Am testat cateva zile functia aceea care sincroniza mesajele de pe twitter cu peretele facebook-ului. Astazi am dezactivat-o si o sa incerc acum, in cateva cuvinte, sa explic de ce:

- Am decis ca posturile de pe twitter sa nu mai migreze catre facebook ci sa-si pastreze specificul si destinatia!

- Twitterul si Facebook-ul au o dinamica diferita. Desi ambele iti pot fi de folos in comunicarea cu restul lumii, intuiesc ca pe fiecare dintre ele e nevoie de un ritm diferit de postare, asta daca doresti ca receptorii sa se simta confortabil atunci cand le livrezi continut. Twitterul functioneaza in asa fel incat ajuta la o comunicare spontana, succinta si de la care nu astepti in mod obligatoriu un feed-back. O data “scuipat” twitt-ul, misiunea ca el sa ajunga la cei care te urmaresc e in mare masura incheiata. Twitter-ul este gazda perfecta si pentru interventii cat se poate de dese. Mesajele tale postate intr-o ora sa zicem, oricat ar fi de multe, pot fi atat de bine concentrate incat nu consuma timpul celor ce le citesc.

– Imediat dupa ce aterizeaza pe facebook, mesajele de pe twitter imi par din alt film si imi dau si senzatia ca aglomereaza inutil spatiul destinat comunicarii. Pe facebook parca te poti exprima, dezvolta altfel. In plus, ai avantajul dialogului imediat in zona de comenatarii si iti poti masura ecoul si prin cantitatea de like-uri. Facebook-ul imi pare chiar este un suport mai complex si mai cald in ceea ce priveste relatia celor ce au ales sa socializeze.

- Facebook-ul face insa casa buna cu blogul. Prietenii de pe facebook nu sunt automat si cititorii site-ului personal dar din punct de vedere al comportamentului, utilizatorii de facebook sunt “educati” sa urmareasca diverse linkuri. Asta e un mare castig! Depinde acum de tine, ce ambalaj folosesti la prezentarea linkului. Conteaza, poate si mai mult, ce produs gasesc prietenii din retea dincolo de acest ambalaj…

Update: Expunerea blogul prin postarea de linkuri cu noile posturi trebuie urmarita si practicata cu prudenta, atat pe twitter cat si pe facebook.  Pe twitter poti insista si semnaliza mai des o frecventa mai mare de posturi noi dar pe facebook imi pare mai potrivit sa lasi mai rar astfel de mesaje. Facebook-ul cere, inclin sa cred, o selectie mai atenta a linkurilor si un timp mai mare “de rumegat” continutul, asta in cazul in care nu doresti reactii adverse.

***

Trec acum la o alta zona de discutie si imi exprim dorinta de a beneficia de “un camp” in plus la sectiunea comentarii. Mi-ar placea ca cei de la wordpress sa-mi ofere posibilitatea sa-i intreb pe cei ce au intentia de a comenta ce varsta au si cu ce se ocupa. M-ar ajuta pe mine sa inteleg si mai mult zona din care imi vin diverse reactii. Blogmeaway nu este felul acela de blog care traieste efervescenta unui trafic intens si a unui lung sir de comentarii. Si cu toate astea mi-ar placea sa-i cunosc si altfel pe cei care, intr-un fel sau altul, interactioneaza cu opiniile mele.

de pe Facebook, am vazut filmul asta:

- nu e cea mai grozava productie dar spune o poveste captivanta, povestea unui fenomen mondial cu care suntem contemporani. Nu trebuie sa-l ratati si mai ales nu trebuie sa va abateti deloc de la drumul vostru in cazul in care ati vazut scanteia ce v-ar putea aduce niste miliarde de dolari

- v-as mai spune ca ma incearca un sentiment de regret fata de faptul ca scoala romaneasca nu ne invata si nu ne educa in spiritul moralei ca cel mai bun mod de a evita sa ramai somer este sa(-ti) inventezi un loc de munca.

Vizionare placuta! Astept reactii pe facebook si aici, pe blog, unde eu sunt CEO, bitch!…

Atelierul de titluri si injuraturi pentru mogulii internauti:

Vedeati-as mecla pe wall la politie

Golgorine, sa-ti moara capra din Farmville

Banditule, sa-mi dai unlike daca te mint

Sa n-ai parte de trafic, maestre

Sa te doara-n comment, stimate domn

Bai comunistule, sa-ti planga reader-ii la mormant

Mai fratele meu, sa mor ofticat de socializare

Excelenta, hai sa te pup pe gura si pe facebook

Ciocu mic acum noi suntem la servere

Golanasule, sa faci pe twitter de ras

Batranele, sa-ti dau retweet cu hidrantul

Au trecut 3 zile de cand sunt cu sim-ul la adapostului telefonului primit cadou. E celebrul telefon Motorola Milestone, atat de discutat in emisiunea Guerrilla de dimineata si este primul meu aparat din generatia asta noua pe care o banuiesc a fi intitulata smartphone.

Cum e? Internetul face muzica! Adica, internetul ii da valoare acestui telefon. Daca ai Milestone si acces la o retea Wi-Fi e clar ca nu te poti simti singur in propria ta viata . Facebook-ul, Twitter-ul si YMess-ul iti vor fi la picioare…adica la indemana! Navigatul pe net e chiar placut, tastatura neasteptat de prietenoasa iar piata de softulete si aplicatii pentru android este extrem de generoasa. Nu am folosit inca GPS-ul, poate si pentru ca drumul Bucuresti – Targoviste si retur il fac si cu ochii inchisi.  Repet, la pachet cu acces la net, telefonul devine un mega funny toy.

Sunt inca in perioada de acomodare cu “unlock-ul” si cu raspunsul la telefon prin simpla alunecare a degetului si am momente cand simt ca imi lipseste clasica tasta cu receptor verde. Sincronizeaza instant si organizeaza foarte bine folderele si pozele de pe cardul de memorie. Mi-am revazut arhiva foto si video si chiar am ramas incantat de o secventa scoasa de la naftalina, un clip cu pinguinii din Madagascar (avea si sub!).  Un mare plus este modul de adaptare al telefonului la continutul de tip youtube. Clipurile de pe net fac casa buna cu genul asta de telefon.

Camera foto? Modul foto este extrem de bine pus la punct si am inteles ca pe platforma asta, android, se pot instala n aplicatii care ajuta cu fel de fel de efecte incercarile fotografului. Sunt 5MB si cred ca sunt suficienti pentru un aparat care desi inca se cheama telefon are tentaculele infipte in mai multe indeledniciri. Cand vine vorba de poze si de navigat printre ele trebuie sa recunosc ca mi-a placut sa fiu prizonierul clasicului zoom a la Iphone si zapping-ului din degetel.  Daca ai jungla in cardul de memorie cu tot felul de poze si dosare e recomandat sa-ti faci poteca folosind aplicatia telefonului ce se cheama Quickoffice.

Playerul de muzica e facut sa-ti devina cel mai bun prieten. Mi-a “ghicit” muzicile de pe cardul de memorie din vechiul telefon, l-am ajustat putin la EQ si am lasat piesele sa vorbeasca. Se-aude curat si sunetul e destul de puternic. N-am incercat inca setul de casti dar am avut grija sa urc muzicile pe card la calitate buna.

Revenind pe zona clasica a abilitatilor ce tin strict de telefonie, imi place cum se infatiseaza agenda si faptul ca e intuitiv si ii trece pe cei apelati des la sectiunea favorites. Stiu ca se poate face mai mult pe zona de organizare si particularizare a contactelor dar trebuie sa-ti pierzi o vacanta ca sa pui poza si semnal sonor distinct la toate contactele pe care le am eu .

Si ultima remarca: te simti maguluit ca utilizator de Milestone cand descarci fel de fel de aplicatii dar mai ales cand vezi ca importante site-uri pe care le frecventezi si-au adaptat platforma si continutul pentru ca tu sa navighezi usor si fara probleme.

P.S. Nu am citit inca manualul si,…sa nu radeti, mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama cum se da close la o pagina de net si care e faza cu cortina aia de sus in care apar notificarile legate de sms-uri & mailuri noi intrate in inbox.