Ziua fara presa. Greva ziaristilor si a institutiilor media - o utopie???
Abia am venit de la radio si am un gand “fierbinte”. Am avut o discutie cu Vlad Craioveanu si conversatia ne-a dus invariabil catre vremurile pe care le traversam. Apoi, el a zis ca ar trebui sa facem greva. O GREVA MEDIA!!! Putem/puteti sa-i ziceti cum vreti: protestul ziaristilor, ziua fara presa, greva institutiilor media, silentio stampa, etc.
Romania - o zi fara presa (radio, tv, ziare, site-uri de stiri, bloguri)!
Este oare posibil sa se ajunga la o asa forma radicala de protest si de constientizare a rolului presei in societate? Si-ar inchide Protv-ul emisia cot la cot cu Antena 1, Prima, Realitatea sau B1? Ar face ceva in comun Kiss, Zu si Guerrilla? Sunt in stare toti jurnalistii si toti cei lucreaza in diverse institutii media sa actioneze ca o singura voce, una care striga raspicat ca intampina dificultati si ca institutiile statului nu numai ca nu mai au disponiblilitate in a fi partenere ci chiar se incapataneaza sa le ingreuneze viata? De fapt, nici nu as insista pe justificarea unui eventual protest sau pe oportunitatea lui ci mai degraba pe rezervele pe care le am in a crede posibila o asa ampla si ferma miscare a tuturor pieselor de lego. Va puteti imagina o zi banala de luni, marti sau joi fara ziare, fara emisie la tv, fara site-uri de stiri si fara radio? Si daca printr-un miracol s-ar intampla credeti ca o asa mare orchestra a tacerii ar reusi sa trimita un mesaj acolo unde trebuie?
Nu-s multe intrebari in randurile de mai sus ci una singura: poate presa din Romania sa fie unita si sa-si ceara dreptul la existenta? Daca raspunsul ar fi unul afirmativ s-ar petrece parctic o minirevolutie. Nu ar fi emisie dar s-ar emite poate cel mai puternic semnal.
Ar fi dispuse institutiile media de la noi sa taca pentru o zi pentru a-si castiga dreptul de a vorbi cu demnitate? As fi curios sa aflu ce cred urmatorii: Mihai Dobrovolschi, Catalin Tolontan, Victor Ciutacu, Vlad Craioveanu, Petrisor Obae, Simona Tache, Iulian Comanescu, Cabral, Serban Huidu, Costi Rogozanu, Vlad Petreanu…As fi curios sa vad ce cred cititorii mei si toti cei care simt ca ar avea de spus ceva pe acest subiect.
Spuneam mai sus ca-s sceptic in a vedea presa ajungand la un asa gest, ducand la final o actiune ampla si concertata. E greu dar pe cat e de greu pe-atat de mult ne-ar fi de folos. Toti am castiga: presa ar castiga respect din partea statului, jurnalistii si institutiile media si-ar recastiga un milimetru de deminitate si un decibel in voce iar oamenii, cel putin o parte dintre ei, ar constientiza ca in spatele suportului, pe care este orice informatie, orice stire/pixel, se-ascund semenii lor, culmea, tot oameni, cu cel putin tot atatea nevoi si aspiratii ca cei generic numiti receptori sau consumatori.
Maxim 6
minute, va rog sa acordati acestor doua secvente de jurnalism naucitor:
Detalii despre episodul de mai sus AICI
Ce presedinte vor ziarele?
De cateva zile e concurenta acerba in piata (de) media…Zarzavagii din presa scrisa au semanat, au cules, au lustruit si au scos pe tarabe stenograme. Cele mai frumoase stenogrameeeeeeeeeeeeeee, ia stenogrameeeeeeeeeeeeee! Afla cine este profesoruuuuuuuuuuuuuuuuu’!. Cine este Aniiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cine a luat baniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!? Cui ii este firca, pasaricaaaaaaaaaaaaa!?
Cum in fiecare dimineata selectez, pentru ascultatorii de la radio guerrilla, subiectele din presa scrisa, ma gandeam ca ar fi util sa-mi informez publicul ca si pe hartie se petrece o viciere de continut. O abatere urata de la etica si deontologie: Cum? Foarte multe ziare au transformat literele in pistoale de ciuruit candidatii la alegeriile prezidentiale. Macelul nu este unul discret, mascat de condeie iscusite. Mitralierele anima cu sonor hartia de ziar si-n fiecare zi caut butonul de volum caci zgomotul este de nesuportat. Critica este pur si simplu impinsa cu buldozerul. Ziarele, din nefericire, nu-s deloc obiective si verticale. Ba chiar sunt nesimtit de pe fata cu sau impotriva cuiva. De ce? Pentru ca asa cred unii sau alti ca se face presa si analiza politica.
Unele ziare fac dubla campanie elctorala. In spatiul publicitar si-n afara lui. Nu este nevoie de super experienta in media ca sa vezi cine cu cine s-a dat. Trist este ca (aproape) toata lumea s-a dat cu cineva si ziarele au zilnic de desfiintat pe cineva. Asta fac ele: mocirlesc!
Sunt Bogdan Ciuclaru si-n campanie nu imi place revista presei. De ce? Pentru ca, mai ales in campania electorala, ziarle scriu doar pentru stapanul lor nu si pentru publicul “actionar”.
La final, propun un joc -test de sinceritate 
- unor personaje din media - Alex Vidia, Mihai Dobrovolschi, Victor Ciutacu, Cristi Sutu, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Simona Tache, Sorin Tudor, Catalin Tolontan, Ioan T Morar - si cititorilor acestui blog: Ce presedinte vor ziarele? Pe cine prefera Cotidianul, Adevarul, Gandul, Gardianul, Curentul, Jurnalul National, Romania Libera, Libertatea, Can-Can, Click etc
Si ne iarta noua iritarea
In evenimentul zilei de astazi am gasit un text excelent, semnat Radu Paraschivescu.
Mai jos, gasiti doar un paragraf dedicat micilor noastre iritari. Lectura placuta! Atentie se-ncrunta fruntile!
Lumea de azi se comportă anarhic, iar emoţia predilectă e iritarea. Oamenii dau buzna, se răstesc, insultă şi înşfacă bâta de baseball. Enervarea seamănă cu moartea: ne pândeşte pe toţi şi lucrează 365 de zile pe an, în trei schimburi a câte opt ore. Soseşte neaşteptat, ca o inspecţie a soacrei, şi îţi modifică pulsul şi pigmentul.
O replica:
Sa facem Tolontani, sa facem ce ne trebuie…!
Mi-a venit replica de mai sus in timp ce ma gandeam ca jurnalismul asta de suprafata, adica cel practicat de penitele, burtierele si microfoanele cu notorietate, este unul de tip relaxat, contemplativ-observational-pasiv. Intrebari si editoriale nascute cu buna intentie de a fi incomode se lovesc si se sting ciocnindu-se de crasa nesimtire a gesturilor si-a vorbelor celor invitati.
Simt ca in peisaj ar fi loc de o prezenta cu personalitate, care sa strecoare replici acide: “domnule ati zis o prostie” , ” domnul x e ridicol”, “domnule parlamentar ati facut acordul cum il facea colegul meu care n-a trecut de-a cincea.” “vad ca nu stiti o boaba de engleza”, “sunteti chiar nesimtit daca aveti atatea rude angajate de dumneavoastra”
Sunt trist cand vad ca pixul si camera nu trezesc remuscari ci din contra aprinde si mai tare trambita celor din tagma lui “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere.”
Jumatate in gluma, jumatate in serios, le-as sugera unora sa razbune orele in plus de scoala, sa-i puna la respect pe incompetenti…sa razbune leafa parintilor lor sau timpul pierdut de ei pe teren dupa o jumatate de fraza cu iz de declaratie de combinagiu politic. Mi-ar placea ca moderatorul sa-si uite titulatura de moderator si sa fi suficient de obraznic incat sa transmita publicului ca dupa un text sau un talk-show mai slab o incaseaza mai rau decat o incaseaza gasca habarnistilor dupa o lege redactata aiurea de care rad deopotriva bunicii nestiutori de carte si comisarii europeni.
Teama de-ai rata la show-ul/interviul urmator va retine sa-i mai sanctionati. Pacat…
Mai-batranii mei colegi de breasla, mai-importantilor, mai-televizatilor decat cele cateva sute de chipuri pe care le-alergati pe la accidentele cu morti si pe la impartiri de-averi mondene, mi-ar placea sa fiti mai vehementi, mai cinstiti cu propria voastra meserie.
p.s. A se striga fraza de mai sus si spre holuri de unitati de invatamant ce fabrica, de multe ori fara voia lor, jurnalisti!
