Deja vu!
- September 7th, 2011
Titlul n-are treaba cu piesa Innei ci cu partitura celor 11 piese trimise in teren de Piturca la meciul cu Franta. A fost 0-0 ca-n 9 iunie 2008. Da, atunci la Zurich intalneam, ca acum, o Franta de batut. Atunci si-acum, neputinta ne-a obligat sa tragem la un meci nul si fad.
Sa incep insa cu inceputul. National Arena arata spectaculos! Arata bine si-ti vinde repede iluzia ca nu o sa mai fim cum am mai fost, adica neputinciosi, impiedicati si fara orizont. Apoi a inceput meciul si el, meciul, vedeta unei seri aniversare, s-a pus sa ne strice gazonul…Se strica si sareau brazde de iarba intr-atat de rau incat ziceai ca se ia la intrecere cu jocul modest spre foarte slab al tricolorilor.
Dupa 30 de minute, petrecute in peluza de pe National Arena, am realizat ca o casa noua si moderna nu schimba neaparat structura celor ce o vor popula. Gazonul s-a stricat pentru ca a intervenit elementul autohton, adica prostia. Iar victoria nu s-a putut obtine pentru ca atat putem si ne-a afectat si starea suprafetei de joc
N-am fluirat la sfarsit (dar au facut-o altii, poate pe buna dreptate) dar am fugit cat am putut de repede, cu steagul pitit in ghiozdanul in spate… sa nu vad un final ce parca sunt obligat sa-l stiu pe dinafara. E finalul care nu lasa loc de comentarii si de vreo speranta. Bosnia bate Belarusul si noi o sa batem apa in piua si pasul pe loc, urmarind la replay, pe tvr, momente de aur si rezutate de palmares, egaluri de senzatie cu Albania, Belarus si Franta.
“Austria a fost mult mai bună decât în tur! Nu mai jucăm în Bucureşti”


