Tehnic vorbind
se-ntampla niste probleme:
1. Cu blogul. Incerc, dupa timp si pricepere, sa-l fac mai prietenos. Am umblat la pozele din front page, la skin (sper ca acum sa fie mai citibil! si daca ma enervez il arunc si-l schimb) si am reorganizat partial si coloana din dreapta. Aveti sugestii si reclamatii?
2. Cu emisiunea Guerrilla de dimineata. S-a intamplat sa suspendam pentru o perioada (scurta speram) activitatea de la 6 la 7. Reluarea programului si revenirea noastra pe post depinde de niste detalii, chiar tehnice. Pica bine niste minute de somn dar sunt oarecum nemultumit ca am lasat niste oameni, dincolo de difuzor, sa indure singuri trezirea. Dap, trezirea cea grea de prea prea dimineata. Multumesc (si-n numele colegilor) pentru mesaje, intrebari si incurajari. Sper sa ne reauzim!
3. Cu ziarele. De la revista presei. Am senzatia ca subiectele sunt chiar anoste si ca aduc in prim-plan tot griul de pe lume, care, culmea se repeta insistent in frumoasa noastra tara. Bucla in care am intrat sper sa nu fie atat de deranjanta pe post pe cat o resimt eu. Ma gandesc insa la niste solutii de a improviza si altfel de momente in cele 2-3 minutele de lectura a ziarelor.
4. Cu gatul. Ma doare. E suparator si atenteaza chiar la obiectul muncii :)). Lucrez la treaba asta cu ceaiuri, cafea cu lapte,, vin fiert, tuica fiarta etc.
5. Cu criza socio-profesionala. Simt o oarecare stare de disconfort. (Vestea buna e ca after the teambuilding treaba nu e atat de acuta ca inainte). Criza se simte din doua motive:
- Media, domeniul in care lucrez, chiar cu placere, nu treverseaza cele mai faine momente. S-au inchis ziare, s-au micsorat bugete sau salarii si nici experiente de creatie in publicitate nu mi s-au mai intamplat. In plus, calitatea a tot ce inseamna produs media livrat catre public sufera vizibil. TV-ul ne este martot. Nu-mi plang de mila ci mai degraba spun ca avem un balaur in plus de rapus inainte de a ne gandi cum sa facem sa-l multumim pe stapanul nostru, Ascultatorul.
- Timpul si cheful de out in town sunt specii pe cale de disparitie. Prefer odihna si netul in defavoarea unei beri in oras. Stiu ca nu e chiar ok pentru casa sufletului si incerc usor-usor sa ma agat de niste oameni de bine pentru a iesi la aer. Poate o cafea in week-end in Fiord, in Targoviste…poate un teatru etc. Si-apropo de iesiri in za town: dupa apelul meu de a face o treaba faina adica de a aduna date despre cum, cand si unde se intampla lucruri de calitate, de vazut si testat, am deschis o pagina noua pe blog. Se cheama Vezi Pe Unde Mergi (VPUM) si este deschisa tuturor organizatorilor, amatorilor si vizitatorilor.
In rest, sunt ok :))
Jos burtiera subliminala!
Din categoria, “va fac o aluzie?”, va prezint urmatoarea secventa:
Televiziune de stiri. Ecran impartit in trei (pe verticala). In fiecare dreptunghi cate un reporter. Apare burtiera: Amenintati cu somajul
E clar, presa traverseaza vremuri grele…
p.s. (mai mult pentru cei din media si/sau cei care inteleg aluzia)Cel putin Andrei Gheorghe a primit un sms!
Later edit: nici la pupitru nu e liniste 
Sa facem o treaba faina
impreuna!
SA FACEM NISTE RECLAMA!
Asadar, eu (impreuna cu voi si impreuna cu Guerrilla de dimineata si, hai si cu www.blogmeaway.ro) mi-am propus sa scot la liman/lumina proiecte, idei, evenimente si oameni de calitate.
Cum se face aceasta treaba despre care stim, culmea, de pe-acum, ca-i faina?
Simplu: mail catre bogdan.ciuclaru@eliberadio.ro cu nume, prenume si, obligatoriu, numar de telefon anexate unui paragraf in care sa anuntati si sa descrieti ideea, evenimentul si omu’ de caliate.
Important: Juriul sunt mai ales eu! Adica, selectia pentru ce o sa facem vorbire va fi direct influentata de: intuitie, noroc, intelect, abordare, toane matinale, cafea, colegi de/din redactie etc.
Promovare sa fie dar sa stim si noi, nu?
Maxim, doi cai…
Un doljean a injunghiat un “acelasi” cal in doua stiri.
Nimic senzational???
Un doljean a injunghiat acelasi cal, in doua stiri publicate azi de un ziar, pe doua pagini diferite.
Ce este totusi senzational?
Este...faptul ca eu citesc cu o asa mare atentie ziarele ( dap, chiar si tabloidele) incat imi dau seama cand un doljean incearca sa se faca remarcat necinstit, cu o singura fapta reprobabila scrisa si rescrisa!
p.s. Ziarul e Click, iar stirea e pe banda stanga din pagina 4 si undeva pe centru-jos in pagina 6. In ambele articole doljeanul a fost arestat. Iiiiiiihhhhhbrrrrrrrrrrr!!!!
O s-ajungem sa ne salutam pe strada
- Guerrilla vs Facebook -
Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului. De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.
Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:
In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real. Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?
Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio. Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. - toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.
Radioul - nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.
In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla. Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.
Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul - si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea - ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.
Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.
Un moment penibil oferit de niste penibili de meserie
Dezbaterea electorala de la TVR a fost anulata. Jenant!
Detalii pe site la Realitatea, Antena3 si Mediafax
Later Update:
Dupa parerea mea, candidatii “relevanti” sunt incredibili de nesimtiti si sunt la intreg vinovati de balciul asta cu dezbaterea.
In alta ordine de idei, discutam cu Sorin Faur, seful stirilor de la guerrilla si ni se parea frumos din partea noastra sa mergem la tvr si sa salvam spatiul de emisie cu ceva divertisment. Numai ca oamenii de la televiziunea publica s-au miscat incredibil de repede. Au aruncat pe post o telenovela asiatica. Ninja astia sunt mai simpatici decat Base, Crin sau Geoana si-n plus au niste palarii-ciorap-cu elice, bizare si de un “hotcutiur” demn de tot amuzamentul.
Ce presedinte vor ziarele?
De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?
Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.
Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!
Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.
La final, propun un joc -test de sinceritate - unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar - si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc
Neste replici
Va propun, in masura in care timpul va permite, sa parcurgeti acest purpuriu de texte. Eu le-am gasit inspirate:
1. Florin Negrutiu - Lupul de mare in blana de oaie
2. Catalin Tolontan - campanie cu tomograful
3. Dragos Vasile & Răzvan Vintilescu de la Catavencu - Moartea lui Dinica. Sau cum te curata telenovelele
4. Vlad Petreanu - Traditii scurte, de Dambovita
p.s.1 Mie mi-a placut si replica lui Mircea Badea din meciul etern cu Traian
p.s.2 La recomandarea lui Iulian Comanescu am parcurs si-un reportaj marca ProTv din sectiunea Romania, te iubesc! Jos palaria!
Pasarica, (chiar)n-avem alta treaba?
In mod paradoxal, in tara exista o preocupare uriasa pentru bunul mers al tuturor lucrurilor si poate tocmai din acest motiv, lucrurile nu merg tocmai bine.
Cu alte cuvinete, campania electorala* ne ocupa si ne mananca tot timpul. Interesul pentru fenomenul politic, in preajma alegerilor, este urias…Dupa cum urmeaza:
Cateava sute de mii isi pierd week-endul pe la mitinguri. Alti o suta vorbesc la mitinguri. Doua-trei sute comenteaza ce s-a intamplat la mitinguri. Altii scriu editoriale despre Romania dintre mitinguri. Urmeaza dezbaterile electorale de la tv si la ele sunt conectate alte cateva sute de mii milioane de persoane. Unii n-au timp de tv pentru ca lipesc afise. Altii, impart galeti, detergenti si brichete. La radio suna ascultatorii si fac pronosticuri electorale si proiectia unei Romanii “Parerea mea”. Retelele sociale sunt cotropite de forumisti si postaci-gandaci electorali. Pe mail ai toate sansele sa primesti un banc/un clip cu o intamplare din campania electorala. Vad ca si-n ziare, la sectiunea sport, selectionerul vorbeste despre vot. La Etno tv apar si-si canta repertoriul politicienii-rapsozi.
Si-n plus, eu, aici pe blog, imi omor timpul socotind cam cati oameni orbecaie in ceata asta laptoasa intitulata campanie electorala…
Nu suntem prea multi? Nu avem si noi, pasarica, alta treaba?
* a se interpreta, de dragul discutiei - procesul in care se dezbat proiecte pentru tara
Avem o meserie, s-o luam la Pulitzer!
Maine ( joi, 5 noi) o sa incercam o dezbatere la Guerrilla de dimineata!
O sa plecam de-aici… si de la titlul de pe prima pagina din editia de print, care suna cam asa: “Ma plesnea cu **nisul peste gura”.
Update:
Petrisor Obae - de la Pagina de media - prezinta si el, pe scurt, povestea paginii de ziar, o pagina aflata la limita dintre gest indraznet si atentat la dezvoltarea normala a minorilor.
Si ne iarta noua iritarea
In evenimentul zilei de astazi am gasit un text excelent, semnat Radu Paraschivescu.
Mai jos, gasiti doar un paragraf dedicat micilor noastre iritari. Lectura placuta! Atentie se-ncrunta fruntile!
Lumea de azi se comportă anarhic, iar emoţia predilectă e iritarea. Oamenii dau buzna, se răstesc, insultă şi înşfacă bâta de baseball. Enervarea seamănă cu moartea: ne pândeşte pe toţi şi lucrează 365 de zile pe an, în trei schimburi a câte opt ore. Soseşte neaşteptat, ca o inspecţie a soacrei, şi îţi modifică pulsul şi pigmentul.
O replica:
Sa facem Tolontani, sa facem ce ne trebuie…!
Mi-a venit replica de mai sus in timp ce ma gandeam ca jurnalismul asta de suprafata, adica cel practicat de penitele, burtierele si microfoanele cu notorietate, este unul de tip relaxat, contemplativ-observational-pasiv. Intrebari si editoriale nascute cu buna intentie de a fi incomode se lovesc si se sting ciocnindu-se de crasa nesimtire a gesturilor si-a vorbelor celor invitati.
Simt ca in peisaj ar fi loc de o prezenta cu personalitate, care sa strecoare replici acide: “domnule ati zis o prostie” , ” domnul x e ridicol”, “domnule parlamentar ati facut acordul cum il facea colegul meu care n-a trecut de-a cincea.” “vad ca nu stiti o boaba de engleza”, “sunteti chiar nesimtit daca aveti atatea rude angajate de dumneavoastra”
Sunt trist cand vad ca pixul si camera nu trezesc remuscari ci din contra aprinde si mai tare trambita celor din tagma lui “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere.”
Jumatate in gluma, jumatate in serios, le-as sugera unora sa razbune orele in plus de scoala, sa-i puna la respect pe incompetenti…sa razbune leafa parintilor lor sau timpul pierdut de ei pe teren dupa o jumatate de fraza cu iz de declaratie de combinagiu politic. Mi-ar placea ca moderatorul sa-si uite titulatura de moderator si sa fi suficient de obraznic incat sa transmita publicului ca dupa un text sau un talk-show mai slab o incaseaza mai rau decat o incaseaza gasca habarnistilor dupa o lege redactata aiurea de care rad deopotriva bunicii nestiutori de carte si comisarii europeni.
Teama de-ai rata la show-ul/interviul urmator va retine sa-i mai sanctionati. Pacat…
Mai-batranii mei colegi de breasla, mai-importantilor, mai-televizatilor decat cele cateva sute de chipuri pe care le-alergati pe la accidentele cu morti si pe la impartiri de-averi mondene, mi-ar placea sa fiti mai vehementi, mai cinstiti cu propria voastra meserie.
p.s. A se striga fraza de mai sus si spre holuri de unitati de invatamant ce fabrica, de multe ori fara voia lor, jurnalisti!
Nostalgice
Sunt racit si n-o sa ajung maine la radio. Nu pot deci sa va dau cu buna dimineata si sa va servesc rezume-ul de gazete si m-am gandit sa pun pe blog cateva istorioare:
Mai am si acum pantalonii verzi - tip army- luati din primul salariu de la ziarul Dambovita. Mi-aduc aminte de primul text semnat si de sentimentele trezite de imprimarea numelui pe hartia de ziar. Scriam de mana si duceam textele jos, la cules. Aveam un reportofon mare cu caseta iar net-ul de jos de la sala unde se culegeau textele mergea prin dial-up. Ziarul avea si aparat foto digital care mergea pe Mac-uri. Cand am plecat intr-o zi pentru documentare, undeva spre Glod, oamenii m-au invitat in curte sa le filmez cu reportofonul cotetul de porci, last gol de ursii din padure. Disperarea lor era atat de coplesitoare incat nu am avut nicio reactie pentru a le explica faptul ca instrumentul nu filmeaza.
Sa nu uit. La ziar, pe trepte… miroase si-acum a hartie si-a tot felul de solutii care te fac sa crezi ca respiri nu doar aer ci si atmosfera evenimentelor din ziarul de maine. La 11-12 noaptea venea calcul de la pagina 1, pentru corectura. Mergeam mereu acasa, cand eram responsabil de numar, cu teama de a nu fi lasat o greseala, mai ales la titluri.
Cum am zburat cu avionul? Hmmmm, alta poveste interesanta. Directia fitosanitara organizeaza “sesiuni aviatice” de stropire a spatiilor verzi. Am decolat dintr-un camp si imi aduc aminte cat de vintage era avionul. Era vara iar pilotii erau in short si maiou. Lucram la o televiziune locala iar stirea era banala: orasul a fost stropit contra daunatorilor si tantarilor (omida paraoasa a dudului ) Pe tv stirea a fost alta: reporterii si cameramanul au vazut orasul de sus. Pe fundal: Berlin - take my breath away. A urmat o sedinta in care ni s-a demonstrat cat de greu esti inteles cand vrei sa te distrezi la locul de munca.
Stiu cativa oameni care iti vor spune ca cele mai buni emisiuni de dimineata le faci dupa o noapte intreaga petrecuta la terasa. Mai ales daca terasa e chiar langa sediul radioului. Eu nu v-as vorbi insa de terasa ci de un incident petrecut chiar la radio, in vremea in care rucsacul il foloseam drept perna pentru un somn pe bufetul redactiei/bucatariei de stiri.
Am pus benzina in Dacia 1310 - furia albastra. Nu stiam unde sa mai mergem. Sa luam ceva vin de la un non-stop…si-apoi? Pe la2 noaptea ajungem la radio. Unul din noi cedeaza si-adoarme cu capul chiar pe tastatura unde de ani buni isi scrie stirile sportive. Inventam un cutremur insa baiatul este de necliniti chiar si la o magnitudine ametitoare.
Ma duc la baie. E trecut de doua. WC-ul se afla la 3 metrii distanta de camera de emisie. Sunt concentrat caci o asa treaba necesita atentie. Trebuie sa reusesc! Din emisie se-aude insa ceva tulburator: Narcisa Suciu - Mocirita cu trifoi. Am lasat treaba cea mare pentru alte dati si-am ras teribil. Emil (vinovatul din emisie) mi-a pus apoi Coco Jambo. Ii multumesc!
“9 si 30 de minute arata ceasul iar la Targoviste primim umbre de lumina”. Toata lumea e pe jos. Urmeaza stirile. Nu imi dau seamna ce am provocat. Stirile nu se mai dau. Peste ani nimeni n-o sa mai tina minte ca n-a fost jurnaul de la 9.30.
Yes, we Kant? Klaus Werner Johannis – Präsident!
-scurt scenariu-
- Dupa ce am scris titlul postarii, primele 10 randuri, ce se doreau a fi un comentariu, s-au transformat intr-o “Rumänisch Anekdote”. Romania este , din nefericire, prea “de bascalie” ca sa poti construi o teza serioasa cu Johannis presedinte.
- Dau skip totusi la primele observatii, declansate firesc de virusul contagios al fenomenului national, intitulat bascalie, si mai fac un efort.
Cu Johannis presedinte Romania ar intra pe prima pagina a ziarelor din Europa si la alte cateva zeci din lume. O asa reclama, (mai corect ar fi termenul de publicitate) pentru brandul de tara, nici cel mai abil ministru al turismului n-ar izbuti, indiferent de buget. La capitolul PR Romania va da gol cu capu’ de la jumatatea terenului! De-aici se poate discuta lejer de o netezire nesperata a drumului, inca neparcurs, catre Europa. Relatii externe si de afaceri: Gol din nou, doi zero pentru Romania!
Pacat insa ca pe noi ne doare “la interne”! Cum? Acut!
Scurta paranteza: Johannis se va incarca inca din campania electorala, cu prima promisiune nerespectata. Regula a devenit deja traditie la alti primari/ministrii de Capitala. Un scaun abandonat intr-o administratie/comunitate locala este supremul gest de neseriozitate caci toate frazele incepute cu “in viitorul meu mandat” sau cu “va cer increderea pentru inca 4 ani” se transforma pretexte care sa justifice trisarea si abandonul. Oprescu se pregateste auzim tot mai des pentru o astfel de experienta si si ii poate lua consilieri pe Boc si Basescu. La Johannis ma indoiesc ca se va intampla sa lase o treaba neincheiata.
Johannis va avea nevoie de un guvern. De oameni asemenea lui…Greu nu? Deci Diaconescu de la Externe…hai riscam un Blaga, incercam un Tariceanu…si-ar mai fi…Hmmm! Cine sa fie prim-ministru? Mugur Isarescu? Dar la Cultura?…
De fapt nici nu cred ca se va ajunge vreodata pana aici pentru ca daca Johannis ar ajunge in ipostaza de a-si cauta parteneri pentru guvern am avea o confirmare ca dupa ’90 clasa politica a fost periculos de incompetenta. N-avem noi lada de gunoi atat de mare pentru cati ar trebui sa indure aceasta rusine…
Ma gandesc apoi daca Johannis poate sa ii impace pe moguli, pe cei din serviciile secrete, sa starneasca admiratie in sufletul lui Talpes si al lui Hrebenciuc…Se va potoli Marko Bella cu autonomia? Va pune oare Valentin Stan “un fiser” si cu Mr Klaus? Pivniceru, Daniel Morar, Kovesi, CSM-ul, DNA-ul, procurorii, magistratii si grefierii vor lasa in urma metehnele trecutului si vor pronunta cuvantul dreptate in nemteste? E complicat domnilor!!! Este foarte complicat.Sunt pagini intregi, imi dau seama acum, in care imi pot imagina paradoxuri si situatii delicate in care sistemul l-ar pune pe actualul primar al Sibiului. Asa ceva nu cred ca se poate intrepreta drept “o provocare” ci poate doar ca un apetit deosebit pentru lupta cu morile de vant.
Haotica si dezechilibrata Romaniei il poate transforma pe Klaus Johannis, in mai putin de trei luni de zile, intr-o dezamagire. Se spune ca omul sfinteste locul iar cei care au fost in Sibiu vorbesc, pe buna dreptate, despre o schimbare la fata a acelui loc. Mi-e teama insa ca pentru a scoate mizeria si maneua, avaritia si prostia crasa din politrucii autohntoni e nevoie de exorcizare. Johannis versus sutele de vanghelioti ai dracu’ de smecheri este chiar o lupta inegala.
Nu vreau sa schimb perceptii. Nu vreau sa-l determin pe Johannis sa intre sau sa nu intre in cursa. Nici nu am o asa putere! Vreau doar sa-mi confirm ca am depasit stadiul de naivitate. Vreau sa nu mai traiesc deziluziile de dupa ’96 si dupa ’04. Acum sunt prudent-pesimist. Atat! De ce? Pentru ca am facut un lucru recomandat de putinii oameni destepti din jurul meu. M-am uitat la odraslele celor ce ne conduc. Le place viata! Aceste familii vor sta mult cu talpa pe gatul nostru…
-va urma-
Play of the day la Carei
Colega mea, Simona Tache, a anuntat la radio ca pe 1 octombrie se organizeaza Michael Jackson Day la Carei ( la Casa de Cultura a municipiului Carei, mai precis).
Sunt curios daca la eveniment se va auzi si cunoscuta piesa a megastarului, intitulata sugestiv They don’t Carei about us.
Tot in memoria lui Jako propun ca localitatea Urlati sa se cheme simplu, Scream…
De la “sa traiti bine” la “cum am ajuns sa ne fie scarba”
“avem o problemă, trebuie să se termine şi cu generaţia asta, pe care eu o apreciez generaţia tânără. Aţi văzut cum vorbesc că le e scârbă de România, că ar vrea să plece” - Traian Basescu la RRA
Regăsesc în declaraţiile domnului preşedinte reflexele activiştilor PCR şi securiştilor reşapaţi după 1989, a căror primă grijă era să acuze presa de denigrarea României. Problema era presa, care vorbea de rău. Acum şi tinerii. Adevăraţii iubitori de ţară, potrivit unei alte declaraţii a preşedintelui, sunt agenţii serviciilor secrete. De parcă, dacă presa şi tinerii ar fi vorbit de bine, ar fi crescut nişte autostrăzi din pământ - Cristian Tudor Popescu, sursa Gandul - Preşedintele i-a certat pe români, în special pe tineri, că nu ar fi suficient de patrioţi şi de mândri că sunt români. Andrei Pleşu, Victor Rebengiuc şi Cristian Tudor Popescu îi răspund că a fi român nu e neapărat un merit în sine
Ziceri de duminica
“If Tomorrow Never Comes”
Cel putin doua minute a stat titlul asta pe ecran. M-am blocat! M-am blocat intr-un curios evantai de idei si de stari. Duminica e voie…E voie pentru lucrurile interzise de viteza cotidianului. Eu mi-am dat voie la film la cinema (3d - first time in my life, final destination), mi-am dat voie la plimbare, la ganduri, la pepsi, la umblatul haotic pe net, la facebook…
De la facebook a inceput insa totul…
M-a agatat un status pus de Horia Brenciu. Da, expansivul Brenciu de la care cereai voie la Robingo sa muti mascota in partea dreapta. Si-a pus link la noul lui clip. A pus el sau pr-ul, n-are importanta. Are importanta ca vad la omul asta tulburator de energic o preocupare uriasa pentru propria lui imagine. S-a impachetat frumos, cum putini stiu sau isi permit s-o faca, si se propune spre consum unui public inteligent, cuminte, de duminica. M-a nimerit! Brenciu s-a schimbat. Cel putin in atitudine si-n grija cu care isi intretine sunetul, trupa si imaginea de aspirant la un loc select in zona celor care canta. Pariul lui de a trece de la ipostaza de entertainer, uneori enervant de jovial, la ipostaza de artist pare sa fie unul castigator. Multi pot ca Brenciu sa duca pe coarde vocale 10 cover-uri dar putini au sansa si de ce nu, curajul, de a risca intrarea in piata cu marfa proprie. Lui Brenciu ii iese bine, cel putin deocamdata, prestatia de solist cu suficent bagaj si cu suficienta maturitate de a se recomanda unui public deosebit. In plus, are norocul de a beneficia, in ultima vreme, oameni care simt bine ce fel de clipuri sunt cerute de piesele sale.
Revin la titlul de mai sus si-mi aduc aminte de o mai veche propunere de a introduce a opta zi in saptamana, ziua de preluni, cea care sa fie “de tranzit” catre saptamana lucratoare. Pastrand tonul ironic as continua spunand ca daca ziua de maine n-ar mai veni atunci ziarele de luni ar suferi in tacere pentru faptul ca numele lor n-a mai fost strigat la Guerrilla. Si daca luni ar indrazi sa nu mai apara, eu as ramane blocat intr-un etern dolce far niente de duminica, zappand bloguri, zambind la statusurile voastre de pe facebook, suferind la ratarile de pe fifa09, sorbind o cafea, deslusind un documentar sau un film, traind minute in sir lent, la viteza pe care nu ne-o mai putem permite din cauza inertiei si-a unui pumn de bani
Apropo, If Tomorrow Never Comes...nu e o asa mare problema. O sa stau in seara asta pana tarziu!!!
later edit: ce TARE E ASTA!!!
O stire colt cu criza financiara
Românii au stat la coadă la BNR pentru a cumpăra monede de aur - sursa: mediafax.ro
Pe scurt: bine Comanescu!
Urmaresc de ceva vreme scandalul furtului de continut din materialele Radio Guerrilla, scandal in care Buzdugan este perfect demonstrat ca tricheur. Scandalul il urmaresc insa din fericita ipostaza de producator si “contribuabil” la emisiunea Guerrilla de dimineata si asta m-ar putea, mult prea usor, determina sa fiu subiectiv in a-mi contura si exprima o parere. Prin urmare, scotocesc on-lineul si-astept sa vad meciul din mai multe unghiuri. Versiunea lui Dobrovolschi o stiu. In presa si in randul celor mai vocali comentatori in domeniul media surpriza! O liniste nefireasca si o inexplicabila ezitare a opina pe margine cazului. O exceptie o constituie Comanescu. Bravo lui! Restu’,…cam shut up din gura, nu?
Imi permit sa-l citez pe Iulian Comenescu:
Ok, înţeleg că Buzdugan n-a fost în vervă într-o zi, că s-a inspirat din ceva ce făcuse altcineva etc. În definitiv, cât timp nu-ţi arogi merite… Totuşi, chiar şi “shut up din gură”, o glumiţă foarte personală? Cum a reţinut toate poveştile cu pricina Buzdugan? Le-a notat după dobiton, pe-o hârtie? Ce rost avea să copieze 1:1 ceva ce făcuse Dobrobolschi cu trei ani înainte? Nu e mai simplu să spui ce-ţi trece prin cap în loc să citeşti de pe o foaie dacă eşti Buzdugan, că ştii unde vrei să duci vocea de la celălalt capăt al firului?
Nu prea văd cum ar putea fi scos Buzdugan basma curată din toată treaba. Nu că i-ar păsa, dacă e aşa cum se aude-n montaj, e clar că nu. În definitiv, câţi dintre taximetriştii care-l ascultă vor schimba postul dacă află că Buzdugan copiază? ZU stă bine cu cifrele, cui îi pasă? Guerilla îmi aminteşte de muzicienii de culoare din anii ‘60, care inovau şi creau hituri pentru ca acestea să fie capitalizate de albi.
Si l-am prin(s) cu farsa-n gura
In casa colegilor mei au intrat hotii. Au luat lucruri de valoare: texte, texte deja validate ca amuzante (glume - ca sa inteleaga si hotii). Colegii mei nu se mai simt in siguranta intelectuala. Cineva ii urmaresti si ar putea sa le fure si identitatea. Daca maine dimineata, sau in oricare alta zi din timpul saptamanii, o sa-auziti “ascultati guerrilla de dimineata cu dobro si craio la alt radio” sa nu va panicati…E posibil sa fie hotii!
Rusinos ce s-a intamplat. O surpriza ar fi ca cineva sa-si ceara scuze…N-ar fi suficient si mi-e teama ca dupa o asa grosolanie sa nu vedem 10 de dan diaconescu la toate televiziunile s-ajunga audientele la toata lumea :). Apropo, vrea cineva texte/glume, revista presei, comentarii la prima mana? Le dau scump!
This is it
…si pentru ca personagiul disparu de la locul cu pricina, dacii facura o bere iar americanii un film. “This is it!” sau “De ce e bine sa faci cel putin o repetitie snur inainte ca Dumnezeu sa te ia, scuzati cliseul, la el in trupa. Departe de mine gandul de a ma scufunda in analize infinite despre cum si de ce niste oameni se gandira la o mega productie si foarte aproape de mine sentimentul ca baiatu’, Michael, a fost la o doza de Propanol distanta de a mai uimi inca o data planeta.
Uite concertu’ - nu e Michael, Nu e Michael - uite filmu’. Pentru fani dar si pentru oamenii din media is a must see banuiesc. Doamnelor, domnilor si hai si kinderilor din satul global, This is it!
“Pe termen lung toti murim” - cam asa suna verdictul aspru al unui vorbitor pe sticla, la unul din eternele talk-show-uri. Pe termen scurt la putini li se face si filmul de dupa ingropaciune.
p.s. Doar povestea lui Dolanescu ar putea pune in umbra viata si opera lui M.J. Nu? Dolo Wako…
Bagaboanta Madonna pusa la punct de 7Plus
Ziua de 28 august aduce pe mai multe hartiute cu ambitii de ziar detalii despre prestatia Madonnei la Bucuresti. Exsista insa in 7 Plus o fresca pe cat de impertinenta pe-atat de low din punct de vedere stilistic. Sa exemplificam cu un paragraf din articolul intitulat Bagaboanta Madonna.
Pe smochinita cu freză ca o omletă o interesează doar prohaburile care au ocolit-o. Bă, coarda asta s-a tăvălit şi cu animalele, e o violatoare de grădini zoologice!
Sunt consternat si poate n-ar trebui de virulenta si mahalagismul limbajului dintr-un articol de opinie aparut in presa anului 2009. Sunt consternat si simt ca asa trebuie sa fiu de ipostaza, usor penibila, in care s-a asezat, nesilit de nimeni, autorul expresiei “bagaboanta Madonna”, in contextul in care vorbim de o vietate usor anonima in media si de o fiinta care in ciuda carentelor de voce, a devenit icon-ul industriei muzicale.
Sa ne mai delectam si cu ultimul paragraf, care tine loc de concluzie:
Dispreţuim cu osîrdie bagaboantele care, după ce umflă banii, îşi expun talentele pedagogice.
Aici, inclin sa fiu de-acord cu cele scrise. Din nefericire, in presa de la noi, avem suficienti artisti care isi umfla banii si isi expun talentele pedagogice, tragand-o la nevoie de sireturi chiar si pe Madonna. Apropo, “bagaboanta Madonna” a fost facuta babeta chiar inainte de sosirea ei la Bucuresti, fix de-aceeasi publicatie.
Bun simt? Decenta? Limbaj adecvat? Ingrediente usor cam greu de gasit in zilele noastre. Cautarea continua!
Culmea crizei in publicitate
Pe mai multe strazi din Bucuresti am observat nenumarate panouri de publicitate care faceau reclama la…propriile lor spatii. Ipostaza de revista xxx, noua si nefericita se explica doar in propozitii simple care contin obligatoriu si cuvantul extrem de popular in zilele noastre, criza.
Cand pe respectivele panouri o sa apara si site-ul blogmeaway.ro, inseamna ca s-au ieftinit respectivele spatii nepermis de mult :)…
