Radio Guerrilla - OAMENII!
O sa incep azi, pe blog, un mini-serial despre ce imi inchipui eu ca ar trebui sa stiti despre Radio Guerrilla!
Radio Gueriilla - OAMENII!
Episodul 1. - blogurile
Intr-o sedinta (acum mai bine de 3-4 luni) am aflat ca cineva a gasit de cuviinta sa-si intretina orgoliul si traficul pe blog, vorbind de Radio Guerrilla. N-are importanta ce si cum. Apoi, tot in sedinta, ne-am dat seama ca in redactie avem si noi internauti care de si din placere se dau pe net cu blogul sau cu site-ul personal. In paranteza fie spus, la vremea aceea, din motive de modestie si alte preocupari putini guerrilisti vorbeau pe blog despre a lor munca de la radio. Si eu am considerat multa vreme ca, din radio fiind, e mai bine astepti sa vorbeasca altii despre tine decat sa le spui tu lor diverse, din bucatarie. Asta e insa, alta discutie.
Si dupa sedinta cu pricina am zis: hai cu blogurile de guerrilla sa le strangem pe site si sa ne aratam lumii care cum suntem si despre ce avem chef a scrie. Asa a aparut sectiunea din dreapta, de cum va uitati dumneavoastra la homepage. Aici o sa gasiti linkuri catre diverse bloguri si site-uri. Dintre cei care scriu ii pot aminti pe Iulian Tanase, Mihai Dobrovolschi, Liviu Mihaiu, Petru, Nick, Calin Gheorghe si Alex Vidia. Mircea Oculeanu scrie si el de muzica dar are si loc de dat cu poza! Vlad Craioveanu are si el blog dar, cum spunea si pe radio, e acum fanul extenisiei ce se cheama Facebook. Din surse sigure va pot spune ca Bogdan Serban si Ciprian Dinu au site-uri in constructie. In plus, sunt si altii din echipa Guerrilla care se manifesta in online. Pe unii dintre ei ii cititi deja iar pe altii ii asteptati poate linkuiti pe site-ul eliberadio. Se lucreaza…
De ce va spun de cei din Radio Guerrilla si de blogurile lor? Pentru ca e bine sa stiti de ei si de ceea ce fac ei, intr-un mediu care le permite sa fie mai deschisi cu cei care comunica. Va mai zic de blogurile celor din Guerrilla si m-am implicat in enumerarea lor pe eliberadio.ro tocmai pentru ca stiu ca in unele momente googaliti dupa informatii legate de activitatea lor la job sau extra-job.
Sa nu uit, pe site la Guerrilla se afla si podcasturile cu diverse emisiuni si rubrici - chiar si revista presei :)). O sectiune pe care mi-ar placea sa nu o ratati este cea in care sunt adunate interventiile marca Sorin Faur de la Sinteza Zilei. Merita sa zaboviti zilnic macar 5 minute pentru ca in timp ce va puneti la punct cu actualitatea politica s-ar putea sa va si amuzati!
Ultimul paragraf: pe net, cel putin in ultima vreme, lumea vorbeste frumos despre Radio Guerrilla si nu va ascund ca asta-i motiveaza pe oameni. Suntem si criticati si uneori ne pica greu sa admitem ca sunt lucruri pe care nu le-am stiut sau nu le-am simtit. Va multumim insa ca acasa, pe net sau in masini sunteti cu Radio Guerrilla. Acest ultim paragraf se vrea o confirmare a faptului ca stim ca sunteti acolo. Cel putin in ultima saptamana am vazut oamenii din lumea afacerilor, artisti, oameni consacrati din media, dj de la alte radiouri sau pur si simplu oameni care nu au statut de persoane publice, vorbind si trecand acolo intr-un post sau commment numele Radio Guerrilla. Speram si ne straduim sa nu dezamagim.
Va urma. Ne-auzim la episodul 2 
Tehnic vorbind
se-ntampla niste probleme:
1. Cu blogul. Incerc, dupa timp si pricepere, sa-l fac mai prietenos. Am umblat la pozele din front page, la skin (sper ca acum sa fie mai citibil! si daca ma enervez il arunc si-l schimb) si am reorganizat partial si coloana din dreapta. Aveti sugestii si reclamatii?
2. Cu emisiunea Guerrilla de dimineata. S-a intamplat sa suspendam pentru o perioada (scurta speram) activitatea de la 6 la 7. Reluarea programului si revenirea noastra pe post depinde de niste detalii, chiar tehnice. Pica bine niste minute de somn dar sunt oarecum nemultumit ca am lasat niste oameni, dincolo de difuzor, sa indure singuri trezirea. Dap, trezirea cea grea de prea prea dimineata. Multumesc (si-n numele colegilor) pentru mesaje, intrebari si incurajari. Sper sa ne reauzim!
3. Cu ziarele. De la revista presei. Am senzatia ca subiectele sunt chiar anoste si ca aduc in prim-plan tot griul de pe lume, care, culmea se repeta insistent in frumoasa noastra tara. Bucla in care am intrat sper sa nu fie atat de deranjanta pe post pe cat o resimt eu. Ma gandesc insa la niste solutii de a improviza si altfel de momente in cele 2-3 minutele de lectura a ziarelor.
4. Cu gatul. Ma doare. E suparator si atenteaza chiar la obiectul muncii :)). Lucrez la treaba asta cu ceaiuri, cafea cu lapte,, vin fiert, tuica fiarta etc.
5. Cu criza socio-profesionala. Simt o oarecare stare de disconfort. (Vestea buna e ca after the teambuilding treaba nu e atat de acuta ca inainte). Criza se simte din doua motive:
- Media, domeniul in care lucrez, chiar cu placere, nu treverseaza cele mai faine momente. S-au inchis ziare, s-au micsorat bugete sau salarii si nici experiente de creatie in publicitate nu mi s-au mai intamplat. In plus, calitatea a tot ce inseamna produs media livrat catre public sufera vizibil. TV-ul ne este martot. Nu-mi plang de mila ci mai degraba spun ca avem un balaur in plus de rapus inainte de a ne gandi cum sa facem sa-l multumim pe stapanul nostru, Ascultatorul.
- Timpul si cheful de out in town sunt specii pe cale de disparitie. Prefer odihna si netul in defavoarea unei beri in oras. Stiu ca nu e chiar ok pentru casa sufletului si incerc usor-usor sa ma agat de niste oameni de bine pentru a iesi la aer. Poate o cafea in week-end in Fiord, in Targoviste…poate un teatru etc. Si-apropo de iesiri in za town: dupa apelul meu de a face o treaba faina adica de a aduna date despre cum, cand si unde se intampla lucruri de calitate, de vazut si testat, am deschis o pagina noua pe blog. Se cheama Vezi Pe Unde Mergi (VPUM) si este deschisa tuturor organizatorilor, amatorilor si vizitatorilor.
In rest, sunt ok :))
Trebuie sa stii sa te ridici ca sa poti anticipa sau controla o coborare!
Presiunea pe tibie e infernala. M-am incalzit si am impresia ca nu inaintez. Ba mai mult, alunec! Toti merg mai repede decat mine. Am senzatia ca sunt un cyborg din desene animate. Sunt afara! Rosu in obraji, am trecut granita si din fata monitorului sunt aici, pe frontul alb, unde incaltarile sunt grele si robuste. Sper ca nu rade nimeni de mine…Imi vine sa-mi lipesc un afis de geaca: in aproape 30 de ani de existenta nu am purtat niciodata clapari!
Nimeni nu remarca insa mersul meu nenatural si asta m-ajuta si pe mine sa uit. Am ajuns! Asta e partia?!?? Lume cam multa…Wau! Astia-s nebuni, se dau cam cu… cu viteza! Altii n-au implinit inca 5 ani dar alunca frumos si inving frica si gravitatia cu naivitatea varstei dar mai ales cu bucuria jocului. Jocul de-a schiul… E fain! Trebuie sa fie fain! Ar trebui sa ma dau!
N-am insa curaj. Nici nu stiu sa intru in schiuri. E jenant. Cam aiurea situatia: “mai bine imi luam sanie!”. Sa ma incalt si cu schiurile? Hai! Ce caraghios!?! Imi vine sa rad dar incerc sa par concentrat desi imi pare ca nu o sa ma las dus de “lemnele” astea de sub mine. Mi-as face o poza asa fara coborare, s-o pun pe net…Ma gandesc totusi ca trebuie sa ma dau…Imi fac curaj, ca doar am facut sport! Stiu, sahul nu ma ajuta aici dar pot sa dau si cu piciorul in mingie, am avut si julituri in genunchi, deci ce poate fi mai rau?
PUB: VREI ECHIPAMENT DE SCHI? CLICK AICI
Primesc indicatii de pe margine: “ai grija sa nu cazi pe fata sau in spate!” Am cam multe griji. Picioare intepenite care trebuiesc inclinate, talpi care au rasarit precum nasul lui pinochio, bete de sprijin, echilibru, frana, atentie etc. Decid sa ma dau! Plec usor dar cu atitudine de invingator. Intr-o secunda filmul se rupe. Nu exista control! Picioarele nu raspund la comenzi, pierdem legaura…pierde le ga ra zbuffffffffffffffffff! Down! Foarte ciudat, nu rade nimeni? Atunci rad eu…putin si stanjenit.
Nasoala situatie dar bine ca niciun pasager nu e vatamat. Reluam! Reluam, am zis! Pamantul alb si inclinat se opune cu inversunare incercarilor de a ma repune pe picioare. Primesc intariri: “te ajut?” Ca omul derutat de un potential inec intr-o apa penibil de mica intind mana si revin in pozitia “pe verticala”. Sunt insa prea departe, departe de salvare, caci zona de impact e chiar in jumatatea partiei. Nu pot sa decuplez schiurile! Ce situatie! Acum chiar ma vede toata lumea! La terasele din 3 statiuni se discuta deja de ala cu geaca rosie care nu stia sa se dea cu schiurile…
Daca ajung la margine, plec la cabana! Nu e de mine sportul acesta! Mai incerc totusi o data! Zbuffffffffffffffff! Cealata parte! Timp petrecut pe schiuri? Sub 10 de secunde. Macar stiu sa cad in lateral si vad ca pot decupa claparii de schiuri. E greu cand imping cu betele dar macar revin pe picioare. Cand ajung la margine mai incerc o data. Copiii de langa mine tin sa ma umileasca. Ha! Acum il vad pe unu’ mai invarsta si chiar mai panicat. Asa da!
Invat sa franez si sa controlez viteza. Plugul! Vad ca toata lumea il face. Aproape toata lumea. Acum schiez! De 5 ori mai incet decat toata lumea dar alunec! Cad chiar inainte de baza partiei, dar imi vine sa rad. Am mers ceva, poate mai mult de 50 de metrii. Acum, parca nici “lemnele” aste de sub talpi nu-s chiar atat de mari. Urcarea imi taie rasuflarea…Sa urc cu teleschiul? Hmmm…nici gand, acolo merg doar cei care stiu sa se dea. Sa o luam usor. Hai, curaj, de data asta ne jucam: franam, lasam putina viteza si iar franam. Coborare perfecta! 10! Nadia la barna si eu pe schiuri: doua exercitii perfecte. Olimpiada mea era insa doar o intrecere cu propria frica…
Ma dau de la jumatatea partiei. Toata ziua… As urca pana mai sus de unde se vine cu viteza. Am cazut insa de-acolo, asa ca mai bine fac un cantonament lejer ca sa imbunatatesc tehnica in dauna senzatilor. De-aici parca nu imi mai este frica si chiar imi vine sa fac bravura pe marginea performantelor mele. Mai bine tac, eu nici macar curba nu stiu sa iau.
Asta e, schiez cu program lejer, de vara: putin si-ncet! Dupa ce ma duc la masa, ma intorc pe partie si ma dau chiar si pe nocturna. Ma duc sa predau schiurile cand voi fi multumit de mine sau macar pana cand tibia-mi cea fina e o sa strige ca va fi ondulata de claparii de cyborg din picioarele acestui schior de desene animate…
p.s. Nu sunt un sofer intr-atat de bun incat sa incurajez o discutie pe-aceasta tema. Sunt…normal. Normal-masculin, ceea ce la volan pare un plus. De altfel, in 5 minute cred ca pot explica, dand vina pe genul masculin fireste, ca automobilul devine extensia mea fireasca, ca-l simt si controlez cu aceeasi dexteritate cu care isi manevreaza domnisoarele posetele.
Treaba asta cu extensia, cu legatura om-mijloc de locomotie m-a ajutat, cred, si pe partie. Cand am avut incredere si mi-am inchipuit schiurile parte din mine…totul a devenit mai usor. O sa ma dau poate mult timp de la jumatatea partiei si o sa ma simt ca si cum as purta lamaile/mamaligile de incepator. O sa raman insa cu satisfactia ca am luat, la limita, permisul si pot intra si eu in traficul plin de oameni fugiti de orase si sosele pe pamantul alb care aluneca!
Macar aici tamponarile nu-s urmate de amenzi si sunt si oameni care isi cer scuze…
Sa facem o treaba faina
impreuna!
SA FACEM NISTE RECLAMA!
Asadar, eu (impreuna cu voi si impreuna cu Guerrilla de dimineata si, hai si cu www.blogmeaway.ro) mi-am propus sa scot la liman/lumina proiecte, idei, evenimente si oameni de calitate.
Cum se face aceasta treaba despre care stim, culmea, de pe-acum, ca-i faina?
Simplu: mail catre bogdan.ciuclaru@eliberadio.ro cu nume, prenume si, obligatoriu, numar de telefon anexate unui paragraf in care sa anuntati si sa descrieti ideea, evenimentul si omu’ de caliate.
Important: Juriul sunt mai ales eu! Adica, selectia pentru ce o sa facem vorbire va fi direct influentata de: intuitie, noroc, intelect, abordare, toane matinale, cafea, colegi de/din redactie etc.
Promovare sa fie dar sa stim si noi, nu?
Presa, Ciuclaru Mondialu’, Codexu si Conspiratia
Dupa ce am frunzarit opiniile si informatiile livrate de niste baieti din presa, am tras o concluzie, pe care indraznesc s-o calific din start ca fiind desteapta: oamenii din media (si aici ii includ si pe unii care se manifesta in online) sunt la un pas de a ceda responsabilitatea verificarii acuratetii informatiilor catre cititori.
Ce vreau sa spun?
Sa plecam de la niste situatii concrete
- pe site-ul unei publicatii locale am gasit (cu ajutorul unui coleg) urmatorul titlu: Codex Alimentarius - Noua Ordine Mondiala impune consumul alimentelor modificate genetic; Alimente otravite. Ulterior am descoperit ca in privinta textului nu se poate spune ca e un material/articol de presa cum scrie la manual ci pur si simplu reluarea unor bucati de text dintr-o petitie publicata anterior pe net. Jurnalistul, sau mai bine zis, autorul n-a gasit de cuviinta sa ne spuna ca “Noua Ordine Mondiala impune consumul alimentelor modificate genetic” dupa o stufoasa si temeinica ancheta ci dupa un contact lejer cu ce mai scrie pe net. “La 31 decembrie 2009 a intrat in vigoare Codex Alimentarius” anunta textul. La 31 decembrie n-a intrat codexul cu pricina in vigoare in Romania pentru ca, discutia e lunga, el nu e o lege…Dar autorul, se pare, bine documentat, noteaza spre (ne)linistea noastra ca “Intrarea in vigoare a Codex Alimentarius este unul dintre pasii spre Noua Ordine Mondiala”.
- Recent, un senator explica pe blog! ca tara pe care o reprezinta (in calitate de demnitar, nu?) “va experimenta pe populatie produsul cancerigen initium”. Acuzatia imi pare teribil de grava si ma intreb cum trebuie sa reactioneze autoritatile si sau cititorul pe piata de informatii apare asa ceva.
Eu nu ma pricep si daca n-am chef de anchete in nume personal iau de bun tot ce mi s-a livrat? Pe net, scrie intr-adevar ca Romania va experimenta un soi de ingrasamant pentru struguri dar de unde stie senatorul ca e cancerigen? si…cum probeaza? Oricum trebuie sa fie o treaba serioasa cata vreme textul prezentat de senator mai apare, cam in aceasi forma si pe un alt blog. Si-uite asa, ceea ce ar putea fi un semnal de alrma tras din ratiuni juste se decredibilizeaza prin forma in care se prezinta si chiar prin cei care il expun daca nu se pricep la domeniul de care vorbesc.
- Un coleg ( si-mi pare rau ca-l iau peste picior) ne spune ca “Avem o oarecare confirmare ca acest Codex va ajunge in organismul nostru fara a ne face bine”. Acest Codex despre care vorbeste nu e un aliment ci un ghid (recunosc, controversat) care iti poate ajunge in organism doar daca il mananci!
Vreau sa spun ca acolo unde se pierde grija fata de buna si corecta informare pierde si cititorul. Cititorul trebuie, deci avertizat ca pentru o mai buna si mai corecta intelegere a datelor prezentate, n-ar fi rau sa se-apuce si el de consultat problema!
***
Teoria conspiratiei e frumoasa pentru ca din/dupa ea se pot scrie carti si face filme. Unele carti si filme sunt chiar reusite si pun in lumina lucruri pe care unii le vor ascunse. Revelatorii de succes sunt aceea care stapanesc intr-atat de bine zona atacata incat sa nu li se poata contesta statutul de voce avizata. Cu alte cuvinte, trebuie sa te pricepi la industria alimentara, legislatie, chimie si lobby corporatist ca sa intri ca avizat pe terenul discutiilor despre codexul alimentar.
Teoria conspiratiei o poti imbratisa insa si la varsta frageda (si la fragilitate intelectuala) , la primul contact cu versiunea care indica un posibil complot. De fapt, te poti considera si privilegiat pentru ca tu ai ajuns sa cunosti niste treburi inaintea celor care nu se-apleaca asupra problemelor cu “guvernul mondial”. Apoi, tanar fiind iti faci datoria fata de confratii tai si arunci in media, pe net, adevarul ce l-ai aflat. Nu conteaza experienta in domeniu, conteaza ca e un complot sau ca ar putea fi un complot. In fond, ce rau ai facut, ai spus si tu O PARERE?!?
Nu sunt nici specialist, nici fan al domeniul “care se ocupa cu conspiratia” din mai multe motive. Sunt comod, sunt necopt la intelect si prudent. Unele aspecte le puteti considera simple defecte sau chiar defecte profesionale. Cand aud ca guvernul mondial sau noua ordine mondiala vrea sa ne faca rau, fireste ca tresalt si eu ca fiecare cetatean si ma ingrijorez. De obicei ma ingrijorez la mine in bucatarie ( balcon n-am!) si nu in spatiul public. Acolo e bine sa te ingrijorezi, cred eu in naivitatea mea de cititor de ziare, abia dupa ce strangi niste dovezi. Dupa ce ai dovezi poti sa treci la partea cu eroul si sa te iei la tranta cu cei pe care i-ai prins cu marea magarie planetara, faci proces cu ei, cu statul, cu tatal statului si ceri imperios ca vinovatii sa fie aspru pedepsiti.
***
Si pentru ca m-am autoproclamat (in gluma!) purtator de cuvant al guvernului mondial sa povestesc si eu pe scurt ce-am inteles dintr-o sumara etapa de documentare pe domeniul codex alimentarius. Ei bine, am inteles ca acest codex este deopotriva o institutie plina de comisii si specialisti si un ghid-instrument de referinta in aprecierea standardului in materie de alimente. Proiectul si demersul celor care elaboreaza codexul este controversat, marturie mi-e net-ul, pentru ca, va spun pe scurt, este suspectat a fi de partea celor care au afaceri prospere in industria chimica. Va recomad sa ascultati si vizionati pe youtube, de exemplu, teoriile anti codex prezentate de un individ ce se cheama Ian Crane.
De partea codexului pot sta niscaiva origanisme internationale sub a carui umbrela exista. De partea contestatarilor ii intuiesc pe unii producatori de alimente ( sa zicem cei care produc alimentele bio/eco).
Nu ma intrebati cine are dreptate pentru ca intr-o astfel de disputa nu se poate pronunta decat un foarte fin cunoscator al textului din ghidul alimentar si al compusilor pe care ii gasim de regula in ceea ce bagam in gura. Intr-un asa de tehnic domeniu ar fi de preferat sa se pronunte specialisti si in virtutea studiilor lor si-a unei przumtii de “ne vor binele” sa le acordam increderea. In plus, principiul de la care pleca codexul se-anunta a fi unul sanatos caci el vrea sa ofere conumatorilor dar mai ale traderilor parametrii si valorile standard in materie de calitate a alimentelor.
Admir si apreciez vigilenta celor care nu vor sa se intample “sa le intre codexul in organism si sa le faca rau” dar i-as privi cu o mai mare simpatie daca mi-ar arata/indica punctual unde se vorbeste si sau scrie despre renuntarea la natural si trecerea la chimic, despre etichetarea mentei si-a usturoiului ca droguri, despre, tineti-va bine!, reuntarea la acupunctura si restrangerea treptata la accesul remediilor naturiste.
Sa ramanem totusi in alerta, sa ne punem intrebari, sa cercetam si sa cerem raspunsuri in virtutea dreptului la informatii de interes public. Dar, daca tot cerem guvernului mondial sa ne devina simpatic si sa se dea in fapt ca vrea sa ne omoare, hai sa nu mai aruncam in spatiul public opinii pe care ni le-am conturat dupa “asa scrie pe net”
V-am zis, eu sunt comod dar nici nu strig sa-i batem pe hoti inainte de a imi verifica portofelul.
Modificarea Constitutiei prin… telepatie
(p)reluare de la radio
Adevarata Constitutie a Republicii Magiei Romania
• Art.1 – Toti oamenii se nasc egali in fata blestemelor.
Nimeni nu-i mai presus de levitatie.
• Art.2 – Imnul national al republicii este Abracadabreaza-te romane! Imnul nu se canta ci se descanta!
• Art.3 - Limba oficiala este voodoomana, rezultata din contopirea magica dintre romana si vrajeala de Dorobanti!
• Art.4 – Moneda nationala este leul innvizibil. Leul invizibil dispare din buzunar chiar inainte de a ajunge acolo! Un leu valoreaza maxim “doi bani frumosi!” Iar banu’ devine oficial si legal ochiu’ dracului!
• Art.5 – Viata in Romania e o iluzie. La fel si fericirea, si infrastructura si meritocratia. Restul e vraja!
• Art.6 – Matematica, geometria, biologia, sportul, latina, romana, istoria si chimia sunt interzise de lege. La scoala se va preda o singura materie: materia cenusie!
• Art.7 – Articolul 7 este perfect asa cum este chiar daca nu spune nimic, doar pentru ca are cifra 7 si cu el se-ncheie Constitutia.
Ingrediente pentru cel putin o zi faina
Eu m-am gandit, luand in calcul si weekendul peste care dam negresit, la doua sugestii:
- o escala la Violeta, un dragut bistro din centrul Bucurestiului…
- si, un film lejer precum spritul de vara intitulat It’s complicated
Acum, cateva consideratii legate de prima propunere. Violeta’s Vintage Kitchen este o locatie faina si prietenoasa. Restaurantul te va castiga prin cea mai gustoasa paine de casa si prin nenumarate si neasteptate combinatii de ingrediente. In traducere simpla si populara, s-ar putea sa-ti placa sa faci pe clientul la Violeta pe Str. Batiste, nr 23 (colt cu J.L.Calderon) judecand dupa cel mai just si nimerit argument: mancarea! Buna, chiar foarte buna, la preturi acceptabile, chiar foarte acceptabile.
Eu am ajuns aici, agatat pe twitter de cele mai apetisante fraze intalnite in online-ul autohton. Iata niste exemple recente: Tartă de ciocolată cu nuci şi portocale, tort de Mascarpone cu pere, mentă şi ciocolată sau Pîine cu cartofi, coriandru şi seminţe de muştar. Urzici la cuptor, cu orez, Parmezan, ciuperci si smintina. Uffff! Sunt vulnerabil la gastro-pr :)) si presimt ca si voi sunteti.
Ah, sa nu uit, eu am mancat o supa-crema de fasole cu… menta!
Si… ca sa asezonam la reclama de mai sus si-o umflare de pipota personala, as mai adauga faptul ca cei care conduc afacerea despre care v-am povestit au pus banana in laptele cu cereale dat copiilor, dupa ce-am zis eu la radio, muuuult prea dimineata, de aceasta inovatoare combinatie
Despre film nu zic nimic. Sa-l las mai bine pe el sa se prezinte:
Si daca intre cele doua posibile ingrediente pentru o zi/seara faina e loc si de-o tastatura si-un zabovit pe bloguri, va recomad si postarea super si chiar hyper simpatica a lui Petreanu cu/la super si chiar hypermarket!
Jmaf!
Asa ai ajuns pe blog la mine. Doua-trei cuvinte aruncate aiurea pe google! Search si…jmaf! Te-ai trezit aici. Dar ce cautai tu de fapt? Sa facem o scurta recapitulare a celor mai interesante cautari/trimiteri catre www.blogmeaway.ro, insotite si de niste meschine adnotari:
- antonescu vs basescu - a pierdut geoana
- de ce a pierdut geoana alegerile -nu din cauza lui
- maical - este un artist de care poporul isi aduce aminte mai ales prin faptul ca-si tragea chilotii peste pantaloni, in asa hal de lesinau fetele
ma plesnea cu penisul peste gura - cred ca te batea cu dragoste dar daca spui la toata lumea o sa te dea la ziar ( vezi foto)
- care este cel mai bun unghi de filmare pentru a transmite live sfarsitul lumii? - evident, nu unghiul mort
- texte de revelion - la multi ani?
- cat tine vacanta de iarna - foarte putin si incredibil de putin fata de cea de vara. vacanta de vara nu-i ca cea de iarna si invers!
- cum sunt eu? - Curios,narcisist si naiv judecand dupa faptul ca intrebarea i-o pui lu’ google.
- eleganta si rafinament - ati ajuns unde trebuie! Aici e Blogmeaway.ro, adica blogul lui Bogdan Ciuclaru
- in carei se organizeaza michael jackson day - reiau: they don’t carei about us!
- not at my desk traducere - sunt la calculator si ma uit pe site-uri deocheate si n-am chef sa-mi alunge gandurile o amarata de fereastra de mess
- viata unui castigator la loto - abia astept sa scriu cartea sau macar sa mi se intample
- 10 motive sa votam cu basescu - prea tarziu, au fost stranse, se pare, mai multe ca sa nu voteze lumea cu geoana
- ahh.vreau sa-mi bag penisul in gura si in cur - ahh tradeaza clar nerabdarea dar si faptul ca nu e nimeni sa te ajute
- ce sa cumpar de craciun/ce sa imi cumpar de craciun - cadouri pac-pac, m-ai inteles?
- compunere despre cum miam petrecut vacanta de iarna in limba engleza - tre sa inveti intai “satio” petreci in romana!
- cum ajung emailurile in trash - le duce barza!
- dii silver away - calaretul singuratic si-a bagat net!
- geoana mergea la munte in tinerete? - nu, el mergea la vantu sa se obisnuiasca cu clima!
- ma ajuta la credit faptul ca am telefon fix - da, dar e mai bine sa ai salariul mare
- matei ciuclaru - NEVER!
- photo in care sa iti bagi poze - cum?
- sa se schimbe culoarea la mouse - poate dupa ce-l speli…
- sindromul ascunsului in dulap - nu e o boala ci un sport extrem. Extrem de aiurea pentru cel gasit in dulap!
- statusuri pentru bebelusi - got milk! fac caca?
- unde a fost dezbaterea de la cluj? - ??? (nu in Ungaria, sper!)
- lustre cu ventilator - am mai spus, un produs facut parca pentru cei care simt ca se sufoca atunci cand se spanzura.
p.s. Daca ai ajuns aici dupa ce ai cautat (pe www.stapanulcuvintelor.ro) cuvantul mogul si ai dat click pe el, nu-ti cer decat putina indulgenta si rabdare. Chestiunea e, sa zicem, under construction! Jmaf!
10x to Big Server
Bogdan Ciuclaru tocmai ce si-a facut update-ul anual. Acum este in varianta 2.8!
AH!Avatar!!!
Numai e trecut de miezul noptii si nu mai pot scrie cu euforia de la iesirea din sala. Atunci v-as fi spus ca e normal ca orice dictionar de cinematografie sa se deschida cu A de la Avatar. Wau! Ce film! Grandios! Stiu sunt cuvinte mari in perfect acord cu ecranul de la IMAX si cu emotiile prin care am trecut. Ufff! Ce obositor e sa-ti placa trei ore de pelicula!
De ce atata extaz cu Avatarul asta? Doar pentru ca e la moda? Nope! Nu in cazul meu. Mie mi s-a parut fain filmul caci mi-a intins in fata ochilor lucruri pe care nici macar nu-s in stare sa le visez. Filmul mi-o batut visele cu un 3-0 sec…
Scenariul e slab zic vocile din jurul meu si tot ele aplauda efectele “care sunt de mare, mare efect”
Eu tin cu tine Avatar! Esti prima Cea mai puternica experienta cinematografica din viata mea si asta te va salva de toate celalate care vor urma.
Imi multumesc si le multumesc si celor de langa mine pentru cum ne-am petrecut trecerea dintre zilele 7 si 8: pe randul 9 scaunul 19, la doi pasi de oamenii albastrii, carora sper sa nu le distrgem niciodata planeta asa cum, hai sa recunoastem, cam facem cu a noastra.
p.s. Ce sa ma fac acum cand simt ca ma trezesc?
p.s. 2 Pandora e Rosia Montana?
Intrebare
Directa si de inceput de an:
Ce si cum vreti, dimineata, la Radio Guerrilla?
p.s. Bagati critica, lauda & sugestii in cantitati industriale si-o sa vedeti/ascultati voi!
LA MULTI ANI!
Tot imi vine sa fac rime si nu pot sa nu compun, plugusor de criza…scurt si bun!
Aho-aho! Cititori, internauti si/sau blogati, la anul sa fiti mai multi, pardon, mai buni si… hai si mai bogati!
p.s. Sfidati deci previziuniile legate de anul viitor si obligatoriu s-ajungeti bogati in dimineti vesele si pline de energie, in ore de intensa fericire, in minute de liniste si-n clipe de profunda impacare sufleteasca!
Ne-auzim sanatosi in 2@1@!
Ceva frumos, ceva deosebit!
Si mai ales ceva neatins de criza!
Asta v-am pregatit pe post de urare de final de an si, credeti-ma pe cuvant, urarile chiar nu-s alterate de vremurile traversate ci din contra potentate. Cuvintele, de-o simplitate admirabila, sunt urmatoarele:
Cele bune sa se-adune!
Asta sper sa se intample, pe persoana fizica si/sau juridica, in ograda “tutulol”!
Anul 2009 a parut sa adune la multi dintre noi destul de multe zile de-o crunta amaraciune si-o si mai crunta inversunare. Suntem contemporani cu o nemeritata orbecaiala declansata de celebra si blamata criza financiara si nu ma bucura deloc acest aspect. Sper ca “La Anul” sa fie nu cu mult mai bine ci cu mult mai liniste, mai altfel adica!
Repet, in 2010 imi doresc si va urez cat mai mult intamplari dintre cele bune, astfel incat sa fim mai relaxati si mai nepreocupati de, scuzati cliseul, partea economica.
p.s. Le multumesc corespunzator, retroactiv si chiar anticipat colegilor si ascultatorilor de radio Guerrilla pentru ca ne-am imprietenit intr-atat incat am ajuns sa radem si sa ne simtim bine. Fiecare zi de ras cu pofta mi-a spalat si inseninat cerul cotidianului, un cer sub care daca esti prea atent (mai ales cand citesti ziarele!) gasesti doar mizerie, disperare si frustrare.
Cele bune sa se-adune!
Campion la enumerat dorinte
Asta sunt! Roman (sau, mai mine zis, raman) cu ambitii de clasa mijlocie, dornic de revansa sociala. Asta explica poate si randurile de mai jos, randuri de-o cruda si nemeritata actualitate:
Scrisoare către Moş Report by Bogdan Ciuclaru
decembrie 17, 2007
Dragă Moşule,
Să-ţi spun încă de la început că eşti preferatul meu, adică bătrânul cu costum roşu deja e desuet şi multă lume îl asociază cu aglomeraţia din magazine şi cu isteria cumpărăturilor de iarnă. Mie îmi place de tine, Moş Report, pentru că tu nu ai în mod obligatoriu prefereinte de sezon.Am observat, e drept, şi la tine tendinţa de a acumula în sac cât mai mult până în preajma unor zile deosebite. Da bine că tu eşti pe buzele tuturor pe tot parcursul anului, fără că cineva să ţină cont de prognoza meteo din ziua extragerii.
Moş Report, anul viitor vreau să mă iau la întrecere cu toţi demnitarii la case şi maşini, să stau la masă cu Ţiriac şi cu Columbeanu, să apar în Libertatea şi-n Click fix în aceeaşi zi, să refuz seara o invitaţie de la Dan Diconescu şi să-i fac totuşi o favoare lui Turcescu sau, de ce nu, lui Radu Moraru. Ah şi să nu mai spun că sunt apt să mă înfăţişez în faţa naţiunii ca cel care l-a ofticat pe Ogica, alegand cele 6 numere caştigatoare. E clar că acestea sunt ambiţii de om mare prin urmare nu mai apelez la Moş Crăciun ci la ţine Moş Report.
Promit să-mi cumpăr motocicletă mai veche şi mai frumoasă decât a lui Tăriceanu. N-o să fiu deloc cuminte şi o să-l întrec într-o cursă nebună pe pârtia din Predeal pe chiar preşedintele Traian Băsescu. O să călătoresc în lume mai mult decât Cioroianu, o să cumpăr mai mulţi jucători decât Gigi Becali şi o să am grijă ca pe unde mă duc să promovez numele şi interesele tale de Înalt Salvator al bietului român nenorocit de politica defectoasă a celor care (din patru în patru ani) sunt în stare să te facă să crezi în Moş Crăciun. Moş Report, ajută-mă să răzbun mizeria din Sănătate, prostia din Educaţie şi toată sărăcia din ţară!
Moş Report, tu eşti pentru mine revanşa meciului cu Suedia din ’94 sau a celui de handbal cu Rusia. Tu o să mă faci să uit de Urs Meir, de Remeş, de votul la două mâini, de corupţie şi dacă e nevoie de toată România. Moş Report, în preajmă sărbătorilor de iarnă, te rog să-mi aduci splendoarea plajelor din Miami şi liniştea din Elveţia iar eu în schimb promit că nu o să te mai deranjez niciodată şi o să te las să te ocupi şi de restul de 22 de milioane de români care te aşteaptă. Moş Report, fa-mă fericit şi lumea mea o să fie mai bună.
P.S. Sunt peste 7 milioane de euro-motive pentru care te-aştept şi tot atâtea pentru a te convinge că la momentul acesta tu eşti o soluţie mult mai bună pentru mine decât ramolitul acela astmatic care-şi spune Moş Crăciun!
Acum…
Va intrebati de ce Mos Craciun e asa rosu? Ei bine, are culoarea asta social-democrata de rusine! Ii este rusine sa dea ochii cu mine. Nu-i nimic grasule! Si-anul asta imi pun sub brad asteptarile din 2007, de anul trecut si pe cele noi, colectia iarna-iarna 2009 . De fapt, nici brad nu-mi cumpar pentru a nu-l face pierdut in mormanul de dorinte pe care fericit le posed. Ufff, sunt pe cale a ma enerva! Te provoc si chiar iti ordon bai batran impotent, mos Craciun, Report ori Destin! In urmatoarele 300 de zile s-ai in grija si de bietele mele dorinte exagerat de materialiste, dupa cum urmeaza:
Cat mai urgent, sa vad filmele full HD, la mine-acasa.
Acum, in decembrie sau macar in ianuarie, as vrea sa vad orasul ASTA
Prin februarie, as dori sa ajung AICI, pe stadion.
Prin martie-aprilie, as dori sa conduc o masina, cel putin CA ASTA.
Si prin mai, sa am deja achitata vacanta de vara, nu prea aproape de tara…
O treaba buna. Pana la capat!
N-am mai avut de mult emotii…si mai ales emotii dintr-acelea pe care sa le traiesc cu placere, zambind chiar. Am avut luni…am avut emotii din plin. Am fost la Colegiul Constantin Carabella din Targoviste - liceul in care am invatat in urma cu mai bine de 8 ani.
Am trecut pe-acolo pentru a lasa un cadou pentru elevii care sunt in cautare de adevarate modele. Am lasat la biblioteca liceului in jur de 200 de carti. Nu le-am numarat si sunt convins ca nu numarul conteaza ci continutul lor. Sunt pagini de lectura obligatorie in adolescenta si cateva de lectura suplimentara, de placere. Volumele, toate noi, le-am strans cu ajutorul prietenilor de la Cotidianul si Jurnalul National. Le-am lasat acolo, intentionat in luna decembrie, cu speranta ca dupa vacanta de iarna se vor gasi cel putin 2-3 profesori care sa le recomande elevilor si-un popas la biblioteca.
Stiu ca nu e elegant sa te lauzi cu propriile fapte. Va cer insa permisiunea sa punctez acest moment in care ma simt multumit de ce am facut, mai ales ca am eliminat din ecuatie si-un mare defect personal. Eu sunt lenes! Da, da ati auzit bine, eu care vorbesc la radio de la 6 dimineata sunt lenes. Sunt lenes si cu greu ma adun, citez, “sa fac o treaba bine/buna, pana la capat”. Treaba asta cu cartile duse la Colegiul Constantin Carabella a fost dusa la capat. De mine!
Multumiri sincere celor care m-au ajutat: Laura Savu, Miro ( Cotidianul) Victor Ciutacu si Marius Tudosiei (Jurnalul National)
p.s. Fostul meu diriginte e acum directorul Colegiului. A fost incantat de carti si bucuros de reintalnire. Mi-a aratat catvea clase renovate. Omul chiar a reusit sa schimbe in bine peisajul si privea cu incredere spre viitor. Eu, cam neatent si emotionat, eram ancorat cu gandurile in intamplarile prezentului: mergeam spre cancelarie pe scara profesorilor!
p.s. Mie, sincer, in liceu, nu prea mi-a placut lectura. Am preferat recreatiile cu fotbal si jocurile, in dauna cadourilor cu coperti. Acum imi pare rau ca n-am avut aceasta aplecare si ma automotivez spunandu-mi ca niciodata nu e prea tarziu. De ceva vreme am luat o carte de la Alex Vidia. Are un parfum aparte. Se cheama Confesiuniile unui cafegiu de Gheorghe Florescu. Mi-e teama sa-i spun cand am s-o termin…
R Luare!
Am gasit un text, scris de mine in luna ianuarie a anului trecut. Se incheia asa:
Preocuparile unor politicieni sunt atat de joase incat nici bancuri bune nu poti face pe seama lor. Toata lumea se joaca de-a responsabilitatea sfarsind mizerabil in declaratii pline de ironii ieftine, invective si culmea!, trimiteri la morala, la fair-play si conduita onesta.
Fiind contemporan cu acesti mascarici, imi promit sa raman la fel de incapatanat si la fel de cinic incat sa prind, pe OTV, transmisia in direct de la disparitia lor naturala de pe-acest pamant. Pana atunci caut viitor luminos la mica publicitate! Rog seriozitate!
La final, va recomand, tot din arhiva, sa va alegeti o tara din Tarile Romaniei.
O s-ajungem sa ne salutam pe strada
- Guerrilla vs Facebook -
Vorbeam zilele trecute la radio, avand ca suport presa internationala, despre cum s-a schimbat si adaptat politica din Franta dupa aparitia blogurilor si-a Facebook-ului. De curand, am aflat din ziarele financiare ca si-n Romania actorii de pe scena politica n-au ocolit onlineul, ci i-au acordat atentie sporita in campania electorala. Sunt si la noi destule personaje care au bloguri si care ne-au asaltat cu propaganda pe net. De ce oare atata osteneala? Pentru ca merita, inclin sa cred.
Lasand in urma lumea politicienilor si relatia lor cu retelele de socializare, vreau sa particularizam acum cazul Radio Guerrilla vs Facebook si vreau sa remarc un lucru: in acest caz toata lumea castiga! Iata de ce:
In radio, mai toti oamenii au conturi pe Facebook, fara ca acest lucru sa fie o sarcina de serviciu. Ascultatorii de radio Guerrilla, prin natura profilului lor socio-profesional, nu sunt straini de utilizarea aplicatiilor din reteaua Facebook. Vocile au chip, realizatorii de programe sunt la vedere cu poze, comentarii si statusuri care indica diverse stari emotionale. Ascultatorii au parte si ei fix de-aceleasi privilegii. Facebook-ul se infatiseaza rapid ca un teren excelent pentru interactivitate. Dj-ii isi testeaza audienta cu diverse propuneri, imprumuta de la prietenii de retea ideii si ii provoaca la implicare in program. Observatiile ascultatorilor vin in timp real. Astfel, publicul nu mai poate fi tratat ca simplu receptor. Acum vocea ascultatorului se intoarce catre cei din radio mult mai repede si pe mult mai multe canale, inclusiv prin chatul de tip messenger sau facebook. Ce inseamna tot ce-am spus in acest paragraf?
Ca fara sa ne dam seama incepem sa ne cunoastem. Incepem, si este si meritul Facebook-ului sa ne stim preferintele: muzica, filme, carti, locuri de vacanta, prieteni etc. Cand ne gasim zone comune de interes ce facem? Formam grupuri si exista deja dovada ca pe Facebook exista deja grupul ascultatorilor de Guerrilla. Acest grup nu se suprapune perfect cu grupul celor care consuma Guerrilla “pe On-Air” si este oarecum privilegiat pentru ca are acces la un nivel ceva mai intim in ceea ce priveste viata angajatilor din Radio. Dobro s-a plimbat cu Audi R8, Vlad Craioveanu a prins aglomeratie in trafic si este nervos, Ciuclaru a fost aseara la film iar Matei la un concert. - toate aceste informatii, unele chiar banale, un consumator de Guerrilla de dimineata le poate afla fara a intra in contact cu semnalul radio. In egala masura si cei din public pot influenta programul si starea emotionala a realizatorilor. Cum? Construind prin diverse postari “un spectru de asteptari” in legatura cu continutul muzical sau informational.
Radioul - nu doar Guerrilla- isi mai regleaza prin online, deci si prin Facebook, o slabiciune: frecventa si perisabilitatea informatiilor. La ce ora a zis la radio ca e concertul? Nu stiu, intreaba-l si tu pe Dobro pe chat.
In relatia Guerrilla vs retea de socializare, radioul mai are si avantajul unui numar relativ redus de ascultatori (in comparatie cu un post comercial sau generalist). In cateva luni, oamenii din radio ii invata la propriu pe cei mai activi in zona interactivitatii si ii poate afla chiar si pe ascultatorii pasivi care si-au trecut la preferinte si “consumul” de Guerrilla. Radioul afla foarte usor joburile si educatia publicului si in ce zona economica sunt activi ascultatorii sai si astfel isi poate adapta forma si fondul continutului.
Am pastrat pentru finalul acestor observatii o remarca in legatura cu perceptia spoturilor comerciale la Radio Guerrilla. Am sentimentul - si banuiesc ca cineva mai pregatit si mai meticulos decat mine poate avea si certitudinea - ca o reclama la Guerrilla are un impact emotional mai mare in randul celor ce o asculta decat ar putea sa aiba la alte posturi. De ce? Tocmai pentru ca, de cand cu blogurile si retelele de tip Facebook, ne cunoastem. Vorbim ca intre prieteni…Si daca de la un prieten auzi referinte, chiar si de natura publicitara, altfel actionezi. In plus, daca publicul aude de un produs care in final il dezamageste, mult mai usor se poate intorce la acelasi prieten pentru a-l dojeni.
Va salutam asadar, stimati ascultatori si prieteni de pe facebook, caci formam o gasca frumoasa (cu incredibile reusite si inerente greseli). In plus, e o reala placere sa impartim nebunia asta de meserie cu oameni ca noi/voi.
Vorbele mele risca sa devina, inaintea mea, celebre
Ziceam, in decembrie 2007:
si vad ca si urarea de mai jos ramane valabila:
Va urez pofta de viata dar nici sa nu abuzati si sa va staurati de ea!
Da, am votat!
…dar cum spuneam si pe radio am asteptari mai mari de la buletinul de loto decat de la cel de vot! Sunt chestiuni de probabilitate…
Vorbim mai tarziu
Scrisoare
Auzi… ba Crine, e nasol! Si-n linii mari esti vinovat! Esti principalul vinovat ca nu esti intre cei din turul doi sau deja instalat la Cotroceni. Ba Crine, ai fost lenes…Asta-i treaba importanta si tu te-ai apucat de ea tarziu. Proverbiala ta lipsa de chef (ca-n cantecul lu’ Tudor) ne-a tras noua alegatorilor dornici de bun simt o mare teapa. Ba Crine, de ce ai mers ba la doua-trei saptamani de ciupeala agresiva din electoratul lu’ cutare sau al lu’ cutare? De ce nu te-ai apucat temeinic, ba Crine, sa-ti croiesti haina de viitor presedinte de-acum doi-trei ani? Ba Crine, de ce n-ai vrut sa abandonezi rolul de pusti naiv de liceu si sa te joci de-a oamenii mari care au proiecte pentru tara asta? De ce bai Crine? Ca doar se putea…
Ba Crine, iti spun cinstit: cu atata experienta cat am reusit eu sa acumulez in media iti pot spune ca la dezbateri ai fost nepermis de nepregatit. Sper ca stii ca nu ma refer la ciondanelile ieftine cu aluzii electorale care sunt bune doar pentru a fi topite in lumina reflectoarelor. N-a fost ba Crine suficient sa repeti ca tu esti altfel…Care e viziunea ta? Ce urma sa faci? Sa-l pui pe Klaus premier si-apoi? Ba Crine, ai fost superficial. Ai fost ba Crine, cum imi ziceau mie profesorii la impuscat de note si de voturi, nu la studiu aprofundat. Ba Crine, tocmai tu nu trebuia sa te dai smecheras.
Ba Crine, n-ai fost nici serios si nici harnic. Te-ai fi vrut presedintele tuturor romanilor fara ca ei sa fi auzit de tine? Ba Crine, ironia e ca la partid erau semnale ca aveti ceva bani de propulast un presedinte. Pentru prima oara in urma afiselor (in sfarsit multe) cu insemnele PNL-ului exista riscul formarii de gunoaie pe strada, semn ca lumea a avut si de la voi ce arunca.
Si-acum ba Crine, sa-ti spun care-i buba de ne-ai facut-o. E mare cat dracu’! Ba Crine, imi vine sa cer la vot un buletin de loto, ca acolo mai am ceva sanse la un destin norocos. Ba Crine, e vina ta ca acum vreau sa piarda un candidat si-n egala masura sa nu castige celalalt. Vreau, ba Crine, sa-ti spun ca ne-ai incurcat mintea si/cu asteptarile precum incurca Udrea andrelele si ochiurile de la un ciorap, la ore de maxima audienta.
Ba Crine, nu te supara pe mine pentru tonul abordat. Vroiam doar sa-ti para rau si sa ai reprosuri, ba Crine… Sunt fost ascultator de Vama Veche (nu tocmai fan de Tudor Chirila) si vroiam sa-ti spun amical, ca intre barbati aflati la bere, ca n-ai pierdut doar tu alegerile.
Sau si mai corect: TU ai pierdut alegerile iar noi am pierdut TIMPUL si orice fel de reper… Sustinandu-te pe tine, am ratat poate sansa sa-l descoperim pe presedintele de care aveam nevoie. Unul de bun-simt. ALTUL SI ALTFEL decat Basescu, Geoana si voi toti.
Sfatul meu (pentru aceste vremuri tulburi)
…ar fi urmatorul:
Sa nu lasam Romania televizata sa ne ocupe tot timpul.
p.s. Sa ne uitam mai bine pe niste vechi poze de…vacanta:
Daca v-am deschis apetitul Click AICI, AICI si AICI!
Cum Sunt Eu Ca Român
Da, m-am hotarat sa intru si eu in hora asta a romanilor, uniti de traditionala insiruire a dezamagirilor, insiruire prilejuita de Ziua Nationala de 1 decembrie.
Cum sunt eu ca roman?
Sunt inca aici… Sunt depresiv-romantic!
Sunt inca aici Romania! Sunt trist si revoltat de prea multele lucruri care sunt asezate contra firescului si sunt in acelasi timp suporterul frenetic al putinului frumos ce s-a pastrat intre aceste granite. Sunt dezamagit de multi oameni si fermecat de unii dintre ei. Sunt izolat si chiar ma delimitez de semenii mei dar ma ridic in picioare si ii aplaud pe campionii imbracati in tricolor. Nu-mi place statul de azi dar il astept sa ne reinvete pe toti ce inseamna respectul fata de lege si ordine. Nu-mi plac analfabetii care fac politica si nici intelectualii combinatori sau turnatori. Imi plac oamenii senini care prin ideiile si inventiile lor i-au determinat si pe straini sa lege intr-un cuvant, literele R-O-M-A-N-I-A. Imi place Sibiul, ma fascineaza Ardealul, cred in frumusetea si farmecul locurilor insemnate de domnitorii Moldovei, ma simt european in preajma multor cladiri din Bucuresti, tresalt in Cetatile si-n Curtile Domnesti din Regat. Regret gunoaiele, urasc rugina si ruinle industriale, ma-ncrunt la atatia batrani saraci si dezolati, ma sperie tinerii violenti si fara nicio teama de urmari, sunt dezorientat de televizor si dezamagit de cei care mint sau fura chiar si-n curtile bisericilor.
Sunt inca aici Romania. Sunt suporterul tau in toate meciurile si nu vorbesc doar de sport. Am un steag in casa si-am avut unul la vedere si cand am fost in strainatate. Nu mi-am ascuns identitatea si chiar m-am straduit pentru mine si pentru tara sa fac impresie buna celor ce ne cunosteau deformat.
Sunt inca aici Romania dar dincolo de fereastra prin care ma uit la tine nu se-ntampla nimic care sa-mi bucure inima. Te prabusesti! Imi pare rau sa te-anunt dar de ceva vreme nu inregistrezi niciun succes in fata mea si-a multora ca mine: N-avem case ci rate, n-avem politicieni ci banditi, n-avem proiecte ci oportunitati de tunuri financiare, n-avem oameni de stat ci ambitiosi si-oportunisti ai momentului, n-avem mandrie ci trufie, n-avem repere ci harti care ne conduc dincolo de-aceste granite.
Sunt inca aici Romania dar mi-e teama ca intr-o zi o sa-mi fie dor de putinul frumos de-aici. Sunt inca aici si cel mai tare ma sperie gandul ca sunt mult prea hotarat sa nu-mi las copiii sa sufere pentru o tara care nu respira si nu vibreaza dimpreuna cu ei si cu idealurile lor.
Ma intreb, pentru cine Romania, nu faci nimic? Sunt inca aici…
Am modificat titlul pentru ca prima varianta nu era atat de faina, plus ca se repeta un “despre”
Ma relaxez si ma detasez. Atat cat pot. Prima masura? Abstinenta temporara, aplicata doar pe blog, de la subiecte si comentarii politice.
(imi atragea atentia Alex Vidia ca si fata cea mica din spotul Adevarul are viata aglomerata de politica).
Oricum, in campania electorala, numarul celor care fac analize politice il concureaza pe cel care se arunca in opinii legate de fotbal. Drama romanul de rand deriva insa din faptul ca in ambele gradini recolta dezamagirilor e bogata. Se joaca mai mult pe contre, nimeni nu marcheaza si toata lumea rateaza, nu?
Si-apropo de fotbal: Azi, astept meciul Unirii Urziceni, meci din Liga Campionilor. Echipa lui Dan Petrescu poate si merita…Poate ajunge in optimile Ligii Campionilor si merita aprecierea sincera din partea noastra, a celor care am devenit fani de conjunctura si admiratori ai seriozitatii.
Revenind la “despre ce mai fac” as mai adauga ca ma cam simt in offside atunci cand exagerez cu jocurile pe calculator in dauna unui somn sanatos. Sunt pilot cu destul de multe ore de zbor pe avioanele din Microsoft Flight Simulator. 
Am avioane luate de pe net (pe unele scrie Tarom) si addon cu aeroportul Otopeni. Imi place jocul la nebunie dar nu ma simt suficient de responsabil pentru niste pasageri reali. N-as refuza un curs sau o lectie de zbor in viata reala si din motive de buget si prioritati casnice nu dau (inca!) banii pe toate mansele si gatgeturile din magazinele de electronice. Start engines, Taxi, Flaps down, gears up si lumea de dincolo de joystick si monitor e la picioarele mele. CLICK PE POZA DE MAI SUS!!!
La capitolul despre ce mai fac as mai nota si prima aparitie la un tv national cu o creatie publicitara. Este vorba de un text de junior copy, destul de jucaus, la o firma producatoare de materiale de constructii. Nu-i mare lucru, e mai mult exercitiu si fun. Recunosc, pe bani! Nasol este, pe partea economica (sic!), faptul ca m-am gasit si eu sa ma intromisionez intr-o industrie, acum cand ea cam sufera de “incasarilecarenueste”.
Nascocirea, conceperea si coafarea de texte pentru spoturi nu mi-e straina si chiar o consider utila la casa creativitatii omului. Am facut sute de scriptulete pentru radio si de putina vreme am cereri si de la producatori de reclame tv.
p.s. Stiti reclama cu “am trecut pe Mac”? Nu-i textu’ meu!
La final, va spun ca am la dospit si un proiect de suflet. O sa vorbesc despre el abia dupa ce se concretizeaza. Pana atunci, you know…cu ziarele, cu radio, cu guerrilla. Uneori, chiar prea, prea dimineata!
