei care cred ca e pe o insula undeva, astept chiar deschis argumente si dovezi. Sunt convis insa ca un scenariu d-asta cu ascunsul si cu aratatul sicriului catre camerele de filmat ar fi functionat mai bine, ca reteta financiara, dupa o singura reprezentatie pe stadion. Ultimul concert pe dvd? Wau! Ar fi insemnat mi-li-oa-ne! M.J. urmarit la niste repetitii naucitoare? Este doar frimitura de care toti aveam nevoie: investitori, cumparatori de bilete pentru O2, fani, contestari chiar si copii :)…
Vorbe mari sau compasiune?
Nici una, nici cealalta. Jako nu se-arata deloc batranelul de 50 de ani ci un neasteptat de fericit om, care se-ncarca cu energie facand ceea ce ii/ne place. M.J canta si se misca briliant! Chiar si la repetitii.
Cam asa suna bucatica mea de impresie: This is it!
p.s. Da, sunt fan! Si-acum, chiar am inteles de ce am inceput sa fiu si de ce nu se poate intampla nimic care sa atenteze la doza bine consolidata de admiratie.
Despre cei ce au incercat sa-i opreasca…
sa-i opreasca pe cei care ne-au furat inceputul!
Luna mai, pana la alegeri, reprezinta apogeul fenomenului Piata Universitatii, o adevarata fiesta. Se scandeaza “Noi suntem poporul!”, minoritatea protestatara din Piata Universitatii dorind sa atraga atentia asupra revendicarilor sustinute in continuitate legitima cu revolutia din decembrie 1989. Zeci de vorbitori (din toate categoriile sociale) se perinda la microfonul din Balcon, refuzand, in discursurile lor, ca Romania sa fie condusa de fosti comunisti si clamand o reinviere nationala fara pata.
Este criticata prezentarea deformata, la televiziune, a manifestatiei-maraton (nu degeaba se scandeaza “Ati mintit poporul cu televizorul!”, cu referire si la confiscarea revolutiei dupa ziua de 22 decembrie 1989). In afara figurilor de marca deja amintite, in Piata Universitatii apar Doina Cornea, Petru Cretia, Victor Rebengiuc si altii. Un oarecare aer de cenaclu (care va fi incriminat de Puterea postcomunista) il aduc cantecele lui Valeriu Sterian. Participanti la manifestatie sunt si reprezentanti ai unor grupari de tineret din Occident, suporteri ai unor echipe de fotbal, chiar cativa mineri. Paleta socio-umana este extrem de nuantata.
TEXTUL INTEGRAL AICI - REVISTA 22 -Fenomenul Piata Universitatii 1990
Presedintele transporturilor
De vreo saptamana-doua insist la revista presei, de la radio guerrilla, pe stirile legate de mersul trenurilor. Glumind un pic as spune chiar ca in ultima vreme am avut si ceva “marfar” :), cu tot felul de deraieri si super intarzieri.
In rest nu prea e nimic de ras. Pentru ca asa cum o sa incerc sa explic in radurile de mai jos, mersul trenurilor este oglinda perfecta pentru mersul unei tari. Gauri negre, pierderi, tunuri, furturi marunte, disponibilizari, conditii dezastroase, management defectos si infrastructura la pamant. Pe cine am caracterizat? O companie feroviara sau o tara intreaga? O tara pe care o stim din manuale si unghiuri atent selectionate ca fiind frumoasa. Cand iti petreci insa cate zece ore in spatele unui geam de vagon, ai timp sa observi si sa constientizezi toate imperfectiunile.
Am si-acum in minte imaginile cu vagoanele celebrului, eternului si popularului tren personal. Ele tradeaza standardul de civilizatie si calitate in serviciile oferite calatorilor. Personalul este imaginea perfecta a unei tari incruntate…
Ma tulbura si-acum normalitatea si decenta intalnita in trenurile din Elvetia. Contrastul intre cele doua lumi este mare cat durata unei calatorii Bucuresti-Constanta.
Ati traversat vreodata un pod peste liniile de cale ferata? Peisajul de sub privirile noastre este dezolant, cu vagoane mizerabile si ruginite “trase pe dreapta”. Cu buruieni crescute haotic intre sinele de cale ferata, cu bucati de tabla si baraci abandonate la nici un kilometru de agitatia urbana. Va anunt ca la picioarele dumneavoastra se deruleaza secvente din Romania reala.
Ce sentiment va cuprinde cand vedeti coliba sinistra mereu jupuita si nevopsita, adapostul pentru cainii comunitari, in care lucreaza si cate un nefericit, responsabil cu actionarea barierei?
V-ati intrebat vreodata de ce un tren care soseste in Capitala din Ungaria il poti deosebi dintre alte o suta care se odihnesc intre peroane?
Dupa revolutie nu cred ca au trecut trei-patru luni legate sa n-auzim povesti feroviare cu furt de cale ferata, cu furt din vagoane, cu sine care sunt bune de casat - nu potrivite pentru Sageti albastre, cu reabilitari interminabile, cu incidente stupide provocate de un surub sau de un angajat care crede ca instruire profesionala e o expresie in limba engleza.
Tara noastra pare sa fi pierdut trenul si a ramas undeva in trecut, avand in bagaje metehne care atarna greu si decizii din alt film, indreptate in jdemii de directii numai inspre confortul si multumirea cetateanului nu.
Asta ar fi motivul pentru care eu sunt mai degraba intersat de cel care raspunde de transporturi decat de cei care efemer ocupa o functie de sef de stat. Dupa ce-ti ureaza de la tribuna sa traiesti bine, el prezidente se baga la adapostul unui girofar iar tu te vei intreba daca vagonul in care te urci in drum spre Brasov sau Iasi este sau nu castigator la loteria deraierilor.
Si la actualul mers al trenurilor, si la Cotroceni, si-n toata societatea romaneasca e nevoie de-acel “Cineva Altfel”…Asteptam, as anunta prin statie, in Gara Romania, oameni echilibrati, instruiti si curajosi, apti sa schimbe macazul!
Zodiac romanesc: anu’ Bursucului
I’ve just had a text from my laddie saying ’sorry Dad, left the game early, can’t watch anymore of that
SCOTZINE: Rangers European adventure turned into a nightmare, after they were humiliated by Unirea Urziceni, 4-1. Unirea are actually the smallest club to ever play in the Champions League and this must be one of the worst ever defeats in European history for the Ibrox side, it certainly beats the debacle that surrounded the Kaunas games last season.
…..
The result was well deserved by the Romanian champions, but all the more humiliating for Rangers as it was Unirea’s first ever win in European football. A win that will possibly see their manager Dan Petrescu dining out for years to come.
…..
Fans Views
“For the very first time in my life, I’m ashamed of supporting the club I’ve loved since I was a lad. A club where one of my ancestors played over 100 years ago, a club I love dearly and a club every single family member supports. Walter Smith, the board of directors and the players are not fit to wear the Rangers jersey or represent my club. You have shamed Rangers FC, like no other manager or side has ever done in over 130 years of our history. I cannot express in words my disdain and contempt I hold these people in right now. Shame on each and every one of them.” -Wilhelm Anderson
“I’ve just had a text from my laddie saying ’sorry Dad, left the game early, can’t watch anymore of that’. Best part of £100 it’s cost him to get down there today and I’m gutted for him, 2 games, 8 conceded.” -Hootsmon
Unirea Urziceni n-a castigat doar campionatul ci pare sa fi batut la fund intreg fotbalul-mizerie din Liga1.
Unirea Urziceni are 4 puncte in Liga Campionilor.
Unirea Urziceni a castigat, in deplasare, meciul cu Glasgow Rangers, scor 4-1.
Unirea Urziceni este o echipa in care numele finantatorului nu este pronuntat atat de des de comentatorii de sport.
Unirea Urziceni este insa antrenata de bursucul londonez, Dan Petrescu.
Later Update: Bursucul din apararea nationalei, recunoscut pentru apetitul sau ofensiv, n-a fost niciodata un mingicar, ca 99 la suta dintre cei care bat mingia pe meleagurile autohtone. Dan Petrescu a fost un fundas, un fundas de banda care si-a cladit cariera prin muuuulta munca. Usor atipic nu? Nu imi amintesc vreo stire cu el si cu sintagma club de fitze la doua randuri distanta. A inscris un gol decisiv cu SUA la Mondialul celebru din ‘94. A mai dat un gol decisiv in Franta, 4 ani mai tarziu, impotriva Angliei. Si intre anii in care a mai si inscris, decisiv chiar si la Chelsea, a muncit…a muncit la echipe, nu atat de galonate precum Real Madrid sau Barcelona. A muncit suficient incat sa ridice peste 30 de mii de londonezi in picioare atunci cand vine ca spectator pe Stamford Bridge.
Dan Petrescu e un fel de Klaus Johannis
Santa Klaus Johannis
Vin sarbatorile! Ninge magic…ninge cu promisiuni, oameni si intentii. Pe hornul politicii este inghesuiala mare. Pe ultima suta de metrii aterizeaza si Klaus. Santa Klaus Johannis! Este tras de renii Crin, Geoana (the red nose) si Bella. Gata cu Mos Craciun! E desuet. Sa vina noul Santa Klaus…de la Sibiu.
Dar ce se intampla? Traian vrea sa ne fure Craciunul! Un Craciun pe care vad ca multi ar vrea sa-l inceapa din noiembrie. E criza politica si financiara si in naivitatea lor, alegatorii vor visa la o varianta extended pentru luna cadourilor. Poate ne-o pune si FMI-ul asta ceva sub brad!
Se patineaza mult in politica noastra. Boc a cazut destul de urat pe derdelus. Traian s-ar mai da si el cu sania (sau cu snowmobilul) de sus, de pe dealul Cotrocenilor. Atentie la bordurile lui Videanu! Aveti grija si la scena amplasata in dreapta, a costat-o pe Ridzi vreo saptejdemii…Greu sa mai aluneci in conditiile astea. Poate doar o poezie spusa la tv sa mai ajute. Santa Klaus pare ca ii iubeste insa doar pe cei cuminti, mai putini pe jucatori.
Sorin, baiatul de la primarie, ar vrea si el sa simta caldura unui semineu prezidentia. Sub autostrazile suspendate ridicate de el, altii (Mircea, Miron, Hrebe si Marean) fac cazemate de zapada. Crin isi sufla in pumni si-ncearca sa se incalzeasca. Au fost luni in care a fost frig Tariceanu. Ninge frumos si Romania e intepenita intr-un peisaj de poveste.
Simtiti magia? Lumea il asteapta pe Santa Klaus Johannis.
p.s. Povestea de iarna s-a nascut dupa ce am citit, pe site la Realitatea, urmatoarul titlu:
Cristian Tudor Popescu: Klaus Johannis ar putea fi un Obama pentru România
Motiunea agita natiunea!
Emil Boc va ramane in istorie cu cel putin doua cazaturi rasunatoare: Una la individual ( pe persoana fizica) si alta pe echipe ministeriale.
p.s. Anticipez o varianta de titlu, deloc inovatoare, pentru prima pagina a ziarelor de maine: (Guverul) a facut Boc!
Update: ce va ziceam? Cititi: Guvernul Boc a facut Poc! (revista Vip)
Intr-o tara normala…
N-as mai face poate revista presei intr-o nemiloasa bucla a timpului. Nu-i prima oara cand simt ca-s redundant enumerand zilnic aceleasi evenimente triste in care nesimtitii ce ne reprezinta se obraznicesc cum nu ne-am inchipuit ca o pot face…
Nu este zi in saptamana sa nu ma intreb daca ajuta la ceva, daca se clinteste macar o ascutitoare de pe un birou de functionar cand spun ca nu mai vrem sa ne fure, sa ne minta, sa dea tunuri, sa se traga cu arma pe strada, sa ceara caltabosi si palinca pe post de comisioane, sa-si faca 4 case sau jocurile pe bursa pe numele matusii, sa reuseasca doar fata lu’ tata etc. Luni zic despre autostrazi, marti de spagi, miercuri de prostia crasa a unuia care nici nu stie a scrie dar care a izbavit prin simplul fapt ca “a fost ales”. Joi anunt criza iar vineri pe cei ce o sfideaza pe spinarea noastra. Si toate se extrag, ca la loto, si saptamana viitoare si se-aduna ca intr-un monstros report de 20 ani. Care o fi capatul? De ce ma simt tot eu stanjenit cand imi urlu frustrarea? Cand se va bate oare cu pumnul in masa? Cate trenuri am pierdut alegand sa mai cred intr-o Romania normala?
Iarta-mi mie ascultatorule toate aceste repetitii absurde si toate intrebarile lansate in aer si considera ca in mare masura sunt constient ca si tu te-ai plictisit de desele momente in care “ne mocirlim” in apa infecta a politicii. Ne vrem si noi, in diminetile in care ne savuram cafeaua si ne murdarim mainile de tusul ziarelor, mai relaxati. Ne vrem uitati intr-o lume in care sa radem sau sa dezbatem neincrancenati pe marinea a 10 solutii de a face un lucru si nu sa ne indignam de-acea unica meteahna a alesilor nostri de a dormi/fura/ocoli/amana/pacali. Cand simti ca nu mai poti si ca nu-ti face nicio placere sa-ti rasfoiesc gazetele cu monstrii si sa te plimb astfel in bucla unui timp al nesimtirii, sa-ntelegi ca-n orele dintre interventii si de partea cealalta a difuzorului se injura si se urla. Si-apoi, suntem iar blestemati sa fim, din nou, primii naivi de pe pamant care mai intreaba cand si de ce…Urata ipostaza!
Intr-o tara normala nu mi-ar fi mie rusine si scarba de-atata nedreptate. Din nefericire, ziua cand lucrurile o sa fie altfel e departe.
p.s. De foarte multa vreme imi creez, constient, un deserviciu profesional: nu mai consum tv decat in doze mici si doar pe programe recreationale. Nu mai dau pe vomitivele talk-show-uri pentru ca simt ca si sticla televizorului ar putea crapa in momentul in care premierul ii face pe jurnalisti derbedei pentru ca la putine zile distanta el, sau altii ca el, sa aiba curajul sa vorbeasca de educatie.
p.s.2 Sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie!
Life
Simona trece printr-un cosmar birocratic romanesc.
Un coleg (sorin badea) isi ridica un colet de la Posta.
Vlad Petreanu se face prieten cu administratia…de bloc.
Toti traiesc experienta intitulata Romania!
CE MECI!!!
HCM Constanta - Montpellier 37-33
In sfarsit! Romanii castiga in Champions League…la handbal.
Felicitari romanilor din echipa de handbal HCM Constanta! Felicitari pentru toata echipa! Felicitari insa si celor care isi permit sa plateasca salarii pentru jucatori si antrenori din strainatate!
In alta ordine de idei, Romania a devenit astazi campioana mondiala la sabie.
Si uite asa, sportul mai scoate tara asta gri in lume… cu stiri pozitive.
Si ne iarta noua iritarea
In evenimentul zilei de astazi am gasit un text excelent, semnat Radu Paraschivescu.
Mai jos, gasiti doar un paragraf dedicat micilor noastre iritari. Lectura placuta! Atentie se-ncrunta fruntile!
Lumea de azi se comportă anarhic, iar emoţia predilectă e iritarea. Oamenii dau buzna, se răstesc, insultă şi înşfacă bâta de baseball. Enervarea seamănă cu moartea: ne pândeşte pe toţi şi lucrează 365 de zile pe an, în trei schimburi a câte opt ore. Soseşte neaşteptat, ca o inspecţie a soacrei, şi îţi modifică pulsul şi pigmentul.
Smile!
O sa zambiti!
Sigur!
Am gasit un proiect foarte frumos, incarcat cu energie pozitiva!
De fapt, cred ca este lucrul cel mai bine orientat catre bine si frumos.
Cineva si-a propus sa pozeze o mie de chipuri fericite. Sa-i multumim si sa le multumim celor care mai stiu cum e sa imparti…chiar si un zambet.
Un mare BRAVO pentru ALEXUNU!!!
O replica:
Sa facem Tolontani, sa facem ce ne trebuie…!
Mi-a venit replica de mai sus in timp ce ma gandeam ca jurnalismul asta de suprafata, adica cel practicat de penitele, burtierele si microfoanele cu notorietate, este unul de tip relaxat, contemplativ-observational-pasiv. Intrebari si editoriale nascute cu buna intentie de a fi incomode se lovesc si se sting ciocnindu-se de crasa nesimtire a gesturilor si-a vorbelor celor invitati.
Simt ca in peisaj ar fi loc de o prezenta cu personalitate, care sa strecoare replici acide: “domnule ati zis o prostie” , ” domnul x e ridicol”, “domnule parlamentar ati facut acordul cum il facea colegul meu care n-a trecut de-a cincea.” “vad ca nu stiti o boaba de engleza”, “sunteti chiar nesimtit daca aveti atatea rude angajate de dumneavoastra”
Sunt trist cand vad ca pixul si camera nu trezesc remuscari ci din contra aprinde si mai tare trambita celor din tagma lui “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere.”
Jumatate in gluma, jumatate in serios, le-as sugera unora sa razbune orele in plus de scoala, sa-i puna la respect pe incompetenti…sa razbune leafa parintilor lor sau timpul pierdut de ei pe teren dupa o jumatate de fraza cu iz de declaratie de combinagiu politic. Mi-ar placea ca moderatorul sa-si uite titulatura de moderator si sa fi suficient de obraznic incat sa transmita publicului ca dupa un text sau un talk-show mai slab o incaseaza mai rau decat o incaseaza gasca habarnistilor dupa o lege redactata aiurea de care rad deopotriva bunicii nestiutori de carte si comisarii europeni.
Teama de-ai rata la show-ul/interviul urmator va retine sa-i mai sanctionati. Pacat…
Mai-batranii mei colegi de breasla, mai-importantilor, mai-televizatilor decat cele cateva sute de chipuri pe care le-alergati pe la accidentele cu morti si pe la impartiri de-averi mondene, mi-ar placea sa fiti mai vehementi, mai cinstiti cu propria voastra meserie.
p.s. A se striga fraza de mai sus si spre holuri de unitati de invatamant ce fabrica, de multe ori fara voia lor, jurnalisti!
Yes, we Kant? Klaus Werner Johannis – Präsident!
-scurt scenariu-
- Dupa ce am scris titlul postarii, primele 10 randuri, ce se doreau a fi un comentariu, s-au transformat intr-o “Rumänisch Anekdote”. Romania este , din nefericire, prea “de bascalie” ca sa poti construi o teza serioasa cu Johannis presedinte.
- Dau skip totusi la primele observatii, declansate firesc de virusul contagios al fenomenului national, intitulat bascalie, si mai fac un efort.
Cu Johannis presedinte Romania ar intra pe prima pagina a ziarelor din Europa si la alte cateva zeci din lume. O asa reclama, (mai corect ar fi termenul de publicitate) pentru brandul de tara, nici cel mai abil ministru al turismului n-ar izbuti, indiferent de buget. La capitolul PR Romania va da gol cu capu’ de la jumatatea terenului! De-aici se poate discuta lejer de o netezire nesperata a drumului, inca neparcurs, catre Europa. Relatii externe si de afaceri: Gol din nou, doi zero pentru Romania!
Pacat insa ca pe noi ne doare “la interne”! Cum? Acut!
Scurta paranteza: Johannis se va incarca inca din campania electorala, cu prima promisiune nerespectata. Regula a devenit deja traditie la alti primari/ministrii de Capitala. Un scaun abandonat intr-o administratie/comunitate locala este supremul gest de neseriozitate caci toate frazele incepute cu “in viitorul meu mandat” sau cu “va cer increderea pentru inca 4 ani” se transforma pretexte care sa justifice trisarea si abandonul. Oprescu se pregateste auzim tot mai des pentru o astfel de experienta si si ii poate lua consilieri pe Boc si Basescu. La Johannis ma indoiesc ca se va intampla sa lase o treaba neincheiata.
Johannis va avea nevoie de un guvern. De oameni asemenea lui…Greu nu? Deci Diaconescu de la Externe…hai riscam un Blaga, incercam un Tariceanu…si-ar mai fi…Hmmm! Cine sa fie prim-ministru? Mugur Isarescu? Dar la Cultura?…
De fapt nici nu cred ca se va ajunge vreodata pana aici pentru ca daca Johannis ar ajunge in ipostaza de a-si cauta parteneri pentru guvern am avea o confirmare ca dupa ’90 clasa politica a fost periculos de incompetenta. N-avem noi lada de gunoi atat de mare pentru cati ar trebui sa indure aceasta rusine…
Ma gandesc apoi daca Johannis poate sa ii impace pe moguli, pe cei din serviciile secrete, sa starneasca admiratie in sufletul lui Talpes si al lui Hrebenciuc…Se va potoli Marko Bella cu autonomia? Va pune oare Valentin Stan “un fiser” si cu Mr Klaus? Pivniceru, Daniel Morar, Kovesi, CSM-ul, DNA-ul, procurorii, magistratii si grefierii vor lasa in urma metehnele trecutului si vor pronunta cuvantul dreptate in nemteste? E complicat domnilor!!! Este foarte complicat.Sunt pagini intregi, imi dau seama acum, in care imi pot imagina paradoxuri si situatii delicate in care sistemul l-ar pune pe actualul primar al Sibiului. Asa ceva nu cred ca se poate intrepreta drept “o provocare” ci poate doar ca un apetit deosebit pentru lupta cu morile de vant.
Haotica si dezechilibrata Romaniei il poate transforma pe Klaus Johannis, in mai putin de trei luni de zile, intr-o dezamagire. Se spune ca omul sfinteste locul iar cei care au fost in Sibiu vorbesc, pe buna dreptate, despre o schimbare la fata a acelui loc. Mi-e teama insa ca pentru a scoate mizeria si maneua, avaritia si prostia crasa din politrucii autohntoni e nevoie de exorcizare. Johannis versus sutele de vanghelioti ai dracu’ de smecheri este chiar o lupta inegala.
Nu vreau sa schimb perceptii. Nu vreau sa-l determin pe Johannis sa intre sau sa nu intre in cursa. Nici nu am o asa putere! Vreau doar sa-mi confirm ca am depasit stadiul de naivitate. Vreau sa nu mai traiesc deziluziile de dupa ’96 si dupa ’04. Acum sunt prudent-pesimist. Atat! De ce? Pentru ca am facut un lucru recomandat de putinii oameni destepti din jurul meu. M-am uitat la odraslele celor ce ne conduc. Le place viata! Aceste familii vor sta mult cu talpa pe gatul nostru…
-va urma-
Play of the day la Carei
Colega mea, Simona Tache, a anuntat la radio ca pe 1 octombrie se organizeaza Michael Jackson Day la Carei ( la Casa de Cultura a municipiului Carei, mai precis).
Sunt curios daca la eveniment se va auzi si cunoscuta piesa a megastarului, intitulata sugestiv They don’t Carei about us.
Tot in memoria lui Jako propun ca localitatea Urlati sa se cheme simplu, Scream…
De la “sa traiti bine” la “cum am ajuns sa ne fie scarba”
“avem o problemă, trebuie să se termine şi cu generaţia asta, pe care eu o apreciez generaţia tânără. Aţi văzut cum vorbesc că le e scârbă de România, că ar vrea să plece” - Traian Basescu la RRA
Regăsesc în declaraţiile domnului preşedinte reflexele activiştilor PCR şi securiştilor reşapaţi după 1989, a căror primă grijă era să acuze presa de denigrarea României. Problema era presa, care vorbea de rău. Acum şi tinerii. Adevăraţii iubitori de ţară, potrivit unei alte declaraţii a preşedintelui, sunt agenţii serviciilor secrete. De parcă, dacă presa şi tinerii ar fi vorbit de bine, ar fi crescut nişte autostrăzi din pământ - Cristian Tudor Popescu, sursa Gandul - Preşedintele i-a certat pe români, în special pe tineri, că nu ar fi suficient de patrioţi şi de mândri că sunt români. Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc şi Cristian Tudor Popescu îi răspund că a fi român nu e neapărat un merit în sine
O stire colt cu criza financiara
Românii au stat la coadă la BNR pentru a cumpăra monede de aur - sursa: mediafax.ro
