a pus stapanire pe fotbalul mondial.

Da, Real si Barca nu vor juca finala UCL din acest an, dar au fost ingrediente de baza din cea mai spectaculoasa reteta fotbalistica a momentului. Si-aceste doua echipe vin din tara campioana mondiala si europeana. Asta inseamna ceva, nu?

Am vazut in aceste zile cum doua mari cluburi iberice au fost eliminate UEFA Champions League. Din faza semifinalelor! Adica, de foarte sus. E drept, faptul ca toata lumea visa o finala Real-Barca si ca toata lumea a obisnuita cu performanta celor doua forte, a facut ca iesirea din competitie, in penultimul act, sa para o infrangere. Dar nu prea e o infrangere, caci cele doua echipe au oferit deja, la cel mai inalt nivel, cel putin 4 meciuri demne de o finala…

Daca as fi microbist spaniol n-as fi prea trist ci chiar satisfacut. In 2008 Spania a castigat Euro iar in 2010 Campionatul Mondial din Africa de Sud. Barcelona a defilat vreo doua sezoane in Champions League si a dus trofeul acasa. In Primera joaca bijuterii precum Messi, Iniesta, Ronaldo si ca ei muuuuuulti alti. Tot Spania cam bate si la fotbal in sala. Si tot din peninsula iberica vin si semifinalistele din acest an din Europa League. E cam de wow, nu?! Balonul rotund aluneca intr-un mare fel pe-acolo si niste oameni par sa domine cel mai consumat sport de pe mapamond. E mare lucru, daca ma intrebati pe mine.

Am acasa niste pahare cu figurile lui Xavi & Co de la Mondialul din 2010. Le-am primit de la rude, adica sunt cumparate de niste romani din Madrid. Le folosesc destul de des si am ocazia sa vad zilnic chipurile unor oameni care au fost in acel an (si cu alte ocazii, niste invingatori) Ma uitam si-aseara la fetele lor. Stiti ce transmiteau? Muuuulta munca si determinare. Nu semanau deloc cu fetele mondene ale tricolorilor nostri, dar nu aici vreau sa ajung cu discutia. Vreau sa spun ca Spania, Real, Barca si Primera merita un stop cadru, o ridicare in picioare si un brat zdravan de aplauze. De ce? Pentru ca au dinamizat si au mentinut viu un sport macinat de destule probleme de imagine si credibilitate. Ca sa poata reusi acest lucru a fost nevoie poate si de bani dar si de munca si seriozitate.

Bayern si Chelsea vor juca finala UCL in acest an, dar Spania ofera de mai bine de 4 ani fotbal-spectacol. Sunt in Europa si alte cluburi de traditie (eu-s fan Liverpool) si multe povesti de spus despre ele. In ultima vreme insa, aceste cluburi au avut de impartit faze memorabile de joc si chiar trofee cu marile Barca si Real. Si sa recunoastem, pozele in care lipsesc jucatori cu echipamentul celor 2 cluburi sunt parca mai sarace.

Doua-trei randuri despre Arsenal – Milan (3 la 0) si despre bucuria de a vedea fotbal de calitate, multumita competietiei ce se cheama Uefa Champions League. Pana la meciul asta, stiam sigur ca port cu mine dorinta de a canta cu fanii lui Liverpool. Acum mi-am extins pretentiile si va spun ca mi-ar placea sa vad fotbal britanic, d-asta in care un 4-0 nu pare o clipa dificil de intors.

La Arsenal cu Milan eram indecis daca sa ma uit ori ba. Pe un site de sport am remarcat insa ca londonezii au facut rapid 2-0. Prind finalul de repriza, se face 3-0 si-mi zic ca tunarii merita toate apluzele pentru prestatia lor. Repriza a doua nu-l aduce insa pe-acel 4-4 ca la teatru si echipa lui Berlusconi merge mai departe in competitie. (La Arsenal n-a evoluat nici un Maccarone!) Confruntarea retur s-a terminat tot in aplauze, semn ca toti spectatorii au apreciat dorinta de a reveni dupa rezultatul primului meci. A fost foarte placuta senzatia arena si-a transformat jucatorii in eroi. Cand fularele sunt sus nimeni nu se mai gandeste la esec, la banii pierduri sau la analizele reci de-a doua zi, cand se va cantari slaba prestatie din cizma.

La final, vreau sa va reamintesc ca pe 15 mai puteti ajunge in situatia de a juca fotbal chiar pe Emirates Stadium. Indesit, care e sponsor si la Arsenal, are o campanie draguta, despre care eu am povestit pe larg aici. Daca o sa prinzi echipa pentru Londra, eu o sa te incurajez din tribuna.

Ce ziceti deci de un meci pe Emirates Stadium? Nu glumesc!  Invitatia e pentru cei care au implinit varsta de 18 si macar o data au visat sa dea cu piciorul in minge, pe o super-arena.

sursa foto: http://en.wikipedia.org/

Traseul pentru o asa experienta e chiar foarte simplu: iti dovedesti talentul, treci de selectia juriului si pe 15 mai te prezinti la meciul vedeta de pe Emirates Stadium.

Povestea pe larg se prezinta in felul urmator: Indesit cauta talente pentru 4 mari cluburi din Europa – Arsenal Londra, AC Milan, Șahtior Donețk si Paris Saint-Germain.

Tu trebuie sa incarci pe site o poza, un video sau chiar o poveste din care sa reiasa talentul tau si pasiunea nebuna pentru fotbal. Apoi ai grija ca lumea sa afle de isprava ta, strangand like-uri si voturi favorabile. Materialele celor care vor intra in top 250 vor fi evaluate apoi de un juriu de profesionisti. Jucatori profesionisti! De la Arsenal Londra, AC Milan, Șahtior Donețk si Paris Saint-Germain. Se va ajunge astfel la un lot de 64 de talente care va fi pus la treaba pe gazonul arenei lui Arsenal – Emirates.

Sunt in joc si alte premii interesante: 40 de tricouri oficiale si 160 de mingi!

Fain nu?

- 5 lei biletul, de doi bani fotbal!

Am fost la meci. Steaua – Rapid. Partida pentru care am stat la coada la bilete…Doua case s-au inchis in fata mea si-am alergat cu masina spre punctul unde inca mai erau bilete in vanzare.  Repet, 5 lei biletul – de nici doi bani fotbal. Genul asta de meci e, cum se zice in peluza “moartea pasiunii”. Nu scorul de 0 – 0 ucide microbul, ci lipsa de talent si de atitudine. Doua echipe imprastiate, fara nici o idee de joc si peste 40 de mii de oameni care se obisnuiec cu arena de cinci stele a capitalei dar care se incrunta adanc vazand ca fotbalul se tot ascunde sub dreptunghiul verde.

- Stadionul asta o sa se surpe de atata dor de fotbal

Cu o nationala in deriva si cu cluburile “maciuci” in Europa, fotbalul romanesc e in agonie. L-au stricat, la propriu si la figurat personajele de care ne-am saturat. Patroni, “dodei” si sefi de liga, federatii si comisii.

Incet o sa dispara si mirajul unei arene civilizate si o sa ne sara din gazon aceeasi atitudine mizerabila a celor care misuna in tarata familie a fotbalului. Noi o sa fim tot acolo…Da, o sa fim in tribune asteptand. Vom astepta goluri si spectacol precum asteapta cei intorsi de la cimitir sa li se intoraca persoana draga acasa. Asteptam si ne mintim ca sa putem sa ne agatam de urmatoarea zi, de urmatorul meci.

Nu-i nici o drama cand in derby nu se marcheaza. E totusi ceva putred in liga lui Mitica. Putred, adica mort e chiar fotbalul!