Observatie
In filmele vazute in ultima vreme se-aude muzica de (la) Guerrilla…
Ok, mult mai corect spus : in playlistul de la Guerrilla se gasesc multe piese bune din filmele de pe-afara!
Nu e fain?
p.s. Week-end placut!
E un baiat care e cu motocicleta prin America de Sud
Asculta mai multe audio Divertisment
Radu a fost amabil, si-n afara interventiei live, la Radio Guerrilla, a oferit mai mult detalii despre aventura lui in America de Sud, intr-un interviu amical pe Skype (sorry pt pasajele cu o calitate audio precara, dar fu lung drumul cuvintelor din Costa Rica pana in…Romanica 
Asculta mai multe audio Divertisment
Blogul lui e aici: http://www.b66ama.com/
Radio Guerrilla - OAMENII!
O sa incep azi, pe blog, un mini-serial despre ce imi inchipui eu ca ar trebui sa stiti despre Radio Guerrilla!
Radio Gueriilla - OAMENII!
Episodul 1. - blogurile
Intr-o sedinta (acum mai bine de 3-4 luni) am aflat ca cineva a gasit de cuviinta sa-si intretina orgoliul si traficul pe blog, vorbind de Radio Guerrilla. N-are importanta ce si cum. Apoi, tot in sedinta, ne-am dat seama ca in redactie avem si noi internauti care de si din placere se dau pe net cu blogul sau cu site-ul personal. In paranteza fie spus, la vremea aceea, din motive de modestie si alte preocupari putini guerrilisti vorbeau pe blog despre a lor munca de la radio. Si eu am considerat multa vreme ca, din radio fiind, e mai bine astepti sa vorbeasca altii despre tine decat sa le spui tu lor diverse, din bucatarie. Asta e insa, alta discutie.
Si dupa sedinta cu pricina am zis: hai cu blogurile de guerrilla sa le strangem pe site si sa ne aratam lumii care cum suntem si despre ce avem chef a scrie. Asa a aparut sectiunea din dreapta, de cum va uitati dumneavoastra la homepage. Aici o sa gasiti linkuri catre diverse bloguri si site-uri. Dintre cei care scriu ii pot aminti pe Iulian Tanase, Mihai Dobrovolschi, Liviu Mihaiu, Petru, Nick, Calin Gheorghe si Alex Vidia. Mircea Oculeanu scrie si el de muzica dar are si loc de dat cu poza! Vlad Craioveanu are si el blog dar, cum spunea si pe radio, e acum fanul extenisiei ce se cheama Facebook. Din surse sigure va pot spune ca Bogdan Serban si Ciprian Dinu au site-uri in constructie. In plus, sunt si altii din echipa Guerrilla care se manifesta in online. Pe unii dintre ei ii cititi deja iar pe altii ii asteptati poate linkuiti pe site-ul eliberadio. Se lucreaza…
De ce va spun de cei din Radio Guerrilla si de blogurile lor? Pentru ca e bine sa stiti de ei si de ceea ce fac ei, intr-un mediu care le permite sa fie mai deschisi cu cei care comunica. Va mai zic de blogurile celor din Guerrilla si m-am implicat in enumerarea lor pe eliberadio.ro tocmai pentru ca stiu ca in unele momente googaliti dupa informatii legate de activitatea lor la job sau extra-job.
Sa nu uit, pe site la Guerrilla se afla si podcasturile cu diverse emisiuni si rubrici - chiar si revista presei :)). O sectiune pe care mi-ar placea sa nu o ratati este cea in care sunt adunate interventiile marca Sorin Faur de la Sinteza Zilei. Merita sa zaboviti zilnic macar 5 minute pentru ca in timp ce va puneti la punct cu actualitatea politica s-ar putea sa va si amuzati!
Ultimul paragraf: pe net, cel putin in ultima vreme, lumea vorbeste frumos despre Radio Guerrilla si nu va ascund ca asta-i motiveaza pe oameni. Suntem si criticati si uneori ne pica greu sa admitem ca sunt lucruri pe care nu le-am stiut sau nu le-am simtit. Va multumim insa ca acasa, pe net sau in masini sunteti cu Radio Guerrilla. Acest ultim paragraf se vrea o confirmare a faptului ca stim ca sunteti acolo. Cel putin in ultima saptamana am vazut oamenii din lumea afacerilor, artisti, oameni consacrati din media, dj de la alte radiouri sau pur si simplu oameni care nu au statut de persoane publice, vorbind si trecand acolo intr-un post sau commment numele Radio Guerrilla. Speram si ne straduim sa nu dezamagim.
Va urma. Ne-auzim la episodul 2
Sa facem o treaba faina
impreuna!
SA FACEM NISTE RECLAMA!
Asadar, eu (impreuna cu voi si impreuna cu Guerrilla de dimineata si, hai si cu www.blogmeaway.ro) mi-am propus sa scot la liman/lumina proiecte, idei, evenimente si oameni de calitate.
Cum se face aceasta treaba despre care stim, culmea, de pe-acum, ca-i faina?
Simplu: mail catre bogdan.ciuclaru@eliberadio.ro cu nume, prenume si, obligatoriu, numar de telefon anexate unui paragraf in care sa anuntati si sa descrieti ideea, evenimentul si omu’ de caliate.
Important: Juriul sunt mai ales eu! Adica, selectia pentru ce o sa facem vorbire va fi direct influentata de: intuitie, noroc, intelect, abordare, toane matinale, cafea, colegi de/din redactie etc.
Promovare sa fie dar sa stim si noi, nu?
Modificarea Constitutiei prin… telepatie
(p)reluare de la radio
Adevarata Constitutie a Republicii Magiei Romania
• Art.1 – Toti oamenii se nasc egali in fata blestemelor.
Nimeni nu-i mai presus de levitatie.
• Art.2 – Imnul national al republicii este Abracadabreaza-te romane! Imnul nu se canta ci se descanta!
• Art.3 - Limba oficiala este voodoomana, rezultata din contopirea magica dintre romana si vrajeala de Dorobanti!
• Art.4 – Moneda nationala este leul innvizibil. Leul invizibil dispare din buzunar chiar inainte de a ajunge acolo! Un leu valoreaza maxim “doi bani frumosi!” Iar banu’ devine oficial si legal ochiu’ dracului!
• Art.5 – Viata in Romania e o iluzie. La fel si fericirea, si infrastructura si meritocratia. Restul e vraja!
• Art.6 – Matematica, geometria, biologia, sportul, latina, romana, istoria si chimia sunt interzise de lege. La scoala se va preda o singura materie: materia cenusie!
• Art.7 – Articolul 7 este perfect asa cum este chiar daca nu spune nimic, doar pentru ca are cifra 7 si cu el se-ncheie Constitutia.
Spunem ce culoare are blocul tau ca sa-ti spun cine esti
sau “Cum am supravietuit duelului cu Dobro”
Colegul Dobrovolschi a prins in poza niste blocuri urate. Necazul este, si-aici are dreptate, ca au iesit urate (spune el!!!) dupa ce au trecut prin procesul de infrumusetare (celebra reabilitare termica). Apoi s-a panicat si s-a alarmat in legatura cu viitorul tuturor privitorilor de blocuri. Ce ne facem daca toate devin asa? Cum o sa mai putem sa le privim? Cum o sa mai traim cu ele asa?A aflat ca nu-s toate chiar asa ci sunt si altfel. De fapt sunt si-asa, si altfel si altcumva si portocalii, si caramizii si visinii si chiar cu verde si albastru.
Deci nicio culoare nu se poate supara pe prafuitul Bucuresti ca n-a prins un colt de balcon sau un perete de bloc de cartier. Suna telefonul in emisie si-aflam de la un arhitect ca pentru bietul oras-capitala exista indicatii clare si precise in legatura cu gama de culori. Se pare (din poze si din simplu privit pe strada) ca idicatii au fost si sunt ignorate cata vreme avem cladiri/blocuri care sunt cu mult pe langa cele 4 culori reprezentative si cu care, teoretic, te poti afisa in Bucuresti. Dobro iar are dreptate. Cine e de vina??? Strict in privinta culorilor blocurilor recent reabilitate vina/responsabilitatea o parta autoritatea locala, cel putin asa a sunat raspunsul oficial de la minister primit chiar in direct.
Concluzie1: Cromatica cartierelor si in special a blocurilor reabilitate e in grija administratiilor locale. Ele, administratiie stim cum sunt…Sunt diferite, multe, mai preocupate, mai putin preocupate, mai cu grija fata de cetatean, mai cu atentie fata de imbogatirea unor cetateni si/sau firmulite. Asa s-a ajuns, inclins sa cred, s-avem blocuri portocalii sau verzi, galbene sau alb-albastre.
Care e pozitia mea? (pe care anevoios am incercat s-o explic si pe radio)
-ca producator sunt rezervat in “a sinucide” un matinal si un show de divertisment cu o nesfarsita discutie despre “uratul din Romania” si despre gesturile functionarilor sau ale politicienilor care sporesc uratul din viata noastra.
-ca jurnalist m-as incumeta sa adunt toate datele inainte sa ma iau la tranta cu gorila-stat, care nu numai ca nu vorbeste mereu aceeasi limba cu mine dar nici nu are intotdeauna preocupari de a intretine un dialog.
-ca privitor de blocuri roz-portocalii nu pot decat sa striga si sa reclam urmatoarele:
1. Lipsa si habarnismul autoritatii in stat. Nu exista coerenta in decizii si ne confruntam cu o lipsa evidenta de chef a celor responsabili de a supraveghea, urmarii si sanctiona abaterile. Chiar si pe cele de ordin estetic
2. Lipsa arhitectilor vocali care sa reclame aspru si acid incalcarea legilor scrise si nescrise. Aici e poate si vina noastra, a celor din media, ca nu acordam spatiu/atentie…
3. Suficienta unora sau altora, care, crezand ca fac un bine, zugravesc orase lasandu-i pe oameni nedumeriti si nemultumiti de relatia ochilor cu culoarea peretilor.
Concluzie2: La radio, e greu sa faci ancheta jurnalistica si ai tot dreptul sa te intrebi daca merita in dauna procesului de binedispunere al ascultatorului. Totusi, Dobro e idealist si se intreaba cum dracu au aparut atatea si-atatea combinatii de culori pe peretii blocurilor din Bucuresti. La administratia locala pare sa se gaseasca raspunsul am dedus noi, astazi! La intrebarea asta cu “cum dracu…” ar trebui sa raspunda insa cei care chiar se ocupa de astfel de probleme. CEI CARE SUPRAVEGHEAZA RESPECTAREA LEGII!Si-apoi sa dea amenzi daca e cazul si sa repare situatia. Cum dracu’ de nu se intampla asa? Cum dracu de-am ajuns noi sa ne duelam pe culori? Cum???
p.s. In Targoviste, blocurile reabilitate sunt faine!
Primarul mi-a explicat la telefon ca gama de culori a fost decisa de o comisie special infiintata, din care au facut parte niste arhitecti, niste consilieri, un primar si un citymanager.
Intrebare
Directa si de inceput de an:
Ce si cum vreti, dimineata, la Radio Guerrilla?
p.s. Bagati critica, lauda & sugestii in cantitati industriale si-o sa vedeti/ascultati voi!
O s-ajungem sa ne salutam pe strada
- Guerrilla vs Facebook -
Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului. De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.
Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:
In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real. Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?
Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio. Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. - toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.
Radioul - nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.
In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla. Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.
Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul - si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea - ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.
Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.
Another man down
Spuneam recent, din n motive, asta…
Acum il vad si pe Dobro (fig.1*) ca face asta…
fig.1 - mihai dobrovolschi
Si pentru ca nici nu stiti ce pierdeti va spun ca de la intrarea mea in echipa guerrilla de dimineata, dobro este partenerul pentru unele dintre cele mai savuroase discutii politice din oniar-ul dar mai ales din offair-ul sediului nostru.
p.s. Binele invinge?
Despre o poza si despre normalitate
Sa va prezint poza mea preferata:
Am facut-o langa un stadion dar nu langa unul din Romania.
***************************************************************
Sederea in Elvetia pe perioada grupelor lui Euro 2008 si acreditarea de presa la acest turneu se inscriu in randul celor mai importante realizari, bifate de mine, in plan profesional. Nu va speriati ca nu vorbim despre fotbal ci despre cum am experimentat normalitatea de dincolo de granite. Nu o sa insist pe diferentele colosale de infrastructura dintre statele civilizate din Europa si Romania si nici pe cum inteleg unii pe-afara sa ofere diverse servicii publice. Printr-un miracol, chiar daca el se petrece peste o mie de ani, acest decalaj poate fi redus. Insist insa aici pe o diferenta greu de surmontat: felul de a fi al oamenilor. Desi este proverbiala raceala oamenilor din occident eu as preciza ca n-am resimtit-o ca un element de disconfort ci am tradus-o rapid prin onestitate si un raport mult mai bine calculat intre comportamentul individual si libertatea celorlalti.
I-am auzit pe multi preconizand ca statul printre straini ar putea duce la plictis cata vreme nimeni si nimic nu-si propune sa te deranjeze. Am in minte zbenguiala si aglomeratia de bazar din centrul Bucurestiului si realizez ca ne dezvoltam intr-un mediu natural unde predomina haosul. Am vazut si reversul medaliei, adica strazi aparent austere, cu oameni care nu se incrunta si nici nu grabesc pasul. Am vazut si trotuar asaltat de cafenele unde predomina relaxarea. Am auzit multumesc in 10 zile de Elvetia cat aud in doi ani la mine-acasa. Din nefericire in Romania, poate doar in Sibiu si-n Sighisoara am simtit siguranta si placerea mersului pe strada asa cum am simtit-o chiar si in satele de langa Luzern. In tara din care provin nu simtim si nici nu ne vine sa aranjam pietrele, oamenii si faptele in ordinea fireasca a lucrurilor. Poate si d-asta ajungem in situatia caraghioasa de a ne suprinde frumosul, corectul, normalul si chiar banulul unui autobuz venit la timp.
Ultimul paragraf al acestui post il dedic tinerilor din categoria friends din facebook si alte retele de socializare dar si fidelilor ascultatori de Radio Guerrilla. Din pozele voastre in care apar chipuri zambitoare, din atitudinea voastra cu accente civice si chiar din comentariile voastre critice din interventiile la radio imi extrag zilnic o doza minima de optimism. Printre-atatea injuraturi, atatea haine gri, sacose si chipuri incruntate, intr-o asa mare intindere de orice si oricat dezordonat si murdar, interactiunea cu voi chiar ajuta si chiar face un mic cer senin. Va intreb insa, ce facem? Cerem acum autonomia oamenilor avizi de normalitate sau mergem in tarile de origine?
Ce presedinte vor ziarele?
De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?
Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.
Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!
Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.
La final, propun un joc -test de sinceritate - unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar - si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc
In loc sa dorm
Ca-s trezit de prea dimineata, m-apuc sa spun ce cred despre un topic “inventat” de un producator de matinal la Radio Guerrilla. (subiect ce poarta numaru’ unspe pe tricou la distanta uriasa de gripa aviara, de alegeri sau de caderea guvernului)
1. Vin la program si vad ziarele. In Libertatea scria asa: “Ma plesnea cu penisul peste gura”. Am zambit…si nu am considerat necesar sa fac prea mare tevatura. Nu bag ziarul la expressa si gata, nu? Incepe Guerrilla de dimineata. Pe cine sunam? Sa sunam in redactie la oamenii astia si pentru ca noi, din motive de decenta si CNA nu citim asa pe post, sa rugam o doamna sa ne citeasca si noua titlul de prima pagina. Nu ne iese. Sunam la OPC si reclamam in stilul guerrilla calitatea ziarul de azi: e stricat! A iesit un moment de radio ok.
2. Dupa program m-am gandit mai serios la titlul de mai sus si…m-am apucat de un experiment. L-am citit la telefon la mai multe persoane. Toti cei care l-au auzit sunt ziaristi si maine isi vor da cu parerea pe post. Curios este ca ai mei colegi erau destul de bulversati si ma intrebau, pe buna dreptate: “ce e cu tine? tu abia acum vezi d-astea?” si nu ezitau sa-mi reaminteasca de celebrul “oricum nu o sa se intample nimic”…
3. Petrisor Obae si Costi Rogozanu au scris despre cele semnalate de noi pe radio. Deja consider ca se intampla ceva si cred ca asta nu e totul…Am si o reactie de la Clubul Roman de Presa. O sa o auziti maine pe radio, dupa 9.
4. Intr-un tarziu am ajuns si la o concluzie: Revolta mea nu are in vizor nici ziarul cu penis pe prima pagina si nici conceptul de ziar tabloid. Nu-s naiv! Revolta mea a identificat insa o posibila daca nu chiar o corecta adresa: OMUL! Omul care bate la calculator sau dicteaza fraze gen “cu mana cu care se masturba…”. Asta este! Omul e cel mai important in ecuatia asta de purificare a limbajului si chiar a contentului din presa, indiferent de natura ei. Nu sunt pentru cenzura si nici nu cred ca la radio plantam, culegem si respiram 100 la suta decenta. Doza in care scapi pe gura sau in scirs porcari este diferenta si masura filtrului folosit de fiecare om in parte.
Iata deci ce rezolvam: ii dojenim, atata cat se poate, pe cei care din comditate sau dintr-atata scoala a vanzarilor sporesc doza de porno, de trivial si de mizerie din viata noastra.
5. Nu exista deci un caz Libertatea sau mai stiu eu ce ziar, dar exista “n” cazuri in care oamenii (tipii cu penitza sau cu microfonu’) confunda scriitura de ziar si facutul de presa cu vorbitul la gura de metrou, la bere cu baietii sau in peluzele unui stadion romanesc.
6. Sunt constient ca exista o mie de povesti si alte zece mii de abordari si ca in mod sigur sunt privit ca un naiv in conditiile in care imi inchipui ca un caz de sex intre preoti poate fi tratat altfel, cu decenta si grija fata de varsta si educatia publicului.
Nota oarecum off topic: mai acum cateva zile, la stirile DIN SPORT, de la pro mi s-a relatat despre intalnirea lui Minune cu un luptator de K1. Jos palaria!
Guerrilla de prea dimineata
Chiar asa? Chiar de luni. Chiar de la 6!
p.s. Cel mai bun crawl radiofonic din 101-105 si pana astazi!
Ne-auzim???
Programul Prima Cassa Loco: Credit pentru o zi perfecta!
Doar cu buletinul de Romania, inclin sa cred!
Bravo baieti! Hai Guerrilla!
Intr-o tara normala…
N-as mai face poate revista presei intr-o nemiloasa bucla a timpului. Nu-i prima oara cand simt ca-s redundant enumerand zilnic aceleasi evenimente triste in care nesimtitii ce ne reprezinta se obraznicesc cum nu ne-am inchipuit ca o pot face…
Nu este zi in saptamana sa nu ma intreb daca ajuta la ceva, daca se clinteste macar o ascutitoare de pe un birou de functionar cand spun ca nu mai vrem sa ne fure, sa ne minta, sa dea tunuri, sa se traga cu arma pe strada, sa ceara caltabosi si palinca pe post de comisioane, sa-si faca 4 case sau jocurile pe bursa pe numele matusii, sa reuseasca doar fata lu’ tata etc. Luni zic despre autostrazi, marti de spagi, miercuri de prostia crasa a unuia care nici nu stie a scrie dar care a izbavit prin simplul fapt ca “a fost ales”. Joi anunt criza iar vineri pe cei ce o sfideaza pe spinarea noastra. Si toate se extrag, ca la loto, si saptamana viitoare si se-aduna ca intr-un monstros report de 20 ani. Care o fi capatul? De ce ma simt tot eu stanjenit cand imi urlu frustrarea? Cand se va bate oare cu pumnul in masa? Cate trenuri am pierdut alegand sa mai cred intr-o Romania normala?
Iarta-mi mie ascultatorule toate aceste repetitii absurde si toate intrebarile lansate in aer si considera ca in mare masura sunt constient ca si tu te-ai plictisit de desele momente in care “ne mocirlim” in apa infecta a politicii. Ne vrem si noi, in diminetile in care ne savuram cafeaua si ne murdarim mainile de tusul ziarelor, mai relaxati. Ne vrem uitati intr-o lume in care sa radem sau sa dezbatem neincrancenati pe marinea a 10 solutii de a face un lucru si nu sa ne indignam de-acea unica meteahna a alesilor nostri de a dormi/fura/ocoli/amana/pacali. Cand simti ca nu mai poti si ca nu-ti face nicio placere sa-ti rasfoiesc gazetele cu monstrii si sa te plimb astfel in bucla unui timp al nesimtirii, sa-ntelegi ca-n orele dintre interventii si de partea cealalta a difuzorului se injura si se urla. Si-apoi, suntem iar blestemati sa fim, din nou, primii naivi de pe pamant care mai intreaba cand si de ce…Urata ipostaza!
Intr-o tara normala nu mi-ar fi mie rusine si scarba de-atata nedreptate. Din nefericire, ziua cand lucrurile o sa fie altfel e departe.
p.s. De foarte multa vreme imi creez, constient, un deserviciu profesional: nu mai consum tv decat in doze mici si doar pe programe recreationale. Nu mai dau pe vomitivele talk-show-uri pentru ca simt ca si sticla televizorului ar putea crapa in momentul in care premierul ii face pe jurnalisti derbedei pentru ca la putine zile distanta el, sau altii ca el, sa aiba curajul sa vorbeasca de educatie.
p.s.2 Sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie!
Expressa de dimineata - How is made
Pe scurt, e asa:
- fig.1,2,3 - calculator, monitor, tastatura ; fig.4 - casti ; fig.5 - mouse ; fig.6 - cafea ; fig.7 - telefon fix ; fig.8. - steag romania ; fig.9,11 - bilet meci/acreditare Euro2008, fig 10 - cod tel fix, fig.11 - poster Spania, fig.12 - Discurs Obama, fig.13 - ZIARE, fig.14 - foarfeca (cu fir!)
**************************************************************************************************
Pe larg, poveste suna asa:
Expressa de dimineata egal Revista presei la Radio Guerrilla. Eu ii mai spun si “minutele mele de glorie”, aluzie la timpul scurt in care fac ce face si Mircea Badea intr-o ora, fara sa fie atat de
a)haios
b)concis
c)mic
d)toate treica mine…
Expressa de dimineata se contureaza in (ne)fericitul caz in care ma uita Dumnezeu pe net inca de seara. In online we trust dar se poate intampla ca unele stiri sa nu fi prins si print-ul. Prin urmare, revista buna se cunoaste de dimineata.
La ora 6 se intampla primul contact cu gramada de ziare. (fig 14) Imediat se executa o cafea(6) la care se poate face, dupa caz, update.
Contactul cu ziarele este posibil insa doar dupa eliberarea lor din taioasele si plasticoasele cingatori care ajuta la transportul materiei brute. De cele mai multe ori, colegii de la stiri au atentat deja la “colet” inainte ca eu sa sosesc la locul faptei. Taierea cingatorilor se executa cu instrumentul de la fig 14. Aici facem o paranteza si anuntam ca foarfeca utilizata nu este wirless ci este un exemplar rar dotat cu funie antifurt. In caz de urgenta se taie aceasta ata antifurt, se foloseste foarfeca si-n foarte scurt timp este reatasata printr-un nod la firul de protectie impotriva altor birouri.Selectia ziarelor. Proces deosebit de important care nu trebuie sa dureze mai mult de 10 minute. Privirea agera parcurge cele mai importante titluri si se triaza ziarele. Set complet pentru Ciuclaru si inca un set (info+tabloide) pentru echipa Dobro+Craio. Ziarele astfel impartite se pot odihni cat pentru o gura de cafea si un zapping pe tv&net. Pe net se poate opta pentru doua click-uri pe mafia si facebook, un clik pe blog, unul pe gsp, unul pe mediafax, realitatea.net, evz, coti, ceva ziare de-afara etcDe altfel, inainte de a alege primele ziare pentru a fi aruncate on air se printeaza un scurt rezume cu cele mai tari subiecte din presa scrisa, tot pentru emisie…
Este foarte posibil ca unele ziare sa beneficieze de privilegiul de a ma insoti in locul unde, vorba lui tamango, scrie femei/barbati dar gasesti wc-uri.La ora 7 sunt deja subliniate primele ziare. In mai putin de 30 de minute ele ne vor da imaginea evenimentelor de ieri, relatate de presa scrisa. Dupa ora 7 se intampla primul contact cu Dobro si Craio la fumoar. Suntem acum vreo 6-7: producatori, stiristi, secretara de emisie, dj etc. Aici…tigari, ce-am facut ieri, da-mi si mie o tigara, frate ce-am vazut ieri la tv plus cafea - toate in 4 metrii patrati.
(cam pe la) 7.30 - Expressa de dimineata live - prima runda
Dupa ce s-au dat titlurile ziarele sunt aruncate pe jos si se apeleaza din nou la ceasca de cafea. Incepe nebunia. Aranjam din ziare pentru 8.30, cautam prin stiri dupa personaje de sunat, ascultam emisia, dam search prin baza de date dupa telefon, mirosim subiectele haioase din presa internationala si daca timpul ne permite incepem deja traducerea unor articole. Sa nu uitam de ziare. Se regrupeaza, se rearanjeaza, unele citite la 7.30 fac loc la altele. Subliniem. Ce citim? Subiectul zile, ceva carne, doua subtitluri, un comentariu. Pe ziar se fac sageti si addnotari secrete, stiute si intelese doar de mine. Cu ce incepem? Sa las ceva haios pentru final.
Facem o scurta repetitie macar pentru ordinea de intrare a ziarelor.(cam pe la) 8.30 - Expressa de dimineata live - a doua runda. Imi caut ritmul, sunt la primul sau al doilea ziar si deja dobro face semne ca sa ma grabesc. Insist sa spun tot. A dat drumul la piesa pe dedesupt. Se termina expressa. Aveam ceva misto de zis la final. Am uitat? Nu? Ah, uite si asta mergea citit, l-am subliniat dar am sarit peste el. Iar am ciuntit vreun nume? “Inglish iz not evridei mai frend “… Ah, era roman? Ufff! A fost bine? Ce mai conteaza…parca la doua trei comentarii zambea si dobro. Ma enerveaza cand nu-i atent,parca vorbesc la pereti…
A trecut si a doua expresa. Acum chiar e nebunie. N-am telefon si fara invitat pentru interventie in direct dobro n-o sa ma lase sa dau “nouasitreizeciu’”. Fuck! Pe cine sun? Asta mai are numaru trecut aici? Ce carnati, nu raspund!? Poate gasesc ceva haios, o primarie, o morga ceva! Hai Geoana! Hai Oprescule! Hai Crineeeeee! Boc? Cand erau in campanie toti raspundeau. Mi-a inchis! Mi-a intrat casuta! Sunteti o consiliera? Aha, inteleg nu vreti sa intrati, nu comentati…sunteti in masina? In trei minute sau la 9.40-9.45. Cum mah nu mai raspunde? Gata, e telefon! Print la 2-3 stiri pentru dobro - Alexandra/Aura e dobro pe chat? Spune-i ca la 9.40 intra. Mai am de tradus? Ce fac…merg pe subiecte serioase sau ceva mai lejer. Azi e marfa serioasa. Softu asta e marfa rau si ziarele europene chiar imi plac, astia nu scriu un rand despre averea lui Dolanescu. Ignoranti! Poate e ceva misto si prin ziarele astea “de afaceri” ca s-a trezit si segmentul A+. Daca nu gasesc nimic pe-afara vad poate merge ceva din sport sau…NU, fara monden ca nici macar pentru a-i ridiculiza nu merita atentie. Azi e Catavencu? E gata si 9.30.
(cam pe la) 9.30 - Expressa de dimineata - ultima repriza…momentul de glorie se termina. Atat pentru azi.
Sa nu uit de telfon. Poate e timp si de o cafea. Astia la tv ce dau? Hmmm, la fel si pe Antena3 si pe Realitatea. Ah, stai asa ca asta e tare, puteam sa-l dau la expressa. Il duc in emisie. Matei? Hai ca e misto pentru baieti…Tare interventia asta. E Vintila la bucatarie, semn ca se termina emisiunea. Azi ce e? Luni? Marti? Maine cine ma ia de-acasa? La cat? 5 juma’… e ok!
Expressa care n-a fost
Din motive de neexplicat pe blog randurile de mai jos n-au mai ajuns pe radio…Sunt acum, aici:
Stirea zilei in presa de pe continent este realegerea lui Manuel Barroso in fruntea Comisiei Europene. E drept, din analizele gazetarilor europeni lipseste apetitul pentru cancan lucru dovedit de absenta referirilor la Gigi Becali
Imediat dupa vot un analist al publicatiei Liberation remarca faptul ca Barroso si-a incheiat primul mandat cu un bilant extrem de contestat, el fiind considerat responsabil de felul in care a resimtit Europa criza financiara. Victoria lui Barroso este explicata de Liberation prin conjunctura politica favorabila: Parlamentul european e dominat de partidele de dreapata iar europarlamentarii de stanga au fost divizati. Majoritatea socialistilor s-au abtinut de la vot insa ibericii l-au sustinut pe Barroso.
Presa din Franta este preocupata si de valul de sinucideri de cadrul colosului France Telecom. Vineri la Paris s-a ajuns la numarul 23 in ceea ce priveste numarul incidentelor, cazurile petrecandu-se intr-un an si jumatate. In Le Monde se vorbeste deja de regandirea sistemului de munca si tot Le monde scrie ca sinuciderea salariatei a fost declarata de Securitatea Sociala ca accident de munca.
Un protest cu fustite scurte provoaca dezbateri in Hexagon. Fustitele scurte au aparut la inceputul anului scolar la un liceu din Franta, purtate de mai multe tinere scolarite care isi revendicau, printre altele, dreptul in a-si alege garderoba. Le Parisien dezvolta cazul celor 200 de fete de la un liceu public care au militat pentru dreptul lor de a studia “en short”.
Protestul, inspirat de filmul La jurnne de la jupe, s-a conturat pe reteaua de socializare Facebook si le-a adus mai multor tinere cateva zile de suspendare de la orele de curs.
Manifestarea fetelor de liceu a fost luata in serios si de Le Figaro. Gazeta are pe pagina de net si un filmulet de la ziua fustitelor scurte si aminteste faptul ca in Franta nu exista o reglementare la nivel national privind tinuta vestimentara in scoli, lasand fiecare úntate scolara in parte sa normeze acest aspect.
Tot pe pagina celor de la “Le Figaro” am dat si peste articolul care semnaleaza ca in Franta sunt in jur de 2000 de femei, purtatoare de burqa. Burqa este un obiect vestimentar, purtat de femeile musulmane, care acopera corpul uman aproape in intregime.
Numarul purtatoarelor de burqa apare, scriu cei de la Le Figaro, intr-un raport despre islam intocmit in aceasta vara de o directe de informatii a Ministerului de interne din Franta.
Si l-am prin(s) cu farsa-n gura
In casa colegilor mei au intrat hotii. Au luat lucruri de valoare: texte, texte deja validate ca amuzante (glume - ca sa inteleaga si hotii). Colegii mei nu se mai simt in siguranta intelectuala. Cineva ii urmaresti si ar putea sa le fure si identitatea. Daca maine dimineata, sau in oricare alta zi din timpul saptamanii, o sa-auziti “ascultati guerrilla de dimineata cu dobro si craio la alt radio” sa nu va panicati…E posibil sa fie hotii!
Rusinos ce s-a intamplat. O surpriza ar fi ca cineva sa-si ceara scuze…N-ar fi suficient si mi-e teama ca dupa o asa grosolanie sa nu vedem 10 de dan diaconescu la toate televiziunile s-ajunga audientele la toata lumea :). Apropo, vrea cineva texte/glume, revista presei, comentarii la prima mana? Le dau scump!
Foarte Putin Din Anii Mei De Poveste La Radio Guerrilla
Salut, ascultatorule! Sa-ti zic din casa. De la Guerrilla…si mai ales de la Guerrilla de dimineata. Fac eu cinste! E 11 septembrie si-mi cer scuze pentru strania coincidenta, cu drama din SUA, dar in a unsprezecea zi de septembrie am cunoscut on air-ul eliberat de prejudecati. Azi e ziua mea de mic luptator de guerrila in fm. Am sosit cu mai bine de un un an inatrziere in ceea ce imi parea de la distanta cel mai atragator proiect de radio. Acum am trei ani de front. Sunt Bogdan Ciuclaru si… hai sa-ti povestesc:
Am trimis demo…cu interventii suprapuse pe Vama Veche. La radio, vreau sa ajung la radio!!! Tudor Chirila parea sa fie mai convingator decat mine. Am dat interviu cu unul din putinii mari cunoscatori de radio din zona sefilor. Se numeste Calin Husar. Ii multumesc. Intr-o saptamana seful de la stiri, Sorin Faur, avea sa-mi vorbeasca despre relaxarea cu care se face aici radio…Am discutat, imi amintesc, despre ritmul de rostire al cuvintelor pe radio, despre cum e bine de evitat accentul si tempoul de limba engleza, atunci cand “parlim” la langue roumaine. Tot in prima saptamana descopeream un univers si o gasca de oameni desprinsa din visele adolescentine ale oricarui om de radio. Sorin Faur si Mircea Oculeanu sunt deja institutii in radio si nu-s cuvinte mari. Eu si cu Alex Vidia invatam sa depasim timiditatea caci Dobro, Craio, Serban,Vintila etc aveau nevoie de colegi nu de grup de admiratori…
Primele luni am fost ascuns intr-un extrem de folositor cantonament. Faceam programul local pentru orasele in care guerrilla detine frecvente. Un program de tip news care intra in emisie de la ora 6!!!. Eram la Natiunele Unite si-n camera producatorilor aveam sa-mi gasesc o a doua familie. Multumiri infinite colegilor Mihai Nae si Paul Gherasim Dinescu. De altfel, producatorii de la guerrilla sunt atat de sufletisti si-ntratat de buni din punct de vedere profesional incat simt zilnic placerea de a lucra cu ei. Alaturi de-acesti oameni “de la producatori” am invatat sa fac din buretele ce imbraca o camera de inregistrare nu doar instrument de izolare fonica ci si partener de somn. Cand nu dormeam si nici nu munceam ne permiteam luxul de a ne distra la locul de munca. Multumim microfoanelor care au indurat atatea…
Serban Bogdan Serban este primul care mi-a dat o cafea la Guerrilla. Veneam de-acasa in vizita la colegul care reusise la Bucuresti. Cu masina lui am mers la interviul de angajare si se face vinovat de multe gesturi de incurajare. Vidia mi-a fost coleg de naveta pe microbuz. Ce nebunie! Trei luni am stat acasa in Targoviste si am testat drumul cu Sageata Albastra. Desi nu pot sa astern cuvintele stiu exact fiecare particula din aburul de gara la ore imposibil de matinale.
Guerrilla de dimineata este o alta poveste…de familie. Spun de familie pentru ca Dobro si Craio, hai si Matei au norocul de a ma suporta si vedea mai des decat parintii de-acasa. Tigarile dintre interventiile de pe post sunt pretexte de povestit filmele de la bunica din America sau de impartasit experiente. La tigara se spun cele mai mari prostii. Refulam. Ii injuram ca-n piata chiar si pe cei pe care urmeaza sa facem eforturi sa-i intelegem. De la Calin Husar am retinut ca de dimineata suntem intr-o locomotiva. La Guerrilla mergi insa cu Orient Express-ul si vorba lui “nu spui prima gluma care iti vine pentru ca precis e cu *u*a”. Stiu ca mai si uitam de ambitiile noastre de a fi peste fm-ul de autobaza. Garantez insa ca incercam. Eu si Matei ( si-acum si Mitos) plecam de la 5 dimineata de-acasa. La 6 deja miroase a cafea in redactie si pregatim materia prima pentru emisie.Pe Dobro si Craio aveti tot dreptul sa va suparati ca nu ajung de la 7…ati avea mai mult timp de petrecut cu ei. Fac insa matinal de vreo 10 ani si si-au rezervat tacit dreptul de a veni relaxati la munca. La cat ar trebui sa ne bagam la somn ca sa fim fresh dimineata? Si daca e meci sau iese gasca la o bauta?…Orele de program trec repede si ne storc de energie. Cum a fost azi? Iar fac apel la tine ascultatorule si-ti spun sa ma crezi si sa-i crezi pe cei ce spun ca le pasa.
Expressa de dimineata? E copilul meu adoptat din mers. La Targoviste aveam grija de Cititorul de gazete si-asa mi-a fost mai usor sa ma acomodez. Mai greu imi e sa aduc telefoane pe subiecte serioase in emisie. Mai bine ar vorbi cineva cu Basescu, cu Geoana sau Antonescu sa ma sune ei…sa ne dea un beep (sic! - intre atatea!!!) ca-i sunam noi. Nu le place sa intre la Guerrilla si chiar sunt timorati de noi. Mie imi place secunda in care simt ca-i poti demola dintr-o intrebare. Suntem incomozi atat cat se poate sa fi intr-o emisiune in care esenta e divertismentul. Si-apropo de locul si fapta de guerrilla autentica pot sa-ti marturisesc ca sunt mandru ca in urma cu ceva vreme am contribuit la campania in care ii felicitam pe diversi demnitari pentru vilele obtinute de la ANL. N-am schimbat lumea dar macar am tras cu pistolul ala de semnalizare al naufragiatilor.
Sa revenim la cei doi: Dobro si Craio. Dobro este preocupat de tot ce e in jurul lui si e de admirat. Este deseori lenes in a intra in subiecte serioase sau pur si simplu simte ca s-ar enerva prea mult daca (si)-ar pune intrebari. E capos. E confuz si nu-i este suficent ca se suprapune cu ideea de radio pe stil gurrilla. Cauta prim-planul. Craioveanu este omul pe care nici nu-l banuiesti caci imaginea de bad guy din trecut bantuie retina. E timid si introvertit. Vine insa cu gasca la bere si este chiar elementul care, in mediu prielnic pune dinamita in replici super-haioase.Craioveanu e temperamental si uneori periculos de sincer. Nu mai zic nimic de rau de el pentru ca inainte de Euro2008 mi-a dat tricoul Romaniei primit de la Adidas.
Dobro, Craio, Matei, Mitos, Simona, Ama, Aura, Alexandra, Dragos, poate Oana, George, Sorin, Vidia, Serban, Marius, Ocu, Sorin, Mihai, Paul, Irina, Carmen, Ada, Adi, Tuhu, Dinule, etc ….bai, cand bem o bere?
Va plac familia mea de la Guerrilla, ascultatorule? Poate mai povestim…
