Foto Agerpress, via anndrei.info

Recent, Dobro zicea ca atunci cand Basescu a ales sa conduca un Logan a coborat standardul functiei prezidentiale. N-am fost si nu vad deocamdata de ce as fi de-acord. Basescu, a facut, o repeta si colegul Dobrovolschi, zece alte gesturi care nu erau in acord cu functia pe care o reprezinta in stat. Cu Loganul situatia e, scuzati cliseu, complexa. De ce n-as risca sa o traduc printr-o miscare populista si-atat?

Contextul in care se intampla gestul presedintelui de a cere o masina romaneasca celor de la SPP ii positioneaza miscarea, mai degraba, in categoria “smart move”. Sunt convins ca daca protocolul si cazurile particulare cer un automobil de alta tinuta, acel automobil este mereu la dispozitia presedintelui. De altfel, pe imaginile de la reinstalarea in functie a presedintelui nu apare celebra Dacie Logan.

In opinia mea, Basescu nu e strain de strategii si pozitionari inteligente. In 2004 ataca cu celebrul ardei iute un public pregatit din punct de vedere al intelectului sa descifreze mesajul. Acum pare sa-si fi pierdut apetitul pentru combat in zona asta, vrajit de caldura prea deselor bai de multime. Omul politic Basescu este insa ahtiat sa dea gol si, da, lui ii se poate reprosa ca din comoditate alege sa joace in ligi inferioare. Produsul, marfa, brandul Basescu s-a vandut in trecut la mall si orase, acum e si pe taraba in piata, la targ, obor, OTV etc.

Ca PR as trece decizia de a conduce Logan ca o manevra inspirata, tradusa chiar si de media prin “incurajarea economiei nationale”, o pozitionare care genereaza, daca nu simpatie, macar stiri de presa.  Traian Basescu poarta insa vina ca isi completeaza tabloul gesturilor nu doar cu episoade din laboratorul de imagine. El se mai intoarce si la popor, scapand, precum soferul de rand, aluzii gen: “daca te urci pe masa iti spun!” si ii ofera (si) lui Dobrovolschi imaginea urata, pe care, pe buna dreptate, o semnaleaza si contesta.

Repet, luata la o analiza cu lupa, miscarea cu Loganul nu face parte din otevizarea sefului de stat ci, din nefericire, se contabilizeaza cu plus la alte gesturi din aceasta sfera. Inainte de a invarti volanul de Logan, “Base”, cum ii spune strada, si-a tamponat blazonul cu fel de fel de vorbe demne  de puntea vasului. Chiar si naturaletea cred ca se poate educa. Altfel, se-ajunge la replica “tiganca imputita” si risti sa fi confundat, cand te urci in Logan, cu cocalarul de mici si iarba verde.

*****

Precizare:

De ceva vreme discut, la radio, subiecte politice. Cu Dobro, discutiile sunt in general in contradictoriu, mai ales cand apare si ingredientul Basescu. Pentru ascultatorii de Guerrilla deveniti chiar si fara voia lor martori la, uneori spumosul duel de opinie, as face urmatoarele precizari care sa explice cum reusesc asa des sa primesc eticheta de “comunist, fan al lui Basescu”:

- ca reporter – pe politic si administratie-, pana la venirea mea la Guerrilla eram destul de vehement si de acid. Se intampla asta si cu cei de la putere – pe-atunci PSD- si cu cei din opozitie (sa zicem PRM)

- ca moderator de emisiuni electorale (prin 2004) ma straduiam sa fiu impartial. Am stat de vorba (nu la Guerrilla) pe-atunci cu oamenii aparent nesemnificativi din zona politicului dar si cu grei precum Mircea Geaoana, Adrian Nastase, Petre Roman, Theodor Stolojan, Mona Musca. N-am in palmares niciun interviu cu Basescu.

- pana la venirea in Bucuresti am fost, neoficial si neremunareat cu acte, consilier pentru un senator PNL. Eram suficient de necopt incat sa nu ma iau prea in serios…

- am primit propuneri si am ajutat cu sfaturi oameni din sfera politicului mai ales cand intrebarile lor erau legate relatia cu presa. Nu am fost niciodata purtator de cuvant pentru vreo organizatie de partid si nici nu am pledat la ziar sau pe radio cauza vreunui candidat.

- am votat cu Basescu in 2004 si cu celalalt candidat, recent, in 2009. Primul tur cu Crin Antonescu, al doilea cu Geoana.  La europarlamentare n-am fost in tara si n-am votat.

- am facut revista presei si pana in 2004, e drept, la un radio de provincie. Cu o mica intrerupere, am continuat sa selectez/sa citesc din ziare cele mai imoportante stiri si in anii care au urmat. Si maine, daca voi fi sanatos, voi activa pe post de cititor de gazete. Ce se-aude pe post atunci cand se intampla expressa de dimineata are mare legatura cu ce mi se pare mie potrivit sa se-auda. Asta se traduce prin “citesc ce vreau, adica ce merita a fi auzit” minus doua, trei, zece etc. stiri care, fie imi scapa, fie sunt in ziare care nu vin la redactie, fie nu se califica in acceptiunea mea din acea dimineata pentru publicul intuit a fi “de Guerrilla”. Uneori, cand situatia si inspiratia ajuta, ne jucam si la revista presei si nu luam totul prea in serios.

sau “Cum am supravietuit duelului cu Dobro”

Colegul Dobrovolschi a prins in poza niste blocuri urate. Necazul este, si-aici are dreptate, ca au iesit urate (spune el!!!) dupa ce au trecut prin procesul de infrumusetare (celebra reabilitare termica). Apoi s-a panicat si s-a alarmat in legatura cu viitorul tuturor privitorilor de blocuri. Ce ne facem daca toate devin asa? Cum o sa mai putem sa le privim? Cum o sa mai traim cu ele asa?A aflat ca nu-s toate chiar asa ci sunt si altfel. De fapt sunt si-asa, si altfel si altcumva si portocalii, si caramizii si visinii si chiar cu verde si albastru.

Deci nicio culoare nu se poate supara pe prafuitul Bucuresti ca n-a prins un colt de balcon sau un perete de bloc de cartier. Suna telefonul in emisie si-aflam de la un arhitect ca pentru bietul oras-capitala exista indicatii clare si precise in legatura cu gama de culori. Se pare (din poze si din simplu privit pe strada) ca idicatii au fost si sunt ignorate cata vreme avem cladiri/blocuri care sunt cu mult pe langa cele 4 culori reprezentative si cu care, teoretic, te poti afisa in Bucuresti. Dobro iar are dreptate. Cine e de vina??? Strict in privinta culorilor blocurilor recent reabilitate vina/responsabilitatea o parta autoritatea locala, cel putin asa a sunat raspunsul oficial de la minister primit chiar in direct.

Concluzie1: Cromatica cartierelor si in special a blocurilor reabilitate e in grija administratiilor locale. Ele, administratiie stim cum sunt…Sunt diferite, multe, mai preocupate, mai putin preocupate, mai cu grija fata de cetatean, mai cu atentie fata de imbogatirea unor cetateni si/sau firmulite. Asa s-a ajuns, inclins sa cred, s-avem blocuri portocalii sau verzi, galbene sau alb-albastre.

Care e pozitia mea? (pe care anevoios am incercat s-o explic si pe radio)

-ca producator sunt rezervat in “a sinucide” un matinal si un show de divertisment cu o nesfarsita discutie despre “uratul din Romania” si despre gesturile functionarilor sau ale politicienilor care sporesc uratul din viata noastra.

-ca jurnalist m-as incumeta sa adunt toate datele inainte sa ma iau la tranta cu gorila-stat, care nu numai ca nu vorbeste mereu aceeasi limba cu mine dar nici nu are intotdeauna preocupari de a intretine un dialog.

-ca privitor de blocuri roz-portocalii nu pot decat sa striga si sa reclam urmatoarele:

1. Lipsa si habarnismul autoritatii in stat. Nu exista coerenta in decizii si ne confruntam cu o lipsa evidenta de chef a celor responsabili de a supraveghea, urmarii si sanctiona abaterile. Chiar si pe cele de ordin estetic

2. Lipsa arhitectilor vocali care sa reclame aspru si acid incalcarea legilor scrise si nescrise. Aici e poate si  vina noastra, a celor din media, ca nu acordam spatiu/atentie…

3. Suficienta unora sau altora, care, crezand ca fac un bine, zugravesc orase lasandu-i pe oameni nedumeriti si nemultumiti de relatia ochilor cu culoarea peretilor.

Concluzie2: La radio, e greu sa faci ancheta jurnalistica si ai tot dreptul sa te intrebi daca merita in dauna procesului de binedispunere al ascultatorului. Totusi, Dobro e idealist si se intreaba cum dracu au aparut atatea si-atatea combinatii de culori pe peretii blocurilor din Bucuresti. La administratia locala pare sa se gaseasca raspunsul am dedus noi, astazi! La intrebarea asta cu “cum dracu…” ar trebui sa raspunda insa cei care chiar se ocupa de astfel de probleme. CEI CARE SUPRAVEGHEAZA RESPECTAREA LEGII!Si-apoi sa dea amenzi daca e cazul si sa repare situatia. Cum dracu’ de nu se intampla asa? Cum dracu de-am ajuns noi sa ne duelam pe culori? Cum???

p.s. In Targoviste, blocurile reabilitate sunt faine!

Primarul mi-a explicat la telefon ca gama de culori a fost decisa de o comisie special infiintata, din care au facut parte niste arhitecti, niste consilieri, un primar si un citymanager.

Spuneam recent, din n motive, asta…

Acum il vad si pe Dobro (fig.1*) ca face asta…

fig.1 - mihai dobrovolschi

Si pentru ca nici nu stiti ce pierdeti va spun ca de la intrarea mea in echipa guerrilla de dimineata, dobro este partenerul pentru unele dintre cele mai savuroase discutii politice din oniar-ul dar mai ales din offair-ul sediului nostru.

p.s.  Binele invinge?