Dictionar de calamitate
Televiziunile n-au loc special pentru hidrant. Au in schimb, dupa gemuletul de “in caz de urgenta spargeti geamu’!” un dictionar. Dictionarul de calamitate!
Volumul este lectura obligatorie iar oamenii din si de la tv par sa cunoasca acest lucru, caci reporterii si super editorii au mereu la ei cuvintele mari. Iata cateva expresii clasice si des intalnite pe sticla: furia apelor, haos/carnagiu pe sosele, urgia ia amploare (asta-i mai noua), soc si groaza, bataie ca-n filme, Romania sub nameti/zapada/troiene, mistuiti de flacari etc
Dictionarul de calamitate este poezie curata iar poezia este stiuta pe de rost. Este suficient sa ploua sau sa ninga mai mult decat este prevazut in limita normalului si cineva apasa butonul de panica iar corul vestitorilor de calamitati rasuna voios.
Ma opresc aici pentru ca sunt ingrijorat. Romania e “in ghearele iernii” si nu stiu cum vom trece peste aceasta catastrofa. Doar un alt dezastru ne mai poate salva!
Later Update! - Am vazut ceva haios intr-un ziar de sport. Sus cicatricea lui Chivu, jos reclama vodafone: imi schimb freza si profilul pe facebook…
CA DO
Putina reclama si-o discutie
Mi-am comandat de curand, printre alte accesorii, si-un hanorac de la WinterMag.Ro - ca tot am de la ei putina reclama pe site.
Cred ca este primul articol de imbracaminte achizitionat pe net si de la un magazin specializat in articole pentru sporturi de iarna. Cand am primit hanoracul, am realizat ca eu chiar sunt restant in materie de sporturi de iarna. M-am dat cu patinele prima oara acum doi ani, de ziua mea, si am reluat obiceiul anul trecut. Cu schiurile sau cu placa, niciodata! Cu bobul? Nici vorba. Nici cu punga sau cu sania nu cred ca m-am mai dat de vreo doi-trei ani. Si-atunci? Atunci inseamna ca eu am de luat o revansa fata de-aceasta componenta extrem de faina a vietii pe timp de iarna iar voi, cei mai avansati intr-ale partiilor, aveti o recomdare si chiar ati dat peste un posibil magazin prieten, mai ales acum cand exista riscul sa intrati in criza de idei, in materie de cadouri de Craciun.
Voi, va pricepeti la cadouri? Eu nu. Nici macar sa mi le fac nu cred ca mai stiu, si-aici as da vina si pe criza, caci altfel nu-mi explic cum am devenit asa cumpatat.
In urma cu ceva vreme am comis-o usor haios in materie de cadouri. Mi-am luat monitor undeva in martie, intre 1 si 8 martie. Tot atunci am aflat ca ceva “care ne trebuie la amandoi” nu se pune de martisor. Bine ca nu s-a stricat (inca) monitorul de la atatea pomeniri din zona: “ca atunci cand ai luat fara sa-mi spui…” Cert este ca de cand cu povestea cu monitorul ezit sa mai fantazmez in legatura cu noul cadou pe care, fireste simt ca-l merit: un LCD. Full HD. Atentie, am zis ca ezit nu ca…Poate intr-o zi…Uffff. IL VREAU!!! Sorry…
Va mai intreb o data va pricepeti la cadouri? Eu nu. Dar am si solutii.
Sticla de vin! Sa fie vin bun si dedicat prin soi si culoare celui cadorisit si nici nu mai conteaza cat e de scump. Asa ceva nu are cum sa greseasca. Tot pentru baieti mai gasesc salvatoare solutia cu accesoriile IT. Pentru sportivi as risca si ceva articole din zona asta dar cred ca si-aici as fi tentat catre accesorii cu trimitere la articolele de-adevaratelea. La fete? Hmmmmm. Parfum! Cam riscant, stiu! Deci, nu prea spre nu, daca nu cunosti gusturile receptorului 
. Atunci? Carti. Da, am testat, fetele sunt sensibile la carti. Pentru gesturi simple, marunte si de efect recomad si jucariiile. Nu stiu daca puteti merge pana la jucarii ca acelea din reclama cu “l-am luat de la adapost”…La cadourile pentru fete, recunosc, prefer sa trisez: “merg cu tine la cumparaturi sa-ti iei…!” Aniversarile se bifeaza cu traditionalul “iesim in oras” si chair insist si pentru o incercare aventuroasa din categoria: “ramanem acasa, o sa-ti gatesc eu, ceva…”. Lovitura de imagine este insa escapada de cateva ceasuri/zile intr-un peisaj dincolo de ferestrele cotidianului.
Si-apropo de iarna de-aici din Bucuresti, sa ridice mana sus cine are sanie acasa sau uitata intr-un colt in balconul parintilor! Eu ma amuz teribil cand imi amintesc ca ii dadeam cu sapun pe talpi ca sa alunece si ca exersam din greu o anume tehnica de luat viraje…Si ca tot am alunecat in nostalgie crunta, asa mai nota si faptul ca iarna de-atunci mi se pare acum mai prietenoasa decat gerul amestecat cu graba si grijile de-acum.
