De luni, 1 noiembrie, la Guerrilla de dimineata, incepe concursul Orange Colibri.

Timp de trei saptamani, veti putea castiga, in fiecare dimineata, un pachet “de zburat liber pe net” ce include un abonament Orange Colibri 15 Cost Control, valabil 12 luni si un Modem 14,4 Mbps Option Icon 515M.

Pe durata celor 3 saptamani de concurs vor fi selectati si 3 finalisti care vor declansa “batalia” pentru un Tablet PC Samsung Galaxy Tab! In plus, finalistii vor fi recompensati cu o invitatie la concertele “Guerrilive Radio Session”.

Numarul de telefon prin care se poate intra in direct la Guerrilla de dimineata, il gasesti la sectiunea Biroul de informatii de pe pagina producatorului emisiunii.

Sa ma si sa va explic:

Imi pasa de ce ziceti si ce credeti despre munca mea si e normal sa va multumesc daca reactionati.  In discutiile de zi cu zi, cu apropiatii, nu primesc usor sa fiu criticat dar cand vine vorba de public incerc sa fiu corect si raportul sa fie unul de bun simt: voi ma ascultati, eu va ascult! Indiferent de natura observatiilor, voastre eu castig din acest dialog, in sensul ca aflu ce trebuie facut pentru a va satisface pretentiile.

Ma intimideaza totusi agresivitatea, virulenta si violenta de limbaj. Sunt in plin proces de invatare in a ignora astfel de reactii. Am primit commenturi si mesaje simple: “esti prost!” si cred ca atunci am traversat cea mai proasta zi. Culmea, sunt om si mi-e greu sa imbratisez cu zambetul pe buze, jigniri si puneri la zid. Ii multumesc pe-aceasta cale colegului, care mi-a zis sa dau delete, fara nicio urma de regret, celor care ma insulta. Nu se intampla des dar se intampla…

Ma modeleaza si ma ajuta sfaturile. “Ai grija la cutare, vezi ca ai facut o boacana, vezi ca ai gresit cand”. Recunosc si incerc sa ma folosesc de autoironie pentru a da senzatia ca am prins mesajul. Sa nu credeti ca nu-mi pare rau! Sufar teribil cand o comit, mai mult decat in cazurile in care sunt jignit.  De ce? Pentru ca nu-mi place sa deranjez mai ales prin prostie. In plus, imi place sa cred despre mine ca-s politicos si suficient de bine educat. Meseria pe care o fac e de-asa natura incat sa ma determine sa ma raportez mereu la feed-back. Cel mai bine e atunci cand ceea ce-mi iese mie din mana/gura sa pupa cu ce va place voua si ce vreti voi sa se-auda la difuzor.

Ma amuza, imi da incredere si chiar imi place cand sunt sunt laudat. Nu alerg dupa cuvinte frumoase dar nici nu ma deranjeaza sa le intalnesc. Mesajele de apreciere si de incurajare sunt confirmarea ca ceea ce fac are la un moment dat succes si “priza” si da, ele chiar ajuta la capitolul stare de spirit. (ciuclaru rulz!:) )

In paranteza fie spus, imi asum si imi rup din aplauzele voastre chiar si-atunci cand ele sunt adresate direct produsului “guerrilla de dimineata” sau realizatorilor “dobro si craio”. De ce? Pentru ca ajut si eu la show: eu sunt producatorul! In gluma fie spus, cand ceva nu iese bine, uitati de ce am scris mai sus.

***

Au trecut doua zile de prezenta ceva mai consistenta la matinal si iata ce am aflat/inteles de la voi:

1. vorbesc prea mult – da, este adevarat! Mi s-a reprosat chestia asta inca din copilarie se poate intampla si sa ma fure filmul intr-atat de mult incat sa-mi placa sa ma aud. De cele mai multe ori, ma straduiesc sa spun ceva. In plus, la butoane, ai sentimentul ca ti se cuvine si chiar se impune sa vorbesti…

2. glumele – aici e din start 1-0 pentru voi. Prefer sa-mi spuneti si sa ma sanctionati cand umorul spontan sau prelucrat nu trece de ipostaza de bascalie. Asta e un teren dificil si mie imi place sa patrulez pe-aici. Sunt multe situatii in care imi iese “lucratura” dar exersez si mici prostioare care nu prind la cei pretentiosi sau la cei neobisnuiti cu felul meu de a fi. E logic, e normal sa nu placi la toata lumea si se poate intampla sa dai una buna sau sa dai chix.  Don’t panic! Sunt suficient de istet sa stiu si chiar sa simt ce a iesit bine si ce nu. Data viitoare s-ar putea sa fie si mai bine.

3. personajul - ciuclaru la radio guerrilla trebuie sa ramana ciuclaru. El nu-l inlocuieste nici pe Dobro, nici pe Craio si nici macar pe Matei Depinde in egala masura de mine si de voi cate procente din doza de ciuclaru se pot administra intr-o dimineata. Prefer sa nu ma comparati cu nimeni si mai ales cu oameni mai buni sau mai consacrati decat mine. Este incorect si deloc avantajos pentru moralul meu sa incercati sa gasiti in mine experienta, umorul, notorietatea sau vocea altuia. Sunt foarte multi oameni mai buni si “mai altfel” decat mine (suna ca dracu’!) si credeti-ma ca e bine ca-i asa, si, pe multi dintre cei cu care incercat sa ma comparati si eu ii admir.

Pe final, o ultima remaca: nu-i usor, dar e al dracu de frumos la radio! Va multumesc si va sunt recunoscator daca intelegi asta si randurile de mai sus!

Va plac nostalgia? Legenda spune ca pe vremuri, cam pe la debutul fm-ului autohton, se desfasurau partide aprige si lungi de ras, atunci cand se petrecea executia unui spot radio. Si-apoi, tot entuziasmul asta consumat la facere se simtea in produsul finit. Pe scurt si fara ocolisuri, pe vremuri aveai sanse sa razi si-n pauzele de publicitate. Acum nimic! Adica eu n-am mai retinut nimic amuzant si percutant pe radio. De ce oare?

Nu spun ca poanta face spotul ci doar semnalez ca e cam arid terenul reclamelor de radio. Eu unul, recunosc, sunt legat afectiv de fabrica de publicitate dintr-un radio. Pe vremuri faceam, in house, alaturi de colegul Bogdan Serban, spoturi…unele bune spre foarte bune, altele in registru clasic fara spuma creativa varsata langa pahar.  Mi-aduc aminte insa ca atunci cand m-apucam de text incercam sa-mi inchipui cum le-aud si cum reactionez.

Ca sa incerc si-un raspuns la intrebarea “de ce nu ne radem” in timpul calupurilor de pub de pe radio as risca niste explicatii cu izvor in intuitie si nu in cifre sau documente:

- cred ca agentiile si clientii isi consuma energia mai degraba pe cautarea unui voice “ieftin si bun”

- cred ca multi clienti sunt rigizi si grabiti in a impune “ceea ce avem noi de comunicat”

- cred ca din motive de criza lumea se multumeste sa se auda/vanda la radio lasand pe alta ocazie (adica pe vremuri cand va fierbe iar economia) discutia cu creativitatea, originalitatea si forta de penetrare a momentului de 30 de secunde. Ba mai mult, pe criza multi au scris “radio” in coada listei cu medii in care sa bage fise si intentii de promovare.

La final, un test de sinceritate:

Il stiti pe unul din protagonostii spotului: “am trecut pe Mac, vrei sa stii de ce? iti spun eu de ce(…)merge chiar si Windowsul” ? ) Felicitari!