nu tac niciodata si au schimbat in rau coloritul acustic al tribunelor.  Asta e prima mea concluzie dupa debutul mondialului African.

Publicitate: Vrei sa faci bani rapid? Inventeaza dracului un soft care detecteaza “vazaitul” celor mai enervante trompete de pe stadion si-l inlocuieste automat cu cantecele tribunelor din fotbalul englez. Trimite softul la orice televiziune din lume si salveaza urechile a milioane de microbisti. Sunt sigur ca se poate!

Primele doua meciuri, Africa de Sud – Mexic si Uruguay – Franta au adus la suprafata si doua mirari: ce stadioane au aia din Africa si ce fotbal anost, daca nu chiar  prost, joaca aceasta echipa a Frantei. Dupa rezultatele de vineri (1-1 Africa de Sud – Mexic si 0-0 Uruguay – Franta) te gandesti ca Henry et ses amis trebuie sa bata si ei pe cineva. Partea trista, pentru ei, e ca o sa le fie cam greu chiar si cu aceste doua colege de grupa, mai putin titrate, Africa de Sud si Mexic. In plus, pentru tanarul Dos Santos, primul meu super-jucator ghicit la acest turneu de pe pamant african dar si pentru a confirma ca victoria in amicalul cu Italia n-a fost o intamplare, ar fi bine si spectaculos ca Mexicul sa iasa din aceasta grupa. Sanse sunt!

Asta e intrebarea! Si, in fond, asta e si marea mea dilema in legatura cu Mondialul din 2010, din Africa de Sud. Vom vedea meciuri spectaculoase sau vom aseza printre paharele de bere poante cu vacile sacrificate la doi pasi de poarta stadionului?

Cum Romania lipseste (pentru a cata oara!?) de la turneul final ne lipsesc si informatiile care ne-ar fi atins la coarda sensibila, acelea din sanul tricolorilor reuniti si hotarati sa scoata lumea in strada. Ce avem la schimb? O cantitate incredibila de stiri din categoria diverse iar Africa de Sud pare din start un izvor pentru cei predispusi si insetati de brizbrizuri de pe langa Mondial. S-a furat primul portofel, s-au angajat Vraci, se facu si prima vraja cu directia Messi! Si astfel de stiri adunat parca formeaza o patura care nu le lasa sa ne uitam la fotbalul si Mondialul care ne intereseaza.

Sunt insa si microbisti adevarati, sunt oameni pentru care patura de cancan devine perdea lesne de inlaturat. Privirea lor cauta numai povestea din iarba. Sunt oameni care se hranesc nu cu golul lui Hagi din ’94 ci cu nationala Braziliei de la mundialul mexican. Pentru multi dintre acestia turneul final a inceput inca de la tragerea la sorti a grupelor, moment cand se incearca o prima analiza a culoarului favoarbil.  Apoi vin amicalele si meciurile in care nationale mari sunt precum ursii adormiti: “asa e Italia, sa vezi ca n-a facut mare branza in amicale si abia-abia o sa iasa din grupe si-apoi joaca finala!”

Acum, in pragul debutului Campionatului Mondial sunt usor confuz, vulenrabil si tentat sa ma las prada cancanului, mondenului si zigzag-ului cu vuvuzelele, vrajtoarele, nevestele de fotbalisti si ispravi cu mingii Jabulani etc. Exista insa si-un pericol: s-ar putea sa nu suport atat de mult exotism. Hai da-o in safari de-aici, Noua Zeelanda si Australia la Mondial? Korea de Nord? Ghana? Coasta de Fildes si chiar nationala noastra prietena Slovenia? O sa tanjim iar in grupe dupa momente in care jucatori care abia s-au incaltat cu ghete cu crampoane, prind 5 minute de darzenie si ne vand iluzia ca o tara mica poate incurca si rasturna o buturga mare. Eu vreau drama si poveste cu granzi. Vreau meciuri cu Spania, Anglia, Argentina, Brazilia, Germania si sa-mi spun minciuna ce-o rumeg de 5-6 ani, cum ca jucatori precum Mutu si Chivu ar fi meritat in palmares macar faza grupelor la un Mondial.

Aici se termina intro-ul pentru Cupa Mondiala din Africa de Sud. Scoateti acum pixurile si puneti pe hartie pronosticul, fisa tehnica si ratingul meciurilor: Ghana – Australia si Slovacia – Paraguay. Ca asa ne trebuie…

“Austria a fost mult mai bună decât în tur! Nu mai jucăm în Bucureşti”

Declaratia de mai sus ii apartine celui ce conduce federatia romana de fotbal.

“federatie” si “fotbal”, cuvinte ce ar trebui sa le scriem doar cu f mic pentru ca de F mare nu suntem in stare.

Romania – Austria s-a terminat la egalitate, 1-1, dar meciul si mai ales organnizarea lui au insemnat o uriasa infrangere.  Intr-un exercitiu teribil al nesimtirii federatia de fotbal a fixat niste  preturi uriase pentru biletele de intrare. Intr-un exercitiu teribil de balcanic, nationala s-a fixat in eterna stare de indolenta si neputinta. NU SUNTEM IN STARE SA BATEM AUSTRIA! si mai mult decat atat nu suntem capabili sa-i lasam pe suporteri sa se bucure de un meci al nationalei?…DE CE?

Managementul defectos de la FRF a ajuns la apogeu. Suporterul roman a fost umilit definitiv. S-au cerut 50 de lei pentru un bilet la tribuna a doua a unui stadion cu gazon de divizia C. S-au cerut 50 de lei pentru o atitudine usor jenanta a tricolorilor si pentru o tactica nepermis de haotica pentru un atrenor care duce in carca atatea vise si perspective…

Solutia imbecila invocata de seful federatiei este mutarea golaniei in alt oras decat Bucurestiul??? Nu ni se propune deci renuntarea la metehne ci plimbarea lor prin tara.  Asta e Romania si a iei noua atitudine? Asa abordam preliminariile pentru 2012? Fenomenul fotbal a trecut la noi foarte usor de etapa de criza pentru ca s-a mocirlit in etapa penibilului.

Management dezastros la federatie,  figurine de patroni in liga1, jucatori de cluburi de noapte in campionat si eterne scandaluri. Din aceste ingredinete nu iese performanta nici daca ii clonam pe ambii antrenori cu nume de Lucescu si ii aducem la nationala.

p.s.  Pretul biletelor si jocul prestat de Marica&co, pe 9 septembrie cu Austria, au domolit rapid avantul optimist al suporterului de rand.  Numaram zilele pana cand cineva isi va asuma raspunderea. Cand se va incheia numaratoarea poate vor vorbi si gazetele de frumoasa echipa a Romaniei, de infocatii ei fani si de noua si respectabila atitudine din jurul fotbalului autohton.