- 5 lei biletul, de doi bani fotbal!

Am fost la meci. Steaua – Rapid. Partida pentru care am stat la coada la bilete…Doua case s-au inchis in fata mea si-am alergat cu masina spre punctul unde inca mai erau bilete in vanzare.  Repet, 5 lei biletul – de nici doi bani fotbal. Genul asta de meci e, cum se zice in peluza “moartea pasiunii”. Nu scorul de 0 – 0 ucide microbul, ci lipsa de talent si de atitudine. Doua echipe imprastiate, fara nici o idee de joc si peste 40 de mii de oameni care se obisnuiec cu arena de cinci stele a capitalei dar care se incrunta adanc vazand ca fotbalul se tot ascunde sub dreptunghiul verde.

- Stadionul asta o sa se surpe de atata dor de fotbal

Cu o nationala in deriva si cu cluburile “maciuci” in Europa, fotbalul romanesc e in agonie. L-au stricat, la propriu si la figurat personajele de care ne-am saturat. Patroni, “dodei” si sefi de liga, federatii si comisii.

Incet o sa dispara si mirajul unei arene civilizate si o sa ne sara din gazon aceeasi atitudine mizerabila a celor care misuna in tarata familie a fotbalului. Noi o sa fim tot acolo…Da, o sa fim in tribune asteptand. Vom astepta goluri si spectacol precum asteapta cei intorsi de la cimitir sa li se intoraca persoana draga acasa. Asteptam si ne mintim ca sa putem sa ne agatam de urmatoarea zi, de urmatorul meci.

Nu-i nici o drama cand in derby nu se marcheaza. E totusi ceva putred in liga lui Mitica. Putred, adica mort e chiar fotbalul!

Titlul n-are treaba cu piesa Innei ci cu partitura celor 11 piese trimise in teren de Piturca la meciul cu Franta. A fost 0-0 ca-n 9 iunie 2008. Da, atunci la Zurich intalneam, ca acum, o Franta de batut. Atunci si-acum, neputinta ne-a obligat sa tragem la un meci nul si fad.

Sa incep insa cu inceputul. National Arena arata spectaculos! Arata bine si-ti vinde repede iluzia ca nu o sa mai fim cum am mai fost, adica neputinciosi, impiedicati si fara orizont. Apoi a inceput meciul si el, meciul, vedeta unei seri aniversare, s-a pus sa ne strice gazonul…Se strica si sareau brazde de iarba intr-atat de rau incat ziceai ca se ia la intrecere cu jocul modest spre foarte slab al tricolorilor.

Dupa 30 de minute, petrecute in peluza de pe National Arena, am realizat ca o casa noua si moderna nu schimba neaparat structura celor ce o vor popula. Gazonul s-a stricat pentru ca a intervenit elementul autohton, adica prostia. Iar victoria nu s-a putut obtine pentru ca atat putem si ne-a afectat si starea suprafetei de joc   N-am fluirat la sfarsit (dar au facut-o altii, poate pe buna dreptate) dar am fugit cat am putut de repede, cu steagul pitit in ghiozdanul in spate… sa nu vad un final ce parca sunt obligat sa-l stiu pe dinafara. E finalul care nu lasa loc de comentarii si de vreo speranta. Bosnia bate Belarusul si noi o sa batem apa in piua si pasul pe loc, urmarind la replay, pe tvr, momente de aur  si rezutate de palmares, egaluri de senzatie cu Albania, Belarus si Franta.

Cand l-am vazut pe Chivu in gara din Zurich, avand vreo 5 metri inaltime si-echipamentul nationalei pe el, am fost putin impresionat. Nu mai eram de mult copil sa ma copleseasca dimensiunea unei statui improvizate de sponsor ci din contra eram destul de mare sa realizez ca avem un jucator, inca unul adica, in galeria celor mari. Pe-atunci inca mai credeam ca e pacat de generatia asta, cu Mutu si Chivu, ca n-a trait experienta unui mondial. Nu e treaba mea sa judec daca meritau sau nu, in sensul daca valoarea lor ar fi impus o asa intamplare. Cert este ca mondialul nu va figura in cv-ul lui Chivu si campul acela o sa ramana un mare gol. Unul din acela pe care nu-l striga comentatorii. Sunt convins ca stie asta.

Si mai trist e ca el, dimpreuna cu restul jucatorilor din ultimii 10 ani, n-a mai facut la nationala meciuri de povestit. O sa ramanem poate cu imaginea tanarului jucator, Cristian Chivu, de la meciul cu Anglia din 2000. Putin…Putin chiar si pentru cat efort si suflet a depus la cele 50 75 de selectii. Putin chiar pentru nivelul la care a reusit sa ajunga la echipele de club.

Read more

Pana la urma despre ce este fotbalul asta? Despre orice! Despre un balon si toti cei care se invart in jurul lui, fie ca vor fie ca nu. Fotbalul e, intr-un clasament personal, pe locul doi dupa razboi, pe lista fenomenelor care vorbesc, cum nu se poate mai bine, despre cum suntem noi ca oameni: imperfecti, incoerenti si inocenti.

Suntem copiii intrecerilor de orice fel iar fotbalul se hraneste cu ambitiile noastre. Si ele trec dincolo de ceea ce se consuma intr-un dreptunghi verde. Avand ambitie si dorinta de castig ajungem sa strigam “pana la moarte”, sa aniversam incendieri de tribune, sa batem, sa aruncam, sa cantam, sa plangem…sa cadem in patima pariurilor si sporadic s-avem minute de reculegere.  Fotbalul ne-arata ca suntem vulnerabili si depasiti de propriile noastre ambitii.

Fotbalul pana la urma, cu tot ce are bun si mai ales nebun poate fi servit oricand pe post de lectie de dirigentie. E sport si fenomen social in care oamenii isi exerseaza viciile si slabiciunile pentru mici si, uneori, inutile victorii. Prin fotbal ne lasam mintiti ca exista zei, galactici si extraterestri. Pentru ei aplauda frenetic stadioane… La distanta insa de un fault si de-o accidentare, ei, zeii, devin oameni cu pachetul full de slabiciuni, purtatori de inimi care nu bat niciodata in ritmul incasarilor din contracte de joc sau de publicitate.

Sunt impresionat in aceste zile de faptul ca in Olanda fenomenul fotbal se misca mai incet pentru ca atentia tuturor este concentrata pe accidentarea suferita de un jucator roman. O alta metahna a oamenilor…Intra 15 minute in vestiarul cugetarilor doar dupa ce sunt loviti de cele mai cumplite drame. Bizara placere avem sa ne pierdem n ori 90 de minute cu un sport care ne-aduce aminte cine suntem doar cand suntem pusi la pamant.

Imi place fotbalul si nu exista leac sa ma vindece de-aceasta vraja. Uneori insa ma intreb cum am ajuns in situatia de a ne consuma tot timpul de joc pe-acest pamant fiind trup si suflet (vorba cantecului) langa un sport care nu ne poate ascunde de faulturi. Plus ca, deciziile Arbitrului, chiar nu se pot contesta la nicio comisie.