Emil Boc va ramane in istorie cu cel putin doua cazaturi rasunatoare: Una la individual ( pe persoana fizica) si alta pe echipe ministeriale.

p.s. Anticipez o varianta de titlu, deloc inovatoare, pentru prima pagina a ziarelor de maine: (Guverul) a facut Boc!

Update: ce va ziceam? Cititi: Guvernul Boc a facut Poc! (revista Vip)

N-as mai face poate revista presei intr-o nemiloasa bucla a timpului. Nu-i prima oara cand simt ca-s redundant enumerand zilnic aceleasi evenimente triste in care nesimtitii ce ne reprezinta se obraznicesc cum nu ne-am inchipuit ca o pot face…

Nu este zi in saptamana sa nu ma intreb daca ajuta la ceva, daca se clinteste macar o ascutitoare de pe un birou de functionar cand spun ca nu mai vrem sa ne fure, sa ne minta, sa dea tunuri, sa se traga cu arma pe strada, sa ceara caltabosi si palinca pe post de comisioane, sa-si faca 4 case sau jocurile pe bursa pe numele matusii, sa reuseasca doar fata lu’ tata etc. Luni zic despre autostrazi, marti de spagi, miercuri de prostia crasa a unuia care nici nu stie a scrie dar care a izbavit prin simplul fapt ca “a fost ales”. Joi anunt criza iar vineri pe cei ce o sfideaza pe spinarea noastra.  Si toate se extrag, ca la loto, si saptamana viitoare si se-aduna ca intr-un monstros report de 20 ani. Care o fi capatul? De ce ma simt tot eu stanjenit cand imi urlu frustrarea? Cand se va bate oare cu pumnul in masa? Cate trenuri am pierdut alegand sa mai cred intr-o Romania normala?

Iarta-mi mie ascultatorule toate aceste repetitii absurde si toate intrebarile lansate in aer si considera ca in mare masura sunt constient ca si tu te-ai plictisit de desele momente in care “ne mocirlim” in apa infecta a politicii.  Ne vrem si noi, in diminetile in care ne savuram cafeaua si ne murdarim mainile de tusul ziarelor, mai relaxati. Ne vrem uitati intr-o lume in care sa radem sau sa dezbatem neincrancenati pe marinea a 10 solutii de a face un lucru si nu sa ne indignam de-acea unica meteahna a alesilor nostri de a dormi/fura/ocoli/amana/pacali. Cand simti ca nu mai poti si ca nu-ti face nicio placere sa-ti rasfoiesc gazetele cu monstrii si sa te plimb astfel in bucla unui timp al nesimtirii, sa-ntelegi ca-n orele dintre interventii si de partea cealalta a difuzorului se injura si se urla. Si-apoi, suntem iar blestemati sa fim, din nou, primii naivi de pe pamant care mai intreaba cand si de ce…Urata ipostaza!

Intr-o tara normala nu mi-ar fi mie rusine si scarba de-atata nedreptate. Din nefericire, ziua cand lucrurile o sa fie altfel e departe.

p.s. De foarte multa vreme imi creez, constient, un deserviciu profesional: nu mai consum tv decat in doze mici si doar pe programe recreationale. Nu mai dau pe vomitivele talk-show-uri pentru ca simt ca si sticla televizorului ar putea crapa in momentul in care premierul ii face pe jurnalisti derbedei pentru ca la putine zile distanta el, sau altii ca el, sa aiba curajul sa vorbeasca de educatie.

p.s.2 Sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie!

Dobro mi-a dat o leapsa. Ea se cheama: “un motiv pentru care ai vota cu fiecare dintre candidatii principali.”

Precizare: Imi doresc sa merg la vot. Asta in ciuda faptului ca sunt mai confuz ca niciodata in ceea ce priveste oferta electorala. Sincer, in acest moment niciunul din cei anuntati a se prezenta in cursa electorala nu ma poate reprezenta pe mine pe/in postul de presedinte. Si asta, nu ca as fi eu exagerat de pretentios ci mai mult pentru ca sunt ei nepregatiti pentru putinele dar firestile mele pretentii. In fine, sa bifam leapsa:

1. Pe Basescu l-as vota in virtutea unui minuscul si perisabil procent  de simpatie. Aceasta doza de simpatie isi are radacini in cateva prestatii in rol de personaj politic, nu neaparat in ipostaza de om in/de  stat.

L-as vota pentru ce se anunta el in 2004 si nu prea l-as mai vota pentru bilantul pe care il poarta in carca dupa primul mandat. L-as vota ca sa vedem pana unde poate merge cu simpatia fata de personaje precum Udrea, Ridzi & Boc. Nu l-as vota pentru ca PDL azi e exact PSD-ul din 2004 ca atitudine. Si totusi… l-as vota ca sa-l determin apoi, dupa un interviu cu mine la Radio Guerrilla, sa aleaga calea demisiei.

2. Pe Geoana l-as vota pentru un management mai bun (poate chiar performant!) in relatiile noastre externe.

A-l trimite pe Geoana in fruntea tarii ar insemna insa, pentru mine, sa pot platii doua chirii. O data sa imi platesc mie chiria in Capitala si a doua suma ar fi contributia la bugetul din care, nu-i asa, se asigura si conditiile decente in diverse vile si case de protocol de la RA-APPS.

3. Pe Crin Antonescu l-as vota pentru tineretea lui, tinerete pe care o asociez si cu un curaj naiv de a se uita  si catre miile de tineri cu varste intre 25 si 35 de ani, care urla de-atatea frustrari si neimpliniri intre aceste granite.

Sa-l votez pe Crin inseamna totusi sa mai speri in calificarea nationalei la Mondialul din 2010 sau sa simpatizezi cu echipele mici fara argumente solide. Apatia cu care isi strecoara mesajele si intentiile in presa imi ridica ceva semne de intrebare.  Nu am insa cum sa neglijez faptul ca intrarea lui intr-o asemena cursa este un usor act de curaj cata vreme alti o mie sau alti 10 mii de tineri abili si cu studii nu au inca curajul sa concureze atatea masti din clasa politica defecta de dupa ’89.

4. Pe Sorin Oprescu l-as vota pentru ca are un proiect solid si o echipa ce va revolutiona Romania. GLUMESC. Nu pot sa gasesc un motiv pentru a face dintr-un doctor un presedinte, chiar daca tara e bolnava. N-avem rani de cusut ci poate o societate si-o economie de pus pe roate.  In plus, nu-mi plac oamenii care lasa treaba neterminata. Mai intai sa vedem autostrada suspendata si-apoi il urcam pe scaunul de la Cotroceni. In 2100 si ceva cand o sa fie si olimpiada de vara la Bucuresti

Avertisment: Nici macar in gluma sa nu comentati punctul cinci!

5. L-as mai vota si pe Gigi Becali ca sa plece din Ghencea. Si pe Nati Meir ca sa experimentam plecatul masiv din tara….

Ultima remarca: poate intr-o zi, la o data mai apropiata de momentul alegerilor,  promotorul acestui tip de teme-leapsa, o sa ne intrebe si conditiile in care am fi totusi dispusi sa-i votam pe cei de mai sus. Cu ce ar putea sa ma convinga Crin, Sorin, Mircea sau Traian? Acum, sincer, sunt toti neconvingatori. De ce? Pentru mine niciunul n-a facut NIMIC.

-scurt scenariu-

• Dupa ce am scris titlul postarii, primele 10 randuri, ce se doreau a fi un comentariu, s-au transformat intr-o “Rumänisch Anekdote”. Romania este , din nefericire,  prea “de bascalie” ca sa poti construi o teza serioasa cu Johannis presedinte.
• Dau skip totusi la primele observatii, declansate firesc de virusul contagios al fenomenului national, intitulat bascalie, si mai fac un efort.

Cu Johannis presedinte Romania ar intra pe prima pagina a ziarelor din Europa si la alte cateva zeci din lume. O asa reclama, (mai corect ar fi termenul de publicitate) pentru brandul de tara, nici cel mai abil ministru al turismului n-ar izbuti, indiferent de buget.  La capitolul PR Romania va da gol cu capu’ de la jumatatea terenului! De-aici se poate discuta lejer de o netezire nesperata a drumului, inca neparcurs, catre Europa. Relatii externe si de afaceri:  Gol din nou, doi zero pentru Romania!

Pacat insa ca pe noi ne doare “la interne”! Cum? Acut!

Scurta paranteza: Johannis se va incarca inca din campania electorala, cu prima promisiune nerespectata. Regula a devenit deja traditie la alti primari/ministrii de Capitala. Un scaun abandonat intr-o administratie/comunitate locala este supremul gest de neseriozitate caci toate frazele incepute cu “in viitorul meu mandat” sau cu “va cer increderea pentru inca 4 ani” se transforma pretexte care sa justifice trisarea si abandonul. Oprescu se pregateste auzim tot mai des pentru o astfel de experienta si si ii poate lua consilieri pe Boc si Basescu. La Johannis ma indoiesc ca se va intampla sa lase o treaba neincheiata.

Johannis va avea nevoie de un guvern. De oameni asemenea lui…Greu nu? Deci Diaconescu de la Externe…hai riscam un Blaga, incercam un Tariceanu…si-ar mai fi…Hmmm! Cine sa fie prim-ministru? Mugur Isarescu?  Dar la Cultura?…

De fapt nici nu cred ca se va ajunge vreodata pana aici pentru ca daca Johannis ar ajunge in ipostaza de a-si cauta parteneri pentru guvern am avea o confirmare ca dupa ’90 clasa politica a fost periculos de incompetenta. N-avem noi lada de gunoi atat de mare pentru cati ar trebui sa indure aceasta rusine…
Ma gandesc apoi daca Johannis poate sa ii impace pe moguli, pe cei din serviciile secrete, sa starneasca admiratie in sufletul lui Talpes si al lui Hrebenciuc…Se va potoli Marko Bella cu autonomia? Va pune oare Valentin Stan “un fiser” si cu Mr Klaus? Pivniceru, Daniel Morar, Kovesi, CSM-ul, DNA-ul, procurorii, magistratii si grefierii vor lasa in urma metehnele trecutului si vor pronunta cuvantul dreptate in nemteste? E complicat domnilor!!! Este foarte complicat.

Sunt pagini intregi, imi dau seama acum, in care imi pot imagina paradoxuri si situatii delicate in care sistemul l-ar pune pe actualul primar al Sibiului. Asa ceva nu cred ca se poate intrepreta drept “o provocare” ci poate doar ca un apetit deosebit pentru lupta cu morile de vant.

Haotica si dezechilibrata Romaniei il poate transforma  pe Klaus Johannis, in mai putin de trei luni de zile, intr-o dezamagire. Se spune ca omul sfinteste locul iar cei care au fost in Sibiu vorbesc, pe buna dreptate, despre o schimbare la fata a acelui loc. Mi-e teama insa ca pentru a scoate mizeria si maneua, avaritia si prostia crasa din politrucii autohntoni e nevoie de exorcizare. Johannis versus sutele de vanghelioti ai dracu’ de smecheri este chiar o lupta inegala.

Nu vreau sa schimb perceptii. Nu vreau sa-l determin pe Johannis sa intre sau sa nu intre in cursa. Nici nu am o asa putere! Vreau doar sa-mi confirm ca am depasit stadiul de naivitate. Vreau  sa nu mai traiesc deziluziile de dupa ’96 si dupa ’04. Acum sunt prudent-pesimist. Atat! De ce? Pentru ca am facut un lucru recomandat de putinii oameni destepti din jurul meu. M-am uitat la odraslele celor ce ne conduc. Le place viata! Aceste familii vor sta mult cu talpa pe gatul nostru…

-va urma-