O sa incep, de azi, sa conturez niste observatii in legatura societatea in care traim. In primul episod o sa vorbesc despre relatia cetatenilor, transformati ocazional in alegatori, cu reprezentantii lor in administratie.

In primul rand suntem blazati, ni s-a inoculat si chiar demonstrat ca nu avem puterea si oportunitatea de a-i sanctiona pe cei care ne dezamagesc. Intre cele doua tabere s-a instalat astfel comoditatea si acalmia. Gandesc ca pe umerii unui ales, local sau national, trebuie sa existe permanent presiunea unui angajament. Este bizar cum ne certam odraslele ca nu fac performanta la scoala si ca ne pierdem curajul cand trebuie sa verificam carnetelul de note al unui distins deputat sau primar. Vremurile ne-au demonstrat ca un ales pe care il hranim si intretinem, poate ridica mana, poate decide sau semna, decimarea bugetul familiei.

Vedem cum presa aluneca spre monden si subiecte usoare, visand la audienta mare. Pierdem deci, incet dar sigur un posibil jucator pe piata investigatiilor. Pe jurnalisti ii percepem oricum aserviti si din ce in ce mai slab pregatiti din punct de vedere profesional. ONG-urile se zbat intre anonimat si jocuri politice. Golul ar fi trebuit umplut cu cetateni responsabili si curajosi. Este trist, dar cat se poate de adevarat ca putini sunt aceia care au timp, chef si curaj pentru a se implica in treburi care sunt, aparent, pe langa familie si serviciu. Mai mult, nu constientizam, la parametrii optimi, faptul ca domeniul public este, intr-un mic procent, domeniul in care si noi avem treaba si raspundere.

Romania ar fi, nu neaparat mai sclipitoare, dar mai bine, daca ar avea indivizi si comunitati locale cu forta si viteza de reactie. Daca oamenii dintr-un loc si-ar pune intrebari si mai ales daca ar cere cu voce tare raspunsuri.  Nu vorbesc de proteste, ci de o precupare mai intensa si mai vizibila in legatura cu tot ce poate influenta viata intre anumite granite. Observ ca pragul pe care il atingem des, atunci cand luam pozitie, este petitia pe net. Asta e un instrument despre care inclin sa cred ca aduce mai degraba suficienta decat rezolvare. Chiar si-aici procentul celor activi si reactivi este foarte mic.

Cainii, starzile, apa, spitalul, scoala. Sunt doar cateva zone in care comunitatea ar putea pune ceva mai multa presiune. De teama si poate chiar de rusinea unei priviri atente, administratiile ar fi mai eficiente. Sunt dintre voi, dintre aceia care n-au mai vociferat decat atunci cand in joc era interesul  imediat. Mi-ar placea sa vad insa o schimbare. La mine si la voi. Nu stiu deocamdata nici cand, nici cum o sa incepem. Stiu doar ca am putea…

Simona trece printr-un cosmar birocratic romanesc.

Un coleg (sorin badea) isi ridica un colet de la Posta.

Vlad Petreanu se face prieten cu administratia…de bloc.

Toti traiesc experienta intitulata Romania!