Constitutia Romaniei,

Art 17 – Cetăţenii români în străinătate:
Cetăţenii români se bucură în străinătate de protecţia statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.

Art 47 – Nivelul de trai:
…

(2) Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă socială, potrivit legii.

Am aflat cu stupoare, de la tv dar si din presa scrisa, ca statul roman a cerut bani de transport celor repatriati din Japonia. Repatrierea românilor din Japonia, o “ciupeală” pe spinarea nenorocirii (Jurnaul National). Ba, mai mult reactiile oficiale pe aceasta tema sunt de un cinism rar intalnit :

Emil Boc : « Nu se pot face acte de caritate pe bani publici » , Teodor Baconschi : « romanii din Japonia au nivel de trai destul de bun » ( sursa : http://www.ziare.com/emil-boc/premier/boc-despre-repatrierea-romanilor-din-japonia-nu-se-face-caritate-pe-bani-publici-1083044 si http://www.mediafax.ro/social/boc-pentru-romanii-din-japonia-care-platesc-revenirea-in-tara-nu-se-face-caritate-pe-bani-publici-8082274/)

• Frate, frate dar repatrierea-i pe bani

Potrivit mediafax.ro, Emil Boc a declarat ca statul român acoperă doar o parte din costul de transport al cetăţenilor români din Japonia care vor să revină în ţară, iar aceştia trebuie să suporte la rândul lor anumite cheltuieli, prin angajamente de plată, deoarece pe bani publici nu pot fi făcute acte de caritate. Premierul a mai explicat că suma aferentă deplasării avionului până la Tokyo este suportat de statul român, iar românii care doresc să revină în ţară trebuie să suporte la rândul lor o parte din cheltuieli, dar prin angajamente de plată, nu prin achitarea efectivă a banilor la momentul urcării în avion.

Din aceeasi sursa mai stim ca bugetul Ministerului Afacerilor Externe a fost suplimentat, de Guvern cu 1,1 milioane lei, pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi asistenţă consulară pentru cetăţenii români aflaţi în Japonia şi care doresc să revină în ţară.

Antena3.ro. a scris ca 137 de romani din cei 2.800 aflati in Japonia cer ajutorul Ambasadei Romaniei pentru a repatriati. Cu toate astea, avionul trimis de MAE, la Tokyo n-a adus acasa decat 30 de oameni. De ce ? Pentru ca, asa cum zice Emil Boc, statul roman nu face acte de caritate si vrea sa-si imparta efortul financiar cu cei care lucreaza in Japonia si care « oricum o duc mai bine »

Iata un extras din comunicatul MAE : « Guvernul României va suporta jumătate din costurile biletelor de avion pe această cursă comercială specială, cetăţenii români urmând să acopere cealaltă jumătate, atât pentru adulţi, cât şi pentru copiii cu vârste între 1-14 ani. Copiii sub 1 an vor călători gratuit. Măsura face parte din planurile de acţiune puse în aplicare de către statul român pentru repatrierea în condiţii de deplină siguranţă a cetăţenilor români aflaţi în zone critice. »

Iata ce fac alte state. Potrivit Publika.md, Guvernul Ucrainei oferă transportarea cetăţenilor moldoveni la Kiev gratuit. http://www.publika.md/guvernul-ucrainei-plateste-pentru-ca-moldovenii-din-japonia-sa-vina-acasa_263821.html

Citim si din Financiarul : « alte tari din Europa au oferit transport gratuit pentru cetateni. Ministerul francez al Afacerilor Externe a anuntat ca Parisul pune doua avioane guver­namentale la dispozitia francezilor care doresc sa paraseasca Japonia, alaturi de cele ale companiei Air France. De asemenea, Belgia a anuntat ca va trimite in Japonia un avion militar, ca mijloc de transport suplimentar, pentru acei belgieni care doresc sa paraseasca tara, dintre cei 700. «

Si daca tot este sa-mi asum riscul de a fi etichetat drept trambita de mogul iata si-un titlu interesant de pe Realitatea.net – Peste un milion de euro a plătit şeful Executivului pentru deplasări, trataţii ale delegaţiilor oficiale şi pentru întreţinerea bazelor materiale de protocol în 2010.

Revenind la pretentiile autoritatilor de la Bucuresti, vedem cum acestea au transformat operatiunea de aducere a romanilor din Japonia intr-un fiasco. Chiar si unul financiar ! Iata ce scrie Jurnalul National - Treizeci de români au fost repatriaţi duminică seara cu un avion Tarom, pus la dispoziţie de Ministerul Afacerilor Externe. Cei repatriaţi spun că în Japonia au rămas mulţi conaţio­nali care ar vrea să se întoarcă acasă, însă nu-şi permit costul transportului, deoarece MAE le-a cerut să-şi plătească jumătate de bilet, adică 1.000 de euro pentru adulţi şi 500 de euro pentru copii. Prin urmare, avionul ce a adus cetăţenii români de la Tokio a fost pe jumătate gol, conform declaraţiilor călătorilor.

MAE a anuntat recent pe site intr-un comunicat ca « La bordul aeronavei se află 30 de români repatriaţi în urma cutremurului din Japonia, majoritatea femei şi copii. » Si tot MAE, adauga in aceeasi comunicare oficiala ca « În cursul operaţiunii de repatriere, funcţionarii consulari s-au confruntat cu patru tipuri de situaţii – cetăţeni români care au plecat pe cont propriu spre alte destinaţii, cei care au precizat că nu pot ajunge la timp datorită distanţelor, solicitând în acelaşi timp să rămână în contact cu ambasada pentru eventuale alte evacuări cu aeronave româneşti sau ale altor state, cei care au decis să rămână, deşi iniţial erau hotărâţi să părăsească zona şi cei care au renunţat la sprijinul de evacuare din diverse motive sau nu au furnizat date de contact valabile (incomplete). »

Ministrul de Externe, Teodor Baconschi este preluat ulterior de Hotnews.ro cu o explicatie usor jenanta : “observ ca desi am facut toate eforturile pentru a putea salva romani in acest lant de crize din Libia si Japonia, apar controverse legate de pret; pretul a fost partial subventionat de Guvern, pentru ca altfel ar fi fost dublu; pentru acoperirea cheltuielilor era vorba, dar ar fi trebuit sa plateasca 2000-3000 de euro; romanii din Japonia au in general o situatie buna”

Sa revenim la Constitutie si la Art. 16 – referitor la  Egalitatea în drepturi

(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

• Discriminare? Romanii din Japonia sunt mai prosti decat cei din Libia?

Românii surprinşi în Libia de revoltele populare se pot întoarce acasă pe banii statului – a decis Guvernul. Asta scria recent site-ul Europa FM – http://www.europafm.ro/stiri/interne/cursa-speciala-pentru-repatrierea-romanilor-din-libia~n47379/

Ca o comparatie, pentru evacuarea/repatrierea romanilor din Libia, asa cum scrie Evenimentul zilei – Executivul a alocat printr-o hotărâre iniţiată de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), suma de 900.000 de lei, suma provenind din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului. Evident, in ceea ce priveste operatiunea de aducere a casa a romanilor din Libia nu se vorbeste de vreo cheltuiala de transport sau de vreun angajament de plata pe care ar trebui sa-l suporte cei recuperati din zona de risc.

• Japonia – puterea exemplului

In finalul acestui material, am ales sa-i ofer domnului Baconschi un exemplu de solidaritate : Romania libera, 21 martei – Japonia: Mafia oferă sinistraţilor ajutoare şi adăpost. (…)Poliţia nu este singura care patrulează pe străzile Japoniei, după cutremurul devastator din 11 martie. Membri ai Yakuza, sindicatul crimei organizate din Japonia, au sprijinit menţinerea ordinii. Toate cele trei grupări majore – Yamaguchi-kumi, Sumiyoshi-kai şi Inagawa-kai – au “compilat echipaje pentru patrularea străzilor din teritoriile lor şi stau co ochii în patru, asigurându-se că nu se petrec jafuri”, spune Jake Adelstein, un scriitor American. “Sumiyoshi-kai susţine că a trimis 40 de tone de ajutoare la nivel naţional, iar eu cred că este o estimare conservatoare”, spune scriitorul pentru revista Slate. Una dintre grupările mafiote şi-a deschis chiar birourile din Tokio pentru a oferi sinistraţilor şi străinilor adăpost. “Pe timp de criză nu există Yakuza, civili sau străini. Sunt doar oameni şi trebuie să ne ajutăm”, i-ar fi spus lui Adelstein unul din liderii Yakuza. Chiar şi pe timp de pace Yakuza menţine ordinea, susţine scriitorul. Fac bani din şantaj, prostituţie şi trafic de droguri, însă consideră furtul motiv de excludere din organizaţie.

M-am uitat la Gala UNITER de pe TVR1. Eveniment mult prea slab pentru cata greutate aveau unii oameni de-acolo. Desfasurarea evenimentelor, asa cum s-a vazut ea la televizor, a parut o deruta amatoriceasca, destul de evidenta si deranjanta mai ales la inceputul transmisiei. Pe traseu, inclusiv domnul Caramitru s-a mai adunat. Pacat ca li s-a intamplat tocmai unor oameni de scena sa fie parte dintr-o productie cu mult impro si prea putina repetitie…

Pe sticla, singurul moment care a iesit ok a fost aparitia lui Toni Grecu si-a colegilor de la Divertis. Premiile in sine nu ma hazardez sa le comentez pentru sunt chestiuni prea de bucatarie interna si e nevoie de voci avizate.

Titlu in Ziarul Financiar – In goana dupa bani, Fiscul a blocat 250 de mii de conturi. Comentariu: Asta-i Realitatea!

Jurnalul National: Romania, tara podurilor expirate. 1300 de treceri peste ape sunt pericol public. Comentariu??? Mai bine un slogan: Romania – tot ce se punte!

Gandul – Categoria DE C ? Romanii inghit vitamina C cu pumnul…Anul trecut, ai nostri, au inghitit 4,2 milioane de cutii de vitamina C. Comentariu: Au cu C, mah! Au cu C..

Gazeta Sporturilor: Politicienii si diversi oficiali au inceput deja sa sune ca sa obtina prin fata intrarea la ceea ce se anunta a fi meciul ultimilor ani: finala Ligii Campionilor, Oltchim – Viborg. Sala Polivalenta din Capitala are doar 5.500 de locuri.

Comentariu: Remarc la politicieni o sensibilitate aparte, daca nu chiar o inclinatie, catre sporturile in care se poate pune mana. Ce sa le faci? Niste…campioni!

Voua va plac ziarele? Care?

Ziarele inca mai exista! Nu stiu acum care mai e apetitul vostru pentru consum de print dar simt ca ziarele au sansa de a nu se stinge prea curand. Nu stiu cat la suta e inertie din partea celor ce vor informatie si pe hartie si nu stiu nici procentul de politicieni/investitori care se-arunca in astfel de afaceri doar pentru a detine controlul pe bucata asta de media. Miscare exista…si e bine. Unele ziare au murit, altele sunt la pat, unele se reinventeaza si rar, unele chiar se nasc.

Print vs online

Personal, am o slabiciune pentru hartia zgariata de mana gazetarilor. Intuiesc si doua posibile explicatii: experienta din tinerete de la un ziar local si placutul obicei de a citi ziarele la radio.  As prefera deci sa nu fiu contemporan cu disparitia ziarelor si nici nu m-as hazarda sa cred ca tot ceea ce se propaga acum online e un atac direct la print. Deocamdata editiile tiparite si electronice se completeaza, ne satisfac in diverse ipostaze si chiar isi imprumuta din felul de exprimare si din felul de a ni se arata. Sa nu va mirati, de-exemplu, daca-n ziarele clasice o sa gasiti emoticoane de la messenger sau comentarii din partea cititorilor (preluate dupa postarea online a textelor),  iar pe site-uri, referinte din gazetele scrise, editoriale si chiar reportaje si anchete organizate dupa regulile jurnalismului clasic. Am vazut in ziare chiar reclame la site-uri,  revista blogurilor sau descrieri ale unor proiecte dezvoltate exclusiv online.

Ziarele de la noi  – PARTEA I

INTRO: Din punctul meu de vedere ziarele importante se lupta din greu sa sara de pe taraba in mainile cititorului. Primul efort e pretul. Ati vazut ca nu costa mult…si ca sa para atragatoare, de multe ori, ne ofera ceva in plus. Ziarele nici nu se pot “ajusta” si adapta astfel incat zilnic sa-si regleze un raport just intre pret si intregul continut propus. Tot la capitolul continut as aduga faptul ca multe ziare sufera in a-si arata amprenta, in a-si prezenta articole/produse din propria fabrica, texte diferite de oferta generala propusa de agenda zile si materialul agentiilor de presa. Nu exista, sa zicem stilul bine definit Adevarul sau stilul Romania Libera. Exista diferente (vorbim de lucruri usor vizibile) doar de forma, de impachetare. Romania libera propune un format mare, cateva anchete, spatiile destinate opiniilor de autor sunt mai generoase dar textele nu au o amprenta stilistica aparte fata de cele care au prins paginile unui alt ziar, sa zicem unul de format mic, asa cum este astazi Adevarul.

Sa va spun cum le simt eu la mana si la ochi, dupa ceva ani de revista presei:

Evenimentul zilei – traiectorie gresita si brand care se dilueaza. Desi a trecut pe format mic nu imi pare ca este  intr-atat de dinamic pe cat ar fi permis noua infatisare, infatisare care este si in dezavantajul unor titluri mari in care sa crezi ca sunt ascunse subiecte grele.  In vremea in care se identifica cu bulina rosie, Evenimentul zilei capata ceva mai multa greutate si substanta, cel putin pe prima pagina. Era mai bine organizat, ajutat poate si de-o semnatura importanta la editorial si de o mai buna expunere a subiectelor de actualitate interna. Acum, la fata, evenimentul zilei este o gazeta tinereasca, ceea ce nu e neaparat rau. In plus, imaginea pare sustinuta si de cateva pagini de mijloc (omogene si bine elaborate), care abunda in info util, adica genul de informatii ofera cititorului repere pentru a intelege si desface hatisul birocratic, administrativ, urban etc

Gandul - poate cea mai buna prima pagina. Constructia frontpage-ului ma ajuta cel mai mult la revista presei sa-mi conturez principalele subiecte ale zile. Distibutia domeniilor pe fiecare pagina imi pare acceptabila. Nu diger paginile in care abunda subiectele de PR care sustin diverse productii Media PRO  si am impresia ca nici ultima pagina nu este valorificata la potential maxim. De fapt, spre final, ziarul isi pierde din sobrietate si propune cam multe texte de sanatate, lifestyle, loisir, muzica si televiziune.  Gandul ar putea sa forteze si sa umble la consisenta unor subiecte. Face totusi bine ca nu abunda in analize si comentarii politice, valorificand excelent semnatura lui Cristian Tudor Popescu.

Jurnalul National – nu-mi place cum e paginat. Nu e prietenos si are multe articole care obosesc. Nu sunt fanul opiniilor alambicate, generoase ca intindere dar prea concentrate  pe politic. Gasesc des opinii greu de urmarit, sustinute pe un cearceaf sau doua. Campania Miscarea de rezistenta e un plus dar parca  nu cadreaza cu aspectul batranesc al ziarului (si nici cu ce face Antena1 in materie de divertisment)  Exista si plusuri pentru Jurnalul National. Aici inca se mai fac anchete si sunt pagini suficiente pentru zona de timp liber si cultura. Din pacate, forma in care este alcatuit ziarul nu-ti permite sa ghicesti usor care sunt paginile tari, locurile in care merita sa te uiti. E un ziar mai mult pentru cei care deja s-au imprietenit cu el si l-au acceptat. Un alt plus pentru Jurnalul este pariul cu cartile, lucru valabil si pentru Adevarul.

Adevarul - E mic si stufos, ca o saorma cu de toate. Te prinzi de-acest lucru dupa ce vezi prima-pagina. Si chiar are de toate. Am gasit, totusi pe prima pagina si subiecte sociale sau de stirile de la ora 5, subiecte care vaneaza nemilos lacrimi si rating. La Adevarul e Plesu si acesta chiar e un argument sa iei ziarul, nu neaparat sa-ti si placa.  Tot Adevarul imi pare ca s-a miscat bine cand a pariat si pe alte sporturi, in afara fotbalului. Si-aici, ca si la evenimentul zilei, se simte interesul de a aduce articole din aria preocuparilor zilnice, din zona info util. Adevarul se diferentiaza de alte publicatii si prin atentia acordata corespondentilor si evenimentelor din tara, evenimente publicate si editii locale.

-va urma…o discutie despre ziarele economice si cele de sport-

N-am mai avut de mult emotii…si mai ales emotii dintr-acelea pe care sa le traiesc cu placere, zambind chiar.  Am avut luni…am avut emotii din plin. Am fost la Colegiul Constantin Carabella din Targoviste – liceul in care am invatat in urma cu mai bine de 8 ani.

Am trecut pe-acolo pentru a lasa un cadou pentru elevii care sunt in cautare de adevarate modele. Am lasat la biblioteca liceului in jur de 200 de carti. Nu le-am numarat si sunt convins ca nu numarul conteaza ci continutul lor. Sunt pagini de lectura obligatorie in adolescenta si cateva de  lectura suplimentara, de placere. Volumele, toate noi, le-am strans cu ajutorul prietenilor de la Cotidianul si Jurnalul National. Le-am lasat acolo, intentionat in luna decembrie, cu speranta ca dupa vacanta de iarna se vor gasi cel putin 2-3 profesori care sa le recomande elevilor si-un popas la biblioteca.

Stiu ca nu e elegant sa te lauzi cu propriile fapte. Va cer insa permisiunea sa punctez acest moment in care ma simt multumit de ce am facut, mai ales ca am eliminat din ecuatie si-un mare defect personal.  Eu sunt lenes! Da, da ati auzit bine, eu care vorbesc la radio de la 6 dimineata sunt lenes. Sunt lenes si cu greu ma adun,  citez, “sa fac o treaba bine/buna, pana la capat”. Treaba asta cu cartile duse la Colegiul Constantin Carabella a fost dusa la capat. De mine!

Multumiri sincere celor care m-au ajutat:  Laura Savu, Miro ( Cotidianul) Victor Ciutacu si Marius Tudosiei (Jurnalul National)

p.s. Fostul meu diriginte e acum directorul Colegiului. A fost incantat de carti si bucuros de reintalnire. Mi-a aratat catvea clase renovate. Omul chiar a reusit sa schimbe in bine peisajul si privea cu incredere spre viitor. Eu, cam neatent si emotionat, eram ancorat cu gandurile in intamplarile prezentului: mergeam spre cancelarie pe scara profesorilor!

p.s. Mie, sincer, in liceu, nu prea mi-a placut lectura. Am preferat recreatiile cu fotbal si jocurile, in dauna cadourilor cu coperti. Acum imi pare rau ca n-am avut aceasta aplecare si ma automotivez spunandu-mi ca niciodata nu e prea tarziu. De ceva vreme am luat o carte de la Alex Vidia. Are un parfum aparte. Se cheama Confesiuniile unui cafegiu de Gheorghe Florescu. Mi-e teama sa-i spun cand am s-o termin…