Intrebare
Directa si de inceput de an:
Ce si cum vreti, dimineata, la Radio Guerrilla?
p.s. Bagati critica, lauda & sugestii in cantitati industriale si-o sa vedeti/ascultati voi! 
O s-ajungem sa ne salutam pe strada
- Guerrilla vs Facebook -
Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului. De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.
Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:
In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real. Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?
Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio. Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. - toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.
Radioul - nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.
In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla. Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.
Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul - si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea - ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.
Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.
Intr-o tara normala…
N-as mai face poate revista presei intr-o nemiloasa bucla a timpului. Nu-i prima oara cand simt ca-s redundant enumerand zilnic aceleasi evenimente triste in care nesimtitii ce ne reprezinta se obraznicesc cum nu ne-am inchipuit ca o pot face…
Nu este zi in saptamana sa nu ma intreb daca ajuta la ceva, daca se clinteste macar o ascutitoare de pe un birou de functionar cand spun ca nu mai vrem sa ne fure, sa ne minta, sa dea tunuri, sa se traga cu arma pe strada, sa ceara caltabosi si palinca pe post de comisioane, sa-si faca 4 case sau jocurile pe bursa pe numele matusii, sa reuseasca doar fata lu’ tata etc. Luni zic despre autostrazi, marti de spagi, miercuri de prostia crasa a unuia care nici nu stie a scrie dar care a izbavit prin simplul fapt ca “a fost ales”. Joi anunt criza iar vineri pe cei ce o sfideaza pe spinarea noastra. Si toate se extrag, ca la loto, si saptamana viitoare si se-aduna ca intr-un monstros report de 20 ani. Care o fi capatul? De ce ma simt tot eu stanjenit cand imi urlu frustrarea? Cand se va bate oare cu pumnul in masa? Cate trenuri am pierdut alegand sa mai cred intr-o Romania normala?
Iarta-mi mie ascultatorule toate aceste repetitii absurde si toate intrebarile lansate in aer si considera ca in mare masura sunt constient ca si tu te-ai plictisit de desele momente in care “ne mocirlim” in apa infecta a politicii. Ne vrem si noi, in diminetile in care ne savuram cafeaua si ne murdarim mainile de tusul ziarelor, mai relaxati. Ne vrem uitati intr-o lume in care sa radem sau sa dezbatem neincrancenati pe marinea a 10 solutii de a face un lucru si nu sa ne indignam de-acea unica meteahna a alesilor nostri de a dormi/fura/ocoli/amana/pacali. Cand simti ca nu mai poti si ca nu-ti face nicio placere sa-ti rasfoiesc gazetele cu monstrii si sa te plimb astfel in bucla unui timp al nesimtirii, sa-ntelegi ca-n orele dintre interventii si de partea cealalta a difuzorului se injura si se urla. Si-apoi, suntem iar blestemati sa fim, din nou, primii naivi de pe pamant care mai intreaba cand si de ce…Urata ipostaza!
Intr-o tara normala nu mi-ar fi mie rusine si scarba de-atata nedreptate. Din nefericire, ziua cand lucrurile o sa fie altfel e departe.
p.s. De foarte multa vreme imi creez, constient, un deserviciu profesional: nu mai consum tv decat in doze mici si doar pe programe recreationale. Nu mai dau pe vomitivele talk-show-uri pentru ca simt ca si sticla televizorului ar putea crapa in momentul in care premierul ii face pe jurnalisti derbedei pentru ca la putine zile distanta el, sau altii ca el, sa aiba curajul sa vorbeasca de educatie.
p.s.2 Sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie!
Expressa de dimineata - How is made
Pe scurt, e asa:
- fig.1,2,3 - calculator, monitor, tastatura ; fig.4 - casti ; fig.5 - mouse ; fig.6 - cafea ; fig.7 - telefon fix ; fig.8. - steag romania ; fig.9,11 - bilet meci/acreditare Euro2008, fig 10 - cod tel fix, fig.11 - poster Spania, fig.12 - Discurs Obama, fig.13 - ZIARE, fig.14 - foarfeca (cu fir!)
**************************************************************************************************
Pe larg, poveste suna asa:
Expressa de dimineata egal Revista presei la Radio Guerrilla. Eu ii mai spun si “minutele mele de glorie”, aluzie la timpul scurt in care fac ce face si Mircea Badea intr-o ora, fara sa fie atat de
a)haios
b)concis
c)mic
d)toate treica mine…
Expressa de dimineata se contureaza in (ne)fericitul caz in care ma uita Dumnezeu pe net inca de seara. In online we trust dar se poate intampla ca unele stiri sa nu fi prins si print-ul. Prin urmare, revista buna se cunoaste de dimineata.
La ora 6 se intampla primul contact cu gramada de ziare. (fig 14) Imediat se executa o cafea(6) la care se poate face, dupa caz, update.
Contactul cu ziarele este posibil insa doar dupa eliberarea lor din taioasele si plasticoasele cingatori care ajuta la transportul materiei brute. De cele mai multe ori, colegii de la stiri au atentat deja la “colet” inainte ca eu sa sosesc la locul faptei. Taierea cingatorilor se executa cu instrumentul de la fig 14. Aici facem o paranteza si anuntam ca foarfeca utilizata nu este wirless ci este un exemplar rar dotat cu funie antifurt. In caz de urgenta se taie aceasta ata antifurt, se foloseste foarfeca si-n foarte scurt timp este reatasata printr-un nod la firul de protectie impotriva altor birouri.Selectia ziarelor. Proces deosebit de important care nu trebuie sa dureze mai mult de 10 minute. Privirea agera parcurge cele mai importante titluri si se triaza ziarele. Set complet pentru Ciuclaru si inca un set (info+tabloide) pentru echipa Dobro+Craio. Ziarele astfel impartite se pot odihni cat pentru o gura de cafea si un zapping pe tv&net. Pe net se poate opta pentru doua click-uri pe mafia si facebook, un clik pe blog, unul pe gsp, unul pe mediafax, realitatea.net, evz, coti, ceva ziare de-afara etcDe altfel, inainte de a alege primele ziare pentru a fi aruncate on air se printeaza un scurt rezume cu cele mai tari subiecte din presa scrisa, tot pentru emisie…
Este foarte posibil ca unele ziare sa beneficieze de privilegiul de a ma insoti in locul unde, vorba lui tamango, scrie femei/barbati dar gasesti wc-uri.La ora 7 sunt deja subliniate primele ziare. In mai putin de 30 de minute ele ne vor da imaginea evenimentelor de ieri, relatate de presa scrisa. Dupa ora 7 se intampla primul contact cu Dobro si Craio la fumoar. Suntem acum vreo 6-7: producatori, stiristi, secretara de emisie, dj etc. Aici…tigari, ce-am facut ieri, da-mi si mie o tigara, frate ce-am vazut ieri la tv plus cafea - toate in 4 metrii patrati.
(cam pe la) 7.30 - Expressa de dimineata live - prima runda
Dupa ce s-au dat titlurile ziarele sunt aruncate pe jos si se apeleaza din nou la ceasca de cafea. Incepe nebunia. Aranjam din ziare pentru 8.30, cautam prin stiri dupa personaje de sunat, ascultam emisia, dam search prin baza de date dupa telefon, mirosim subiectele haioase din presa internationala si daca timpul ne permite incepem deja traducerea unor articole. Sa nu uitam de ziare. Se regrupeaza, se rearanjeaza, unele citite la 7.30 fac loc la altele. Subliniem. Ce citim? Subiectul zile, ceva carne, doua subtitluri, un comentariu. Pe ziar se fac sageti si addnotari secrete, stiute si intelese doar de mine. Cu ce incepem? Sa las ceva haios pentru final.
Facem o scurta repetitie macar pentru ordinea de intrare a ziarelor.(cam pe la) 8.30 - Expressa de dimineata live - a doua runda. Imi caut ritmul, sunt la primul sau al doilea ziar si deja dobro face semne ca sa ma grabesc. Insist sa spun tot. A dat drumul la piesa pe dedesupt. Se termina expressa. Aveam ceva misto de zis la final. Am uitat? Nu? Ah, uite si asta mergea citit, l-am subliniat dar am sarit peste el. Iar am ciuntit vreun nume? “Inglish iz not evridei mai frend “… Ah, era roman? Ufff! A fost bine? Ce mai conteaza…parca la doua trei comentarii zambea si dobro. Ma enerveaza cand nu-i atent,parca vorbesc la pereti…
A trecut si a doua expresa. Acum chiar e nebunie. N-am telefon si fara invitat pentru interventie in direct dobro n-o sa ma lase sa dau “nouasitreizeciu’”. Fuck! Pe cine sun? Asta mai are numaru trecut aici? Ce carnati, nu raspund!? Poate gasesc ceva haios, o primarie, o morga ceva! Hai Geoana! Hai Oprescule! Hai Crineeeeee! Boc? Cand erau in campanie toti raspundeau. Mi-a inchis! Mi-a intrat casuta! Sunteti o consiliera? Aha, inteleg nu vreti sa intrati, nu comentati…sunteti in masina? In trei minute sau la 9.40-9.45. Cum mah nu mai raspunde? Gata, e telefon! Print la 2-3 stiri pentru dobro - Alexandra/Aura e dobro pe chat? Spune-i ca la 9.40 intra. Mai am de tradus? Ce fac…merg pe subiecte serioase sau ceva mai lejer. Azi e marfa serioasa. Softu asta e marfa rau si ziarele europene chiar imi plac, astia nu scriu un rand despre averea lui Dolanescu. Ignoranti! Poate e ceva misto si prin ziarele astea “de afaceri” ca s-a trezit si segmentul A+. Daca nu gasesc nimic pe-afara vad poate merge ceva din sport sau…NU, fara monden ca nici macar pentru a-i ridiculiza nu merita atentie. Azi e Catavencu? E gata si 9.30.
(cam pe la) 9.30 - Expressa de dimineata - ultima repriza…momentul de glorie se termina. Atat pentru azi.
Sa nu uit de telfon. Poate e timp si de o cafea. Astia la tv ce dau? Hmmm, la fel si pe Antena3 si pe Realitatea. Ah, stai asa ca asta e tare, puteam sa-l dau la expressa. Il duc in emisie. Matei? Hai ca e misto pentru baieti…Tare interventia asta. E Vintila la bucatarie, semn ca se termina emisiunea. Azi ce e? Luni? Marti? Maine cine ma ia de-acasa? La cat? 5 juma’… e ok!
Expressa care n-a fost
Din motive de neexplicat pe blog randurile de mai jos n-au mai ajuns pe radio…Sunt acum, aici:
Stirea zilei in presa de pe continent este realegerea lui Manuel Barroso in fruntea Comisiei Europene. E drept, din analizele gazetarilor europeni lipseste apetitul pentru cancan lucru dovedit de absenta referirilor la Gigi Becali
Imediat dupa vot un analist al publicatiei Liberation remarca faptul ca Barroso si-a incheiat primul mandat cu un bilant extrem de contestat, el fiind considerat responsabil de felul in care a resimtit Europa criza financiara. Victoria lui Barroso este explicata de Liberation prin conjunctura politica favorabila: Parlamentul european e dominat de partidele de dreapata iar europarlamentarii de stanga au fost divizati. Majoritatea socialistilor s-au abtinut de la vot insa ibericii l-au sustinut pe Barroso.
Presa din Franta este preocupata si de valul de sinucideri de cadrul colosului France Telecom. Vineri la Paris s-a ajuns la numarul 23 in ceea ce priveste numarul incidentelor, cazurile petrecandu-se intr-un an si jumatate. In Le Monde se vorbeste deja de regandirea sistemului de munca si tot Le monde scrie ca sinuciderea salariatei a fost declarata de Securitatea Sociala ca accident de munca.
Un protest cu fustite scurte provoaca dezbateri in Hexagon. Fustitele scurte au aparut la inceputul anului scolar la un liceu din Franta, purtate de mai multe tinere scolarite care isi revendicau, printre altele, dreptul in a-si alege garderoba. Le Parisien dezvolta cazul celor 200 de fete de la un liceu public care au militat pentru dreptul lor de a studia “en short”.
Protestul, inspirat de filmul La jurnne de la jupe, s-a conturat pe reteaua de socializare Facebook si le-a adus mai multor tinere cateva zile de suspendare de la orele de curs.
Manifestarea fetelor de liceu a fost luata in serios si de Le Figaro. Gazeta are pe pagina de net si un filmulet de la ziua fustitelor scurte si aminteste faptul ca in Franta nu exista o reglementare la nivel national privind tinuta vestimentara in scoli, lasand fiecare úntate scolara in parte sa normeze acest aspect.
Tot pe pagina celor de la “Le Figaro” am dat si peste articolul care semnaleaza ca in Franta sunt in jur de 2000 de femei, purtatoare de burqa. Burqa este un obiect vestimentar, purtat de femeile musulmane, care acopera corpul uman aproape in intregime.
Numarul purtatoarelor de burqa apare, scriu cei de la Le Figaro, intr-un raport despre islam intocmit in aceasta vara de o directe de informatii a Ministerului de interne din Franta.
Foarte Putin Din Anii Mei De Poveste La Radio Guerrilla
Salut, ascultatorule! Sa-ti zic din casa. De la Guerrilla…si mai ales de la Guerrilla de dimineata. Fac eu cinste! E 11 septembrie si-mi cer scuze pentru strania coincidenta, cu drama din SUA, dar in a unsprezecea zi de septembrie am cunoscut on air-ul eliberat de prejudecati. Azi e ziua mea de mic luptator de guerrila in fm. Am sosit cu mai bine de un un an inatrziere in ceea ce imi parea de la distanta cel mai atragator proiect de radio. Acum am trei ani de front. Sunt Bogdan Ciuclaru si… hai sa-ti povestesc:
Am trimis demo…cu interventii suprapuse pe Vama Veche. La radio, vreau sa ajung la radio!!! Tudor Chirila parea sa fie mai convingator decat mine. Am dat interviu cu unul din putinii mari cunoscatori de radio din zona sefilor. Se numeste Calin Husar. Ii multumesc. Intr-o saptamana seful de la stiri, Sorin Faur, avea sa-mi vorbeasca despre relaxarea cu care se face aici radio…Am discutat, imi amintesc, despre ritmul de rostire al cuvintelor pe radio, despre cum e bine de evitat accentul si tempoul de limba engleza, atunci cand “parlim” la langue roumaine. Tot in prima saptamana descopeream un univers si o gasca de oameni desprinsa din visele adolescentine ale oricarui om de radio. Sorin Faur si Mircea Oculeanu sunt deja institutii in radio si nu-s cuvinte mari. Eu si cu Alex Vidia invatam sa depasim timiditatea caci Dobro, Craio, Serban,Vintila etc aveau nevoie de colegi nu de grup de admiratori…
Primele luni am fost ascuns intr-un extrem de folositor cantonament. Faceam programul local pentru orasele in care guerrilla detine frecvente. Un program de tip news care intra in emisie de la ora 6!!!. Eram la Natiunele Unite si-n camera producatorilor aveam sa-mi gasesc o a doua familie. Multumiri infinite colegilor Mihai Nae si Paul Gherasim Dinescu. De altfel, producatorii de la guerrilla sunt atat de sufletisti si-ntratat de buni din punct de vedere profesional incat simt zilnic placerea de a lucra cu ei. Alaturi de-acesti oameni “de la producatori” am invatat sa fac din buretele ce imbraca o camera de inregistrare nu doar instrument de izolare fonica ci si partener de somn. Cand nu dormeam si nici nu munceam ne permiteam luxul de a ne distra la locul de munca. Multumim microfoanelor care au indurat atatea…
Serban Bogdan Serban este primul care mi-a dat o cafea la Guerrilla. Veneam de-acasa in vizita la colegul care reusise la Bucuresti. Cu masina lui am mers la interviul de angajare si se face vinovat de multe gesturi de incurajare. Vidia mi-a fost coleg de naveta pe microbuz. Ce nebunie! Trei luni am stat acasa in Targoviste si am testat drumul cu Sageata Albastra. Desi nu pot sa astern cuvintele stiu exact fiecare particula din aburul de gara la ore imposibil de matinale.
Guerrilla de dimineata este o alta poveste…de familie. Spun de familie pentru ca Dobro si Craio, hai si Matei au norocul de a ma suporta si vedea mai des decat parintii de-acasa. Tigarile dintre interventiile de pe post sunt pretexte de povestit filmele de la bunica din America sau de impartasit experiente. La tigara se spun cele mai mari prostii. Refulam. Ii injuram ca-n piata chiar si pe cei pe care urmeaza sa facem eforturi sa-i intelegem. De la Calin Husar am retinut ca de dimineata suntem intr-o locomotiva. La Guerrilla mergi insa cu Orient Express-ul si vorba lui “nu spui prima gluma care iti vine pentru ca precis e cu *u*a”. Stiu ca mai si uitam de ambitiile noastre de a fi peste fm-ul de autobaza. Garantez insa ca incercam. Eu si Matei ( si-acum si Mitos) plecam de la 5 dimineata de-acasa. La 6 deja miroase a cafea in redactie si pregatim materia prima pentru emisie.Pe Dobro si Craio aveti tot dreptul sa va suparati ca nu ajung de la 7…ati avea mai mult timp de petrecut cu ei. Fac insa matinal de vreo 10 ani si si-au rezervat tacit dreptul de a veni relaxati la munca. La cat ar trebui sa ne bagam la somn ca sa fim fresh dimineata? Si daca e meci sau iese gasca la o bauta?…Orele de program trec repede si ne storc de energie. Cum a fost azi? Iar fac apel la tine ascultatorule si-ti spun sa ma crezi si sa-i crezi pe cei ce spun ca le pasa.
Expressa de dimineata? E copilul meu adoptat din mers. La Targoviste aveam grija de Cititorul de gazete si-asa mi-a fost mai usor sa ma acomodez. Mai greu imi e sa aduc telefoane pe subiecte serioase in emisie. Mai bine ar vorbi cineva cu Basescu, cu Geoana sau Antonescu sa ma sune ei…sa ne dea un beep (sic! - intre atatea!!!) ca-i sunam noi. Nu le place sa intre la Guerrilla si chiar sunt timorati de noi. Mie imi place secunda in care simt ca-i poti demola dintr-o intrebare. Suntem incomozi atat cat se poate sa fi intr-o emisiune in care esenta e divertismentul. Si-apropo de locul si fapta de guerrilla autentica pot sa-ti marturisesc ca sunt mandru ca in urma cu ceva vreme am contribuit la campania in care ii felicitam pe diversi demnitari pentru vilele obtinute de la ANL. N-am schimbat lumea dar macar am tras cu pistolul ala de semnalizare al naufragiatilor.
Sa revenim la cei doi: Dobro si Craio. Dobro este preocupat de tot ce e in jurul lui si e de admirat. Este deseori lenes in a intra in subiecte serioase sau pur si simplu simte ca s-ar enerva prea mult daca (si)-ar pune intrebari. E capos. E confuz si nu-i este suficent ca se suprapune cu ideea de radio pe stil gurrilla. Cauta prim-planul. Craioveanu este omul pe care nici nu-l banuiesti caci imaginea de bad guy din trecut bantuie retina. E timid si introvertit. Vine insa cu gasca la bere si este chiar elementul care, in mediu prielnic pune dinamita in replici super-haioase.Craioveanu e temperamental si uneori periculos de sincer. Nu mai zic nimic de rau de el pentru ca inainte de Euro2008 mi-a dat tricoul Romaniei primit de la Adidas.
Dobro, Craio, Matei, Mitos, Simona, Ama, Aura, Alexandra, Dragos, poate Oana, George, Sorin, Vidia, Serban, Marius, Ocu, Sorin, Mihai, Paul, Irina, Carmen, Ada, Adi, Tuhu, Dinule, etc ….bai, cand bem o bere?
Va plac familia mea de la Guerrilla, ascultatorule? Poate mai povestim…
