In reluare
Un text de prin 2007 (from my old blogmeaway.wordpress):
-Teoria plaselor de la portile de fotbal-
O ming(i)e mai buna era garantia unui joc in care crestea si implicarea. Am stiut de mic copil ca un sut intr-un balon de piele este diferit de unul intr-o “productie” romaneasca de 35 de lei. Farmecul jocului ramane insa acelasi indiferent de materialul din care este confectionata sfera.
In randurile urmatoare o sa va dau argumentul suprem pentru care parintii si profesorii (ajunsi tot din copii pana la urma, la rang de ministrii) sunt datori sa le fac copiilor terenuri de joaca corespunzatoare.
Si-acum urmeaza teoria plaselor de la portile de joc: Plasa de la poarta de joc era garantia ca meciul se joaca in conditii putin diferite decat cele in care foloseam drept bare haine sau pietre. Uneori si miza era alta ( plasele apareau spre exemplu la campionatul scolii ) alteori aduceam noi plasele ca sa ne imaginam ca jucam pentru ceva important. Cand aveam plase la porti eram mai aproape de idolii de la televizor. Plasele de la portile terenului apareau insa foarte rar si noi pretuiam fiecare moment in care puteam juca in aceste conditii usor imbunatatite. Daca profu’ de sport isi permitea sa si tuseze terenul, bucuria jocului crestea exponential. Daca dirigintele si colegele de clasa ne asistau la agitatia noastra insemna ca avem o motivatie in plus sa pretuim confruntarea cu rivalii de la “B” sau “C”…
Dupa 90 insa la scoala mea si la multe altele au fost puse in pericol si plasele acelea facute din fier, sudate in spatele “buturilor”. Am crescut in acelasi timp cu disparitia plaslelor de la porti, a portilor de fotbal, a terenurilor de joaca si a copiilor de pe ele. Si daca lupta cu trecerea timpului este mai greu de rezolvat atunci macar batalia asta pentru practicarea sportului in scoala sa fie data.
Eu nu pot sa condamn un copil ce chiuleste de la ore pentru a merge pe terenul acela de fotbal mai bun din cartierul vecin, daca nu-si face temele pentru ca a fost cu tovarasi de joaca pe terenul particular pentru o ora de miscare si suturi la porti cu plasa…
Credeti-ma, in propiul lui sistem de valori, gestul de a alege joaca este unul firesc. Uneori un meci de fotbal in curtea scolii, pe un teren amenajat corespunzator, ii poate oferi un tanar dimensiunea propriilor ambitii, il poate ajuta sa spere si chiar sa guste din clipe aparent naive dar pline de glorie. Jocul urmat fie de victorie fie de infrangere nu e decat expresia manifestarii omului care a ales sa se bucure,firesc, liber si natural de viata.
Fotbal
- din categoria “amintirile ne chinuiesc, amintirile ne rascolesc”: Romania - Argentina, CM ‘94
“…într-un top al celor mai frumoase goluri marcate vreodată pe contra-atac, golul trei al echipei naţionale a României, reuşit de Gheorghe Hagi a fost desemnat pe locul 1. Reuşita românească din acel meci a fost descrisă în termeni extraordinari de către cei de la The Guardian.” (sursa: ProSport)
“As soon as Jose Basualdo treads on the ball following an Argentina corner, Romania act like a team who have been given a 10-second time-limit in which to score. Illie Dumitrescu charges straight down the field, with Tibor Selymes deliberately curving his off-the-ball run to drag the defence to his left. Dumitrescu uses Selymes by not using him and instead pauses, winding his foot back and forth like a dial while he waits for Gheorghe Hagi to appear on the right – and, crucially, for the covering defender to run beyond the line of the pass he wants to play. When he does, Dumitrescu’s ball is exquisitely timed and Hagi, on his weaker right foot, rams it into the net with delicious certainty.
As brilliant as the execution was – particularly Dumitrescu’s pause, which is a more manly version of Pele’s tender, loving foreplay ahead of Carlos Alberto’s goal in the 1970 World Cup final – many fine teams could have achieved such a level of technical excellence. But very few would have realised the opportunity was there in the first place.” (sursa: The Guardian)
***
Si, la final, un bonus de pe vremea cand Romania mai era in stare de-o rasturnare de scor. Romania-Anglia, Euro 2000.
Eleganta si rafinament
la fotbal feminin:
Violenta si lipsa de fairplay in fotbalul feminin de pe tare.ro
Zodiac romanesc: anu’ Bursucului
I’ve just had a text from my laddie saying ’sorry Dad, left the game early, can’t watch anymore of that
SCOTZINE: Rangers European adventure turned into a nightmare, after they were humiliated by Unirea Urziceni, 4-1. Unirea are actually the smallest club to ever play in the Champions League and this must be one of the worst ever defeats in European history for the Ibrox side, it certainly beats the debacle that surrounded the Kaunas games last season.
…..
The result was well deserved by the Romanian champions, but all the more humiliating for Rangers as it was Unirea’s first ever win in European football. A win that will possibly see their manager Dan Petrescu dining out for years to come.
…..
Fans Views
“For the very first time in my life, I’m ashamed of supporting the club I’ve loved since I was a lad. A club where one of my ancestors played over 100 years ago, a club I love dearly and a club every single family member supports. Walter Smith, the board of directors and the players are not fit to wear the Rangers jersey or represent my club. You have shamed Rangers FC, like no other manager or side has ever done in over 130 years of our history. I cannot express in words my disdain and contempt I hold these people in right now. Shame on each and every one of them.” -Wilhelm Anderson
“I’ve just had a text from my laddie saying ’sorry Dad, left the game early, can’t watch anymore of that’. Best part of £100 it’s cost him to get down there today and I’m gutted for him, 2 games, 8 conceded.” -Hootsmon
Unirea Urziceni n-a castigat doar campionatul ci pare sa fi batut la fund intreg fotbalul-mizerie din Liga1.
Unirea Urziceni are 4 puncte in Liga Campionilor.
Unirea Urziceni a castigat, in deplasare, meciul cu Glasgow Rangers, scor 4-1.
Unirea Urziceni este o echipa in care numele finantatorului nu este pronuntat atat de des de comentatorii de sport.
Unirea Urziceni este insa antrenata de bursucul londonez, Dan Petrescu.
Later Update: Bursucul din apararea nationalei, recunoscut pentru apetitul sau ofensiv, n-a fost niciodata un mingicar, ca 99 la suta dintre cei care bat mingia pe meleagurile autohtone. Dan Petrescu a fost un fundas, un fundas de banda care si-a cladit cariera prin muuuulta munca. Usor atipic nu? Nu imi amintesc vreo stire cu el si cu sintagma club de fitze la doua randuri distanta. A inscris un gol decisiv cu SUA la Mondialul celebru din ‘94. A mai dat un gol decisiv in Franta, 4 ani mai tarziu, impotriva Angliei. Si intre anii in care a mai si inscris, decisiv chiar si la Chelsea, a muncit…a muncit la echipe, nu atat de galonate precum Real Madrid sau Barcelona. A muncit suficient incat sa ridice peste 30 de mii de londonezi in picioare atunci cand vine ca spectator pe Stamford Bridge.
Dan Petrescu e un fel de Klaus Johannis
. E genul de om care provoaca stiri pozitive. Aceste stiri rar au ocazia de a se bucura de atentia si publicitatea materialelor in care apar figurile a sute de personulitati.
Romania - Austria, fotbal cu “f” mic
“Austria a fost mult mai bună decât în tur! Nu mai jucăm în Bucureşti”
Declaratia de mai sus ii apartine celui ce conduce federatia romana de fotbal.
“federatie” si “fotbal”, cuvinte ce ar trebui sa le scriem doar cu f mic pentru ca de F mare nu suntem in stare.
Romania - Austria s-a terminat la egalitate, 1-1, dar meciul si mai ales organnizarea lui au insemnat o uriasa infrangere. Intr-un exercitiu teribil al nesimtirii federatia de fotbal a fixat niste preturi uriase pentru biletele de intrare. Intr-un exercitiu teribil de balcanic, nationala s-a fixat in eterna stare de indolenta si neputinta. NU SUNTEM IN STARE SA BATEM AUSTRIA! si mai mult decat atat nu suntem capabili sa-i lasam pe suporteri sa se bucure de un meci al nationalei?…DE CE?
Managementul defectos de la FRF a ajuns la apogeu. Suporterul roman a fost umilit definitiv. S-au cerut 50 de lei pentru un bilet la tribuna a doua a unui stadion cu gazon de divizia C. S-au cerut 50 de lei pentru o atitudine usor jenanta a tricolorilor si pentru o tactica nepermis de haotica pentru un atrenor care duce in carca atatea vise si perspective…
Solutia imbecila invocata de seful federatiei este mutarea golaniei in alt oras decat Bucurestiul??? Nu ni se propune deci renuntarea la metehne ci plimbarea lor prin tara. Asta e Romania si a iei noua atitudine? Asa abordam preliminariile pentru 2012? Fenomenul fotbal a trecut la noi foarte usor de etapa de criza pentru ca s-a mocirlit in etapa penibilului.
Management dezastros la federatie, figurine de patroni in liga1, jucatori de cluburi de noapte in campionat si eterne scandaluri. Din aceste ingredinete nu iese performanta nici daca ii clonam pe ambii antrenori cu nume de Lucescu si ii aducem la nationala.
p.s. Pretul biletelor si jocul prestat de Marica&co, pe 9 septembrie cu Austria, au domolit rapid avantul optimist al suporterului de rand. Numaram zilele pana cand cineva isi va asuma raspunderea. Cand se va incheia numaratoarea poate vor vorbi si gazetele de frumoasa echipa a Romaniei, de infocatii ei fani si de noua si respectabila atitudine din jurul fotbalului autohton.
