Voi ce credeti? Un jurnalist lucreaza, inainte de toate, pentru patron/actionar majoritar sau pentru numele ziarului la care e angajat?

Citesc aici o recomandare despre cum ar trebui  sa umble Tolo cu deontologia! Un fel de “ce faci mah? Iti critici patronul, dar iei bani de la el! Ha?!”. Redau pe scurt direct de la sursa:

“Dar când patronul e aşa hain, dragă Tolo, principii morale n-ar trebui cumva să te împiedice să lucrezi pentru el? Sau principiile sunt de fier doar pentru alţii, când e vorba de noi tragem de ele ca de elasticul de la chiloţi?”

Nu comentez daca e just semnalul sau rationamentul! Nu vreau nici sa intru, fara invitatie, in vreun conflict, mai ales ca citesc cu placere dailycotcodac.ro si tolo.ro. Incerc doar un raspuns la intrebarea pusa de mine mai sus, imaginand urmatoarea situatie, recunosc, ideala: Tolo, lucreaza la Gazeta Sporturilor (Intact, cred ca e mai corect) si pentru ca scrie el este platit. Firma are publicitate si Tolo isi ia salariu. Dupa ce Tolo&friends isi ridica salariile mai raman niste bani, din aia se fac alte plati si tot asa pana se cerne banutul ce ajunge la patron sub forma de profit. Tolo, umbland cu  deontologia pe scari, in lift si chiar in masina ar putea deci sa scrie despre ce vrea el, relatand/criticand chiar si ce face proprietarul firmei care detine ziarul. E firesc, e bine si chiar e de aplaudat cand se poate intampla una ca asta.”

Cu alte cuvinte, Tolo pare sa fie exemplu fericit, de om din presa cu independenta castigata prin seriozitate si performanta. Poate ma insel si poate nu reusesc sa inteleg imaginea la intreg. De-aici, dintr-un unghi poate usor subiectiv, ceea ce face Tolo, chiar si cu patronul lui, se vede bine si se interpreteaza ca act de curaj!

Voi ce credeti?

p.s. Nu-s naiv. Stiu ca ziarul are un proprietar. Si mai stiu ca multi dintre cei care au in posesie instrumente media nu se opresc si nu se rezuma doar la condusul societatii comerciale. Multi trec de granita atributiilor administrative si comerciale. Nu stiu cati sunt la numar cei ok si nu stiu nici cat sunt in tabara celor “expansivi”

Abia am venit de la radio si am un gand “fierbinte”. Am avut o discutie cu Vlad Craioveanu si conversatia ne-a dus invariabil catre vremurile pe care le traversam. Apoi, el a zis ca ar trebui sa facem greva. O GREVA MEDIA!!! Putem/puteti sa-i ziceti cum vreti: protestul ziaristilor, ziua fara presa, greva institutiilor media, silentio stampa, etc.

Romania – o zi fara presa (radio, tv, ziare, site-uri de stiri, bloguri)!

Este oare posibil sa se ajunga la o asa forma radicala de protest si de constientizare a rolului presei in societate? Si-ar inchide Protv-ul emisia cot la cot cu Antena 1, Prima, Realitatea sau B1? Ar face ceva in comun Kiss, Zu si Guerrilla? Sunt in stare toti jurnalistii si toti cei lucreaza in diverse institutii media sa actioneze ca o singura voce, una care striga raspicat ca intampina dificultati si ca institutiile statului nu numai ca nu mai au disponiblilitate in a fi partenere ci chiar se incapataneaza sa le ingreuneze viata? De fapt, nici nu as insista pe justificarea unui eventual protest sau pe oportunitatea lui ci mai degraba pe rezervele pe care le am in a crede posibila o asa ampla si ferma miscare a tuturor pieselor de lego. Va puteti imagina o zi banala de luni, marti sau joi fara ziare, fara emisie la tv, fara site-uri de stiri si fara radio? Si daca printr-un miracol s-ar intampla credeti ca o asa mare orchestra a tacerii ar reusi sa trimita un mesaj acolo unde trebuie?

Nu-s multe intrebari in randurile de mai sus ci una singura: poate presa din Romania sa fie unita si sa-si ceara dreptul la existenta? Daca raspunsul ar fi unul afirmativ s-ar petrece parctic o minirevolutie. Nu ar fi emisie dar s-ar emite poate cel mai puternic semnal.

Ar fi dispuse institutiile media de la noi sa taca pentru o zi pentru a-si castiga dreptul de a vorbi cu demnitate? As fi curios sa aflu ce cred urmatorii: Mihai Dobrovolschi, Catalin Tolontan, Victor Ciutacu, Vlad Craioveanu, Petrisor Obae, Simona Tache, Iulian Comanescu, Cabral, Serban Huidu, Costi Rogozanu, Vlad Petreanu…As fi curios sa vad ce cred cititorii mei si toti cei care simt ca ar avea de spus ceva pe acest subiect.

Spuneam mai sus ca-s sceptic in a vedea presa ajungand la un asa gest, ducand la final o actiune ampla si concertata. E greu dar pe cat e de greu pe-atat de mult ne-ar fi de folos. Toti am castiga: presa ar castiga respect din partea statului, jurnalistii si institutiile media si-ar recastiga un milimetru de deminitate si un decibel in voce iar oamenii, cel putin o parte dintre ei, ar constientiza ca in spatele suportului, pe care este orice informatie, orice stire/pixel, se-ascund semenii lor, culmea, tot oameni, cu cel putin tot atatea nevoi si aspiratii ca cei generic numiti receptori sau consumatori.

Oare de cati oameni e nevoie pentru ca un rahat sa fie recunoscut ca atare de catre cei care ne conduc. Este trecut de ora 17 iar online-ul este plin de stiri/comentarii care demonstreaza ca plata contributiilor la DDA-uri este o treaba de rahat, o isprava nereusita si urat mirositoare a unor guvernanti hotarati sa-si transforme cetatenii in dusmani. Hotnews, Gandul, Evenimentul Zilei, Realitatea, Antena 3 si multe alte medii au scris despre povestea asta, prezentand cat se poate de clar cum un stat european isi calareste jurnalistii, care inainte de a fi cetateni sunt mari suspecti de evaziune fiscala.

Nimeni nu-si cere scuze si nimeni nu se angajeaza in a indrepta situatia. Ziaristii sunt prosti si rau-intentionati! Ziaristii mint si nu sunt apti sa intelega ca acest Guvern le vrea binele. Videanu va lansa probabil cartea “Cum sa traiesti cu 15 milioane” si doamna “ciocu’ mic, acum noi suntem la putere” ne va obliga sa o invatam si sa o aplicam. Altceva in afara de aceste glume sinistre nu pot spune. Sunt realmente bulversat de faptul ca nimeni nu reactioneaza si ziaristii, alturi de alte categorii platite pe celebrele drepturi de autor, sunt tinte si cobaii experimentului numit “Cabinetul Boc”.

Sirul de intamplari si de declaratii din povestea asta imi confirma ca presa din Romania se inscrie intr-un fenomen greu de inteles in Europa, nereusind sa-si mai joace rolul de a patra putere. Pentru nimic in lume n-as fi anticipat ca in 2010 sa se intample ca demnitarii, acei oamenii vremelnic asezati in diverse functii, sa refuze cu inversunare sa reactioneze, sa admita si sa indrepte acolo unde au gresit.

Tara are un premier. El era simpatic. Ca Bula!

Cat de simpatic va mai este azi, Emil Boc?

***

De la ultima sa inscaunare, Emil Boc nu mai e nici macar simpatic. A pierdut aceasta sansa. Spun asta dupa cateva saptamani bune in care am parcurs ziarele ( mai ales cele economice), ziare in care comunitatea oamenilor de afaceri striga si-ncearca, in zadar, sa transmita ca omul de care vorbeam mai devreme nu le stie cu mersul tarii. Ok, are talet la coasa, la rindea si la “tanco-aviatie”, dar la ce ne trebuie noua pentru iesitul din criza nu le nimereste.

Propun sa dezbracam concluzia de mai sus de orice ambalaj subiectiv si de orice suspiciune de partizanat politic. Ne jucam doar cu cateva titluri din ziare:

Premierul, ajutat de ministrul Apărării să înţeleagă de ce nu pot zbura avioanele prin norul de cenuşă – Capital, 21 aprilie

DiscoBoc-ul lui Băsescu, în finala Olimpiadei Deficitelor – Saptamana Financiara 26 aprilie 2010

Avem un prim-ministru analfabet. Pe partea economică – Saptamana Financiara – 22 martie 2010

Institutul de Statistica arata ca Guvernul joaca teatru cu restructurarea: Guvernul Boc a facut 26.000 de angajari in administratie in 2009. – Ziarul Financiar 23 aprilie

Numirile politice au efecte devastatoare in economie – Ziarul Financiar – 22 aprilie

Boc: “N-am deschis şurubul angajărilor în sectorul public de stat” - Capital, 8 aprilie

Fost europarlamentar şi donator al PDL, numit de Boc secretar de stat la Finanţe – Capital, 2 aprilie

Premierul şi tichia de mărgăritar – Adevarul, 25 aprilie

Sunt sătul de vorbe (de Mircea Cartarescu) – Evenimentul zilei, 23 aprilie

Oglinda lui Boc este deci la o distanta de 10 minute, cat sa intocmensti un mini dosar de presa si la maxim 5-6 click-uri prin site-urile diverselor publicatii.  Mai sus avem doar evolutia ultimelor zile…

Va intreb: Mai cunoasteti vreun personaj, intr-atat de rezistent? Un om intr-atat de “capabil”?…un om intr-atat de perseverent  in a duce in spate un asa bagaj, incarcat de presa nefavorabila?

La final, preiau un fragment dintr-o caracterizare facuta premierului, de Alin Ionescu de la Academia Catavencu:

“…Boc e un ţînc pus pe afiş, genul de natantol energic care e băgat în echipă doar ca să stea în poartă. Boc e cel care cere mingea mereu, dar i se pasează doar ca să nu se oftice, prietenul de nădejde al vedetelor, good-boy-ul angoasat, care se înhiătează cu băieţii răi doar ca să scape de complexe. E o ipostază politică de care săracul Stolojan s-a ferit ca dracul de tămîie, dar pe care, iată, Boc o înghite cu frenezie. Şi asta pentru că el vrea să mimeze hotărît, cu maximă seriozitate, dar cu talent de actoraş politic de mîna a treia, orice i se cere: indignare, fermitate, galanterie, bun simţ, dorinţă de echitate, ba chiar şi umorul la o adică. Ştie că e fraierit, dar tace mîlc fiindcă dacă ar vorbi ar fi scos afară din joc. Şi nu-şi permite.

De fapt, Boc nu conţine nimic: n-are anvergură istorică, n-are instinct politic, e doar tenace.”